joi, 27 mai 2010

Carpaţii Maramureşului şi Bucovinei- caracterizare fizico- geografică

  
Ineul, 2279 m, Masivul Rodnei
Poziţie: În N Carpaţilor Orientali;
Limite : -N – graniţa cu Ucraina( parţial pe Tisa);
-S – Depresiunea Dornelor, Depresiunea Câmpulung Moldovenesc, Pasul Mestecăniş şi Tihuţa;
-E – Podişul Moldovei (Podişul Sucevei);
-V – Dealurile de Vest si Depresiunea Colinară a Transilvaniei şi Câmpia de Vest;

Caractere generale: - altitudinea maximă este  de 2303m în Munţii Rodnei (vf. Pietrosu);
- dispunere pe 3 şiruri paralele de roci - şirul central (şisturi cristaline), dur, înalt;
- şirul estic (fliş), roci moi,sedimentare, cutate(calcare, conglomerate, gresii, argile, nisipuri si pietrisuri).
- şirul vestic: roci vulcanice (andezit si bazalt);
- relief vulcanic erodat cu conuri vulcanice și cratere vulcanice;
- relief glaciar cu circuri glaciare (izolat in Rodnei) si văi glaciare;
-fragmentati datorită depresiunilor si pasurilor;
-altitudinile scad din centru spre E;
-orientarea generala a culmilor este NV – SE;
Diviziuni: - roci vulcanice (vestic): Oaş, Gutâi, Ţibles;
- sisturi cristaline (central): Maramureş, Rodnei, Suhard, Obcina Mestecăniş;
- flis (estic): Bârgău, Obcina Feredeu, Obcina Mare;
- depresiuni: Oaș, Maramureș, Cămpulung Moldovenesc şi Dornelor
- pasuri: Tihuţa, Mestecăniş, Prislop,Huta, Rotunda

lacul Lala Mare
;
CLIMA: factorii ce influenţează clima în această zonă sunt: circulaţia generală a maselor de aer dinspre vest; circulaţia frecventă (geruri) dinspre NE si relieful;
- t.m.a. 0° - 6° C; în depresiuni peste 6°C (D. Maramureşului), sub 0°C în M. Rodnei;
- pp.m.a – 700 – 1000 mm/an şi peste 1200 în unele masive muntoase;
- vânturile: Vânturile de Vest, crivăţul (Obcina Mare),brize montane;
- nuanţe climatice: - scandinavo – baltică si oceanice;
- Etaje de climă: climat montan si climat alpin (M. Rodnei, M. Suhard);
HIDROGRAFIA: Tisa cu Vişeu şi Iza prin Depr. Maramureşului, Someşul Mare din M. Rodnei, Bistriţa în Dep. Dornelor (M-tii Rodnei), Moldoviţa afluent al Moldovei, Suceava;
Lacurile: lacuri in masive de sare: L.Coștui, Ocna Sugatag, lacuri glaciare: L.Lala și L. Buhăescu (M. Rodnei)
Vegetatia:zone de vegetatie cu zona pădurilor si zona alpină;
Zona padurilor cu et. fagului 600-1200m si et. coniferelor 1200-1800m ( molid, brad, pin, zada)
Zona alpina cu et. subalpin 1800-2000m (jneapan ienuper si et. alpin (M-tii Rodnei);
Fauna: mistret, cerb, urs, capră neagră,marmotă;
Soluri:Cambisoluri (brune acide), Spodosoluri (podzoluri, alpine brune acide)


marți, 25 mai 2010

Cheile Şugăului, o minune carstică din România


Pentru cine vrea o jumătate de oră de relaxare ,,peisagistică", poate merge în această zonă absolut uimitoare situată la cinci minute de drumul naţional ce străbate Cheile Bicazului.



Dupa iesirea din comuna Bicaz Chei în prima mică parcare de pe dreapta( spre Lacu Roşu), opriţi şi începeţi să urcaţi pieptiş micul abrupt, care vă duce spre o zonă splendidă ce începe cu o mică ,,vâltoare"unde femeile vremurilor interbelice spălau rufele, urmată de sectorul cel mai îngust şi mai spectaculos al Cheilor Şugăului( nu mai mult de 2-3 metri lăţime).




