Re-Descoperă România. Episodul 19. Moara de zmicurat cucuruz, moară de apă din satul Gura Haitii, Călimani

 

Sat Gura Haitii, Comuna Șaru Dornei, Județul Suceava, Munții Călimani, Depresiunea Dornelor, Bucovina

 

Decembrie 2012

 

            În satul Gura Haitii, comuna Șaru Dornei, funcționează încă moara de apă a familiei Avarvarei. Ca să poți vizita această străveche instalație tehnică, trebuie să străbați un drum aproape grandios, prin satele risipite pe coclaurii vulcanici ai comunei mai sus menționate.

            Urmezi valea Negrei, responsabilă de ,,spargerea" craterului Călimanilor, după care aproape de confluența cu pârâul Haita, spre capătul satului, găsești moara de apă din secolul al XIX lea (1890). Aici, ascunsă ochiului de cele câteva sălcii, se află casa de scânduri a morii, acoperită cu internită la care veneau sătenii din împrejurimile Călimanilor și ale Dornelor să macine grânele.

            Aceștia sunt însă, tot mai puțini. Moara de apă a morarului Avarvarei, își trăiește ultimele zile, asa cum s-a întâmplat cu suratele ei din zona Bucovinei. Tânărul care ne însoțește, aflat la a treia generație de morari, ne spune modest că el știe că este ultima moară funcțională din județ. O vizită aici înseamnă, pe lângă satisfacția turistică, o alta, istorică și totodată lingvistică căci oricare moară de apă în funcțiune este, întâi de toate, un martor viu al continuității românilor pe plaiurile Bucovinei, demni urmași ai dacilor liberi.

            Mă uit la ea cum se profilează micuță și stingheră la marginea unei fânețe, unde iarba abia cosită, este întinsă la uscat. În fundal se văd munții vulcanici din Parcul Național Călimani, cu primul front de lavă, cel al Piciorului Calului. Moara este alimentată de un braț deviat al pârâului, ce face un cot în acest capăt de sat. Moara de apă este singura instalație specific românească, ai cărei termeni tehnici sunt cu toții de origine latină. Intru, după ce morarul deschide lacătul greu de la ușa coșcovită, ca într-un muzeu.

            Deși nu știu decăt că moara produce prin măcinare mălai și făină prin sistemul de rotire a unei roți alergătoare(?) care este așezată pe una stătătoare, documentarea mă luminează asupra tuturor componentelor: strat, cai, călușei, coardă, inimă, dinți, măsele, chingă, fruntar, fus, căpăstru, brotac, ciutură.
Toate, după cum spuneam, denumiri latine, fără urmă de intervenție slavă, maghiară ori turanică.  Din acest punct de vedere, moara românească nu a făcut nicio ,,achiziție" de piese străine, pentru simplul motiv că era perfectă.

            Astfel, s-au păstrat nealterate toate denumirile originale. Și mai este un motiv, morarii sau sătenii pricepuți puteau confecționa ei înșiși toate piesele de care aveau nevoie. O vorbă veche spunea că: ,, Moara când stă, atunci se sfărâmă". Așa este și acum, are ceva stricat, și nu prea îl mai trage inima pe nepot să repare. La magazinele mixte din sat a băgat mălai…

Morarul nu este plin de făină, este îmbrăcat la fel ca ceilalți munteni, se duce să strângă fânul de iunie, proaspăt cosit. Este conștient că meseria învățată de la bunici și părinți, se stinge, de aceea nu mi se pare nici deranjat și nici necăjit, ci împăcat cu realitatea asta tristă. Moara o va ține pentru el, până când și alți turiști sau etnografi de la muzeul satului îi vor aduce ceva satisfacție, apreciind faptul că aici a funcționat până în secolul XXI o... moară de zmicurat cucuruz.

Re-Descoperă România. Episodul 18. Cinci motive pentru un pelerinaj istorico-spiritual la Curtea de Argeș

Municipiul Curtea de Argeș, Județul Argeș, Subcarpații Getici, Muscelele Argeșului, Muntenia de Nord

Martie 2010

 sursa foto: Monitorul de Argeș

           Unul dintre cele mai speciale locuri din România este aici, la originile legendei Meșterului Manole. Locul unde Regele Carol, spunea că s-a simțit cel mai aproape de cer. Fiecare român, ar trebui să treacă pe acolo și, în acest sens, propun ca Mănăstirea Curtea de Argeș și Catedrala Regilor României să fie un obligatoriu loc de reculegere spirituală și de cunoaștere a istoriei noastre moderne.

