sâmbătă, 15 octombrie 2011

Plecatdeacasă şi băile de altădată

Ce-am fost şi ce-am ajuns! 
O serie de fotografii de epocă descoperite, mi-au arătat unde eram la începutul secolului al XIX  în materie de turism balnear. 
Nu că nu ştiam, dar ma gândesc astăzi la staţiunile prezentate în pozele de mai jos. 
Să le luăm pe rând:
Slănic Moldova trăieşte, încă, din amintiri, izvoarele sunt relativ modernizate, pârtie de schi nu există iar unele vile şi cazinoul sunt în paragina, parcul mai salveaza aparentele; 
Borsecul este şi mai trist, câteva pensiuni modern- cu servire si masă excelente-, o pârtie de schi nou nouţă vreo două trasee către peşteri şi cam atât, iar izvorul străvechi din poză a fost refăcut abia în această vară;
Tuşnadul are câteva baze de tratament, două- trei hoteluri moderne, dar nu poate scăpa de eticheta de staţiune mică şi  de tranzit;
Vâlcele, situată lângă Sfântu Gheorghe în Covasna, practic nu mai există, şi acolo se tratau cel mai bine anemiile pentru copii;
Băile Govora au pierdut pariul cu noul turism, în pofida unor mici investiţii, nu există practic niciun restaurant mai acătării, chair dacă în grădina publică din oraş cântă o formaţie?!, noroc cu mânăstirile din zonă, că de balneologie nu prea mai este vorba.
Băile Herculane au devenit subiect de glume între turişti, cu toate izvoarele sale termale si cu tot peisajul impresionant al Domogledului si Văii Cernei.
Este dureros să scrii despre asta, oricât de nepăsător ai fi.

Cineva spunea şi se da de ceasul morţii de dorul turismului românesc, spunând că nu ştim să vindem poveşti. Istoria şi  legenda  se pot împleti şi se poate alcătui o  poveste vandabilă despre orice loc şi despre orice staţiune. Dar...CINE VINE CU BANII?

PÂNĂ ATUNCI SĂ NE AMINTIM...



 Alexandru Vlahuţă spunea despre Sinaia Moldovei: ,, Aici, valea se închide din toate părţile, o horă de munţi o prind la mijloc şi apele clocotă grămădite ca-ntro-pălnie. Pe fundul văii, de-o parte şi de alta a Slănicului, se-nalţă hoteluri mari, vile atrăgătoare răsar dintre copaci, drumuri albe, netede se-ndoaie molatic peste tăpşane verzi (..).iar de sus te striga vârfurile mun'ilor"



Marii admiratori ai Borsecului au fost: Mihai Eminescu, Cezar Petrescu, iar Ionel Teodoreanu plasează acţiunea şi personajele romanului ,,Arca lui Noe" în această staţiune.Vasile Alecsandri povesteşte despre baia Lobogo: ,,...este o baie rece în care fierbe necontenit gazul carbonic.Şase oameni pot de-abia să încapă în ea, dar nenorociţii! de-ar fi trei împăraţi şi trei ciubotari, nu i-ai cunoaşte unii de alţii, atât de mult răceala apei şi pişcătura gazului i-ar zgârci şi i-ar strâmba deopotriva. Baia este tronul egalitatii..."


 La  BăileTuşnad băile se făceau într-o ordine strictă. Dimineaţa în  căzi alimentate din izvorul cu apa mezotermală Ileana iar după efectuarea curei interne în  căzile alimentate de izvorul cu apa  carbogazoasa rece, numit  Ana. Stiu că şi azi există în centrul staţiunii un ştrand cu apă mezotermală.



Simbolul staţiunii distruse ( cel putin partea veche) Băile Herculane este inscripţia /invitaţie: ,, Ad aquas Herculis sacras ad Mediam" ceea ce înseamnă : ,,La apele sacre ale lui Hercule de lângă Mehadia,,.
Cine rămâne uimit de aceasta staţiune, o veritabilă pată neagra a balneologiei româneşti victimă a intereslor financiare: Wolfgang Goethe, Împăratul Franz Iosef sau marele poet Vasile Alecsandri. Acesta din urmă scrie: ,, În zadar vuieşte Cerna şi se zbate/ De-a ei stânci măreţe, vechi, nestrămutate /Şi-n cascade albe saltă pe-a lor şire/ Apa-i trecătoare pietrele rămân..."


3 comentarii:

Roxana spunea...

Mie cel mai drag dintre toate mi-e Borsecul...Borsecul ala cu vilele lui vechi ce stau sa cada...poate si pentru ca am petrecut acolo clipe minunate...si Slanicul e tare frumos pentru o plimbare toamna...in rest ai mare dreptate, toate sunt in paragina...Herculane cel de altadata mi-a dat asa un sentiment de intoarcere in timp....Govora...acolo chiar nu am gasit nimic, nimic...

Traveling Hawk spunea...

Ai dreptate Viorel, totul e lasat cu buna stiinta in paragina, fiindca nu e nevoie doar de bani ci si de pricepere pentru a vinde povesti...si mai ales trebuie iubire de tara, iar asta a ajuns o rara avis...

DUTA spunea...

Nu pot sa inteleg atitudinea autoritatilor de turism. Aceste locuri sunt perle veritabile si ar putea atrage anual mii de turisti si pacienti.

Vaporeto pe Bega

Știați că pe Bega, în Timișoara, există un fel de autobuz... fluvial? Canalul a fost curățat, reamenajat, o adevărată oază de răcoare vara. ...