Urmati potecuţa şi admiraţi caprele neagre( dacă aveţi noroc!) şi cabana custodelui rezervaţiei Cheile Şugăului-Munticelu( n.m.Ticu Lăcătuşu) aflată în subordinea Consiliului Judeţean Neamţ, apoi ajungeti într-o mică depresiune carstică unde puteţi vedea locul unde Şugăul (aici altă postare despre zonă) îşi începe scurta dar aventuroasa aventură printre stânci.

Locul acesta situat la câteva sute de metri de drum îţi aminteşte de acei coclauri neumblaţi şi nepătaţi de mentalitaţile urbane, cu case şi târle răspândite pe brânele Hăşmaşului, la fel ca zona Trei Fântâni din Cheile Bicăjelului.



Din păcate, disputa dintre administratorii rezervaţiei( bănuiţi de interese comerciale de către patronii fabricii de apă minerală) si investitorii autohtoni care au captat un izor de apă minerală (apa se numeşte Izvorul Muntelui) aruncă o umbra de balcanism, asupra a ceea ce ar trebui să fie o colaborare între rangeri si cei ce exploatează resursele naturale din zonă.
În rest bucuraţi-vă de zonă si de celelalte postări despre cheile parcului naţional.


joi, 20 mai 2010

Iarna Sfinţilor de Gheaţă şi Vara Fetelor Bătrâne

Trăim o perioadă istorică din punct de vedere meteorologic, pentru că se întâmplă un fenomen termic ce apare accidental la latitudini medii în unii ani.


Concret primăvara, în special în luna mai, au loc invazii de aer rece când de fapt aerul ar trebui să se încălzească, aşa ca în lumea meteorologilor acest fenomen se numeşte ,,Sfinţii de Gheaţă" , pentru că perioada corespunde unor sfinţi din calendarul catolic.



Toamna când insolaţia se diminuează şi în mod normal ar trebui să asistăm la o scădere a temperaturilor se observă o încălzire datorată unor mase de aer tropical care vin la sfârşitul lui septembrie şi începutul lui octombrie, fenomen cunoscut sub numele de ,,Vara Fetelor Bătrâne"

miercuri, 19 mai 2010

Casa memorială George Enescu din Sinaia



bustul lui Enescu este creaţia unui mare sculptor român, Ion Irimescu


creatia arhitectului Radu Dudescu

dinspre hotel

Priveam de pe balconul Hotelului Riviera din Sinaia către Prahova cea frumos curgătoare, şi observ o vilă frumoasă cu un turn de belvedere, răsărind dintre copacii îngheţaţi.

Spre rusinea mea nu ştiam că este casa memorială a marelui compozitor român George Enescu, vila sa mult iubită de la Sinaia, numită ,,Luminiş". Am ajuns să o fotografiez dincolo de porţile din fier forjat pentru că muzeul era închis, dar si după un slalom plin de adrenalină pe strada bombardată din cartierul Cumpătu din Sinaia( ruşine!)

Din banii obtinuţi pentru marile sale concerte, compozitorul a dorit să aibă un colţ de rai, de munte si de linişte care sa fie doar al lui, locul unde să compuna Rapsodiile române, Concertul pentru pian şi mai ales părţi importante din opera ,,Oedip".

Plecat din ţară după o ultimă vizită la mormântul mamei sale, în 1946, are puterea dar si imensa dorinţă ca aceasta casă să fie donată statului român( statul comunist pe care-l detesta!!) pentru a fi loc de creaţie si de reflecţie pentru artiştii români. Acest lucru se întâmpla în 1947, iar în 1990 vila intră în categoria caselor memoriale, dupa o serioasă restaurare.

La parter, în salon, se afla faimosul pian ,,Ibach" la care maestrul a susţinut miniconcerte pentru prietenii invitaţi la vilă si de asemenea colecţii impresionante de porţelanuri si obiecte tradiţionale româneşti dar şi camera soţiei maestrului Maria Cantacuzino-Enescu sau mansarda în care a creat compozitorul.

marți, 18 mai 2010

Salina Praid şi speleoterapia



unelte de lemn folosite de secuii ocnaşi la exploatarea sării

capela ecumenică sfinţită în 1993 cu hramul Sfântului Ioan de Nepomuk




Situat la poalele Munţilor Gurghiu-Harghita, în extremitatea estică a Depresiunii Colinare a Transilvaniei, Praidul este cunoscut pentru salina extraordinară amenajată aici. Alte saline vizitabile din ţară mai sunt la Tg.Ocna, Cacica, Turda şi Slănic Prahova.