            Numai aşa redăm românului copil, dar și adult, mândria de a trăi într-o ţară care dovedeşte că are pentru înaintaşi un adevărat cult și pentru că istoria trebuie învăţată și asumată, poate în acest fel greşelile trecutului nu se mai repetă.

Motivul 1. Datorăm, ca tânăr stat unitar, dinastiei de Hohenzollern instituită de Carol I, consolidarea sistemului democratic, ruperea legăturilor cu Imperiul Otoman și declanşarea Războiului de Independenţă din 1877, elemente care au dus în final la edificarea României Mari.

La Curtea de Arges, în noua catedrală arhiepiscopală, sunt îngropaţi toți regii României: Regele Carol I (care a domnit între 1866-1914) cu Regina Elisabeta, Regele Ferdinand I Întregitorul (care a domnit între 1914-1927) cu iubita sa soție Regina Maria, Regele Carol al II-lea (domnie între 1930-1940) cu Regina mama Elena și Regele Mihai (care a domnit între 1940-1946) cu soția sa, Regina Ana.

Motivul 2. Ține de Regele Ferdinand căruia  i se mai spune și ,,Întregitorul”. Pentru că el este încoronat în 1922 la Alba Iulia ca Rege al României Mari, împreună cu carismatica sa soție Regina Maria. Deși avea un caracter puțin sovăielnic, naiv chiar, dublat de o suferință fizică de origine canceroasă, el reuşeste să se ţină deasupra politicii dâmboviţene, rupând  legăturile de sânge cu familia de Hohenzollern din cauza alianţei cu Antanta. Gestul acesta este suficient de profund, pentru a înțelege sacrificiul la care erau dispuși regii noștri, în dragostea lor uriașă pentru poporul român.

Motivul 3. ,,Aminteşte-ţi poporul meu că te-am iubit şi te binecuvântez cu ultima mea suflare". Acestea au fost cuvintele cele mai frumoase rostite de cea mai puternică figură feminină din istoria modernă a României.

Regina Maria rămâne poate cea mai de seama figură feminină a istoriei pre si postbelice prin energia ei, pusă în slujba unei ţări care a adorat-o și iubit-o până aproape de sanctificare. Pentru acestă femeie remarcabilă, pentru inteligenţa ei politică și pentru frumusețea ei recunoscută, ar trebui ridicat nu un monument ci o sută, în toate locurile importante din ţară și în toate garnizoanele militare.

Implicarea ei în ajutorarea soldaţilor români din timpul Războiului Balcanic şi de pe frontul din Moldova, în Primul Război Mondial, nu poate și nu trebuie să fie uitată, aşa cum trecerea la ortodoxie în ziua de Buna Vestire, ar trebui sărbătorită de toţi credicioşii.

Vreau să amintesc aici un moment absolut înălţător petrecut la moartea reginei. 
Pe când era scoasă din Palatul Cotroceni, garda de onoare a salutat-o pentru ultima dată, cu baionetele înfipte în pământ şi cu patul armei în sus, lucru pe care armata română nu l-a mai făcut niciodată.

4. Al patrulea motiv ar trebui să aibă legătură cu Regele Carol al II lea și cu a sa dictatură militară. Nu avem motive numeroase de pioase aduceri aminte, dacă ne gândim la viaţa sa tumultoasă și aventuroasă și la marile greşeli politice, făcute cu sau fără acordul ţărăniştilor Maniu și Mihalache. Dar chiar și așa, merită văzut și fotografiat cavoul regelui care se află separat de catedrală, locul său special fiind vizitat mai degrabă ca un fapt neobișnuit.

Motivul 5. Aducerea regilor și reginelor României la un loc, în cea mai frumoasă biserică din ţară, poate fi punctul de plecare pentru renaşterea spiritului naţional şi patriotic, poate fi o obligaţie a fiecăruia dintre noi și mai ales a şcolii.

Atât de puține lucruri se cunosc despre faptele acestor oameni, veniţi de aiurea în România, și care și-au pus toată energia pentru propăşirea neamului, încât n-ar trebui să existe școală, care să nu organizeze excursii în fiecare an la mormintele regilor noştri.

Mai ales că, acolo sunt o serie de ghizi excepţionali, în faţa cărora mă înclin respectuos. Puţini dintre cei care ajung la mănăstirea Curtea de Argeș, știu că, în noua catedrală, sunt înmormântaţi regii noştri, majoritatea insistând pe legendă și pe ctitorul mănăstirii.