Zona Praid-Sovata poartă numele de ,,Ţinutul Sării", dealul ce înconjoară localitatea numindu-se, cum altfel, Dealul Sării( sau Spatele Sării) cu altitudinea de 576 de metri, fiind în fapt o cută diapiră apărută într-o mare de lave andezitice neogene.

Salina propriu-zisă se vizitează(12 lei intrarea) mergând cu un autobuz pe un drum-galerie lung de 1250 de metri până la intrarea către scările (câteva sute) ce coboară la 120 de metri adâncime. Sub acest orizont sarea se exploatează în continuare după ora 15, de la adâncimi de până la 320 de metri.
Zăcământul de sare(cel mai mare din ţară) îşi are rădăcina la mai bine de 3 kilometri în pământ, acesta ar putea asigura necesarul de sare al ţării pe câteva sute de ani!

Speleoterapia(forma de terapie practicată în aerul plin cu aerosoli din minele de sare sau din anumite peşteri) şi climatoterapia se practică minim patru ore pe zi( încă din 1980) timp de trei săptămâni, pentru afectiuni ale aparatului respirator(astm în special) dar şi pentru reumatismul bătrânilor. Numărul de vizitatori din timpul verii atinge un maxim de 3000 pe zi, aici funcţionând un restaurant, un mic muzeu al sării, o minibiblioteca dar si terenuri de sport sau sala de internet.

Lângă salină functionează un bazin cu apă clorurosodica(sarată) si termală cu temperatura de 50 de grade recomandatî în afectiunile ginecologice, la fel ca lacul Ursu din Sovata.

joi, 13 mai 2010

Lacul Ursu(Sovata), rezervaţie naturală cu proprietăţi terapeutice unice




Situat chiar în centrul staţiunii Sovata, acest lac este cunoscut de multă lume datorită salinităţii sale foarte mari, proprietăţilor terapeutice dar si pentru faptul ca este o rezervaţie naturală.

În lumea ştiinţifică este cunoscut ca fiind lacul cu heliotermie(cel mai mare din lume, de acest tip si unic în Europa). Heliotermia seamănă cu efectul de seră, căldura intră în lac prin stratul de suprafaţă- mai dulce- ajunge în stratul de adâncime-mai sărat- unde rămâne captivă(n.m.- căldura). Astfel, în adâncime, la peste 1,5 metri se înregistrează o temperatură ce variază între 26 si 71 de grade Celsius, în funcţie de anotimp.



Proprietăţile terapeutice ale lacului, ţin de fenomenul de heliotermie și de salinitate care poate ajunge la adâncime până la 300 de grame/litru, conținând nu numai sare de bucătărie(NaCl) ci şi săruri de magneziu, potasiu și calciu. Vara, staţiunea este plină de turişti străini şi români, tineri și bătrâni care inundă la propriu malurile amenajate pentru baie ale lacului. Principalele afecţiuni care se tratează aici sunt cele ginecologice, cele ale aparatului locomotor si cele ale sistemului nervos periferic.



Formarea lacului se leagă de prezenţa în zonă a cutelor diapire(dealuri cu depozite de sare în interior) si de infiltrarea în ele a apelor din precipitaţii care au creat o cavitate carstosalină ce include Lacul Ursu, dar si două lăcuşoare în aproiere numite Lacul Verde si Lacul Roşu cu salinitate mai mare. Solul din zonă, deşi plin de săruri a generat o pădure de foioase luxuriantă, ce oferă peisajului o notă de exotic care bucura ochiul
privitorului.o imagine de iarna.

duminică, 9 mai 2010

O excursie frumoasă!

La Bezid
La Biertan
La Motel Corsa, pe terasa transformată în discotecă

La Salina Praid
  Cheile Bicazului

O excursie pe timpuri de criză este o performanţă în sine, mai ales că am dorit ca elevii să se bucure de condiţii foarte bune. Am ales o pensiune-motel de trei stele, la doi kilometri de Sighişoara, cu dotări excelente( voi reveni cu o postare despre Motel Corsa).

Un stres plăcut începe să le dea ocol copiilor din a V a E, pe măsură ce data plecării se apropie.
Părinţii se plâng că puştii aflaţi în pragul pubertăţii, încep să piardă din ce în ce mai mult timp gândindu-se şi consumându-se pentru excursie şi că alocă foarte putin timp pentru scoală.
Eu însă îi văd altfel, se concentrează la ore în măsura în care profesorul le ,,distrage" atenţia de la ,,lipeli" şi intrigi.

Bucuria plecării într-o excursie nu este egalată de nimic. Cu atât mai mult cu cât unora dintre ei nu le mai place în mod deosebit să meargă cu părinţii, iar în plus, aici sunt cu colegii, iar libertatea, ah da ... libertatea de a te distra neîngrădit, supravegheat de un dirig' care are multe pe cap( vreo 35 de personalităţi puternice şi gălăgioase), nu poate fi decât ameţitor de frumoasă.

Constat pe an ce trece, că elevii cu care merg în excursie sau pe care îi insoţesc la diverse evenimente ştiu să se distreze foarte bine, acestia dulci pe care îi ,,diriguiesc" nu fac excepție.
Fiecare băiat( și nu sunt decât 10 din 35!) a invitat la dans câte o fată în aplauzele asistenţei, dar frustrările se accentuează si capătă proporţii de tragedie, atunci când alte 15 fete nu au partener.
Aşa că fii şi diriginte şi consilier pe probleme sentimentalo-hormonale.

Una peste alta sunt copii pe care mi-am dorit întotdeauna sa îi am ca diriginte, îi iubesc pentru inocenţa lor( încă!) si pentru spiritul de echipă pe care îl au dar şi pentru sinceritate.
VĂ PUP. DIRIGU'

marți, 4 mai 2010

Bezid- satul scufundat de comunişti, un obiectiv turistic trist


Calc cu grijă prin bălăriile ce invadează malurile pline cu răchită, ocolesc micile bălţi rămase de la ultima ploaie, sar peste sutele de peturi și de resturi menajere aduse de ape la coada lacului. La un moment dat, printre ramuri zăresc o turlă ruinată de biserică, care învinge timpul, apa lacului și intemperiile de mai bine de 20 de ani.

Este turla bisericii catolice din fostul sat Bezid, satul ungurilor harnici, pălărieri din tată în fiu şi cultivatori de trandafiri de stepă.
Refuzul bătrânilor satului de a pleca din vatra strămoșească, după construirea barajului  în anii 1975-1977, lucrare continuată apoi în 1988-1989, a dat naştere unor tragedii umane enorme. Drama oamenilor de aici nu poate fi descrisă decât  urmărind pozele făcute peste ani de turiştii amatori de istorie şi nu de  turiștii de week-end amatori de peşte sau grătare.

Pe pârâul Cuşmed și pe râul Niraj aveau loc numeroase inundaţii ce ameninţau oraşele Târnăveni și Sângeorgiu de Pădure (din care face parte sătucul Bezidu Nou), aşa că autorităţile comuniste iau decizia să realizeze un baraj de pământ și să instaleze o mică hidrocentrală sub el.
Microdepresiunea în care se afla acest sat înfloritor trebuia inundată, iar oamenii strămutaţi la bloc, în Sângeorgiu de Pădure. În 1989, într-o noapte , apa cea mare a venit repede, a umplut satul şi uliţele, a dărâmat casele din chirpici şi a inundat cele două biserici, catolică şi evanghelică.

Când văd azi pozele realizate în excursia cu elevii, am un gol în stomac și sentimentul că vieţi nevinovate de bătrâni au fost jertfite pe un altar improvizat, bântuit de figuri demonice al căror nume se termina inevitabil în ,,escu".
Un obiectiv turistic trist, de care România aceea a nostalgicilor după marile realizări, ar trebui să se ruşineze, iar ruşinea ar trebui spălată de autorități, măcar cu o placă comemorativă.
Doar localnicii și maghiarii din Ungaria( mulți plecați acolo după Revoluție)  mai vin și ţin o slujbă religioasă lângă biserica scufundată, amintindu-şi de drama întâmplată aici.

P.S. Nici un ghid turistic din România nu menţionează existenţa lacului, darămite povestea tristă a apariției lui.

 



biserica evanghelică!




o casă!


scările care nu mai duc nicăieri!


ruinele celor două biserici!




Despre ancorarea în trecut și România Deșteaptă

Înainte, în alte timpuri, știam că nu știam. Nu aveam cum. Acum avem de unde ne informa, avem posibilitatea să știm, însă ne place în contin...