Se afișează postările cu eticheta Bucovina. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Bucovina. Afișați toate postările

duminică, 7 ianuarie 2024

DESCRIEREA GENIULUI ŞI ÎNSUŞIRILOR NAȚIUNII MOLDOVENILOR DIN BUCOVINA

Generalul Gabriel Splény von Miháldy, primul guvernator al Bucovinei, realizează  pentru Curțea Imperială de la Viena un raport intitulat ”Descrierea districtului Bucovina”. În 1775, acesta îi descrie pe moldoveni după toate elementele unui studiu socio-antropologic. Nu cred că o să placă  multora, dar este o versiune a modului cum ne privesc alții în totală opoziție cu ce am fost învățați să credem despre noi, românii în general. Să ne luăm și să ne vedem așa cum suntem, cu bune și cu rele.

1. Talente şi caracter. Geniul acestei naţiuni are la bază un umor natural, dar înclinat mai mult spre şiretenie. Aceasta îi face să fie în ceea ce fac şi în ceea ce omit să facă, prefăcuți și ambigui, aşa încât nu te prea poţi încrede nici în faptele, nici în vorbele unui moldovean...

 2. La primejdie sunt neînfricaţi și aproape neiertători la jignire; în acelaşi timp sunt uşurateci și înclinaţi spre schimbarea autorităţii din dragoste pentru libertate. Zgârcenia lor înnăscută atrage după sine invidia, iar aceasta tendinţa de a se îmbogăţi spre paguba celor din jur.

3. Educaţia. Nobilul ca şi clericul nu are aproape nici un fel de studii sau altă educaţie și, prin urmare, țăranul este și el mai primitiv…

4. Obiceiuri. Ţăranii și clericii sunt dedaţi îndeosebi beţiei, ceea ce-i incită la bătăi spontane şi la neascultare, așa încât moldoveanul, îmbătat cu vin sau rachiu, este în stare să se opună chiar militarilor. În toate acţiunile şi neacţiunile lor sunt neşlefuiţi şi comparabili mai mult cu un popor barbar, decât cu un popor pe jumătate civilizat.  Statura moldovenilor depăşește media. Sunt ,,nervoși", musculoşi" și obișnuiţi din copilărie cu călăria. Modul lor de viaţă este foarte modest, fiindcă se hrănesc exclusiv cu lapte, brânză și mălai, adică pâine de cucuruz.

6. Înclinaţia către viaţa de soldat. Însușirile abia amintite îi fac îndemnateci pentru viaţa soldăţească, cum şi-au arătat curajul şi în ultimul război, când au fost folosiţi de ruşi cu folos ca voluntari; dar ei detestă în aşa măsură subordonarea, încât puţini vor putea fi încorporaţi în trupele regulare.

7. Lenevia este considerată de norod ca baza fericirii: Hărnicia lor se întinde numai până la acoperirea necesităţilor anuale, aşa încât, dacă binecuvântarea Domnului este îndestulătoare într-un an, pentru mai mulţi ani, moldoveanul nu vrea să mai lucreze în anii care urmează atâta timp cât ajung proviziile.

 8. Îmbrăcămintea. Moldoveanul este îmbrăcat simplu, dar bine apărat de frig; ţesutul femeilor le pune la îndemână rufăria și aşa numitele sumane sau paltoane ţărăneşti, postavul fiind ţesut de ei înşişi, mai ales la munte.

9. Religia. În ceea ce priveşte religia, ei aparţin cu toţii (cu excepţia câtorva străini şi catolici ardeleni) religiei greceşti neunite, şi deşi nici popii nu au aproape nici o cunoştinţă despre deosebirile dintre religii, ei sunt atât de fanatici în religia lor, încât abia dacă-i consideră pe ceilalţi creştini, mai ales însă pe catolici, mai buni decât evreii şi păgânii.

10. Simpatia faţă de guvernul împărătesc-regesc. După descrierea de mai sus a geniului naţiunii, s-ar putea pune întrebarea, dacă această naţiune ar putea simpatiza cu guvernul împărătesc-regesc. După părerea mea sunt siguri și dacă ar fi eliberați de apăsarea frecventelor poveri, care se ridică numai pentru transportul produselor naturale la peste 100 de zile şi dacă nu ne-am amesteca în religia lor şi în evidentele lor libertăţi şi obiceiuri gospodăreşti, adică nu ne-am preocupa de bunurile şi averea lor în amănunţime, ei s-ar putea comporta ca o națiune destul de supusă.

miercuri, 3 ianuarie 2024

Zicale românești, ziceri și proverbe locale din Bucovina

Acestea reprezintă expresia unui anume mod de viață, a unei atitudini față de muncă, comunitate, oameni, cultură, credință sau tradiție. 

Citindu-le, putem descifra adevărate norme de comportament, care se perpetuează de secole în acest spațiu geografic, devenite în timp chiar repere de viață morală.

Cele mai multe din zicătorile, zicerile sau proverbele locului, devin adevăruri de necontestat, adevărate sentințe, suprapuse peste experiențele istorice și învelite bine într-un eșafodaj metaforic.

Practic, nimic nu scapă atenției și memoriei populare pentru că în aceste proverbe regăsim înțelepciunea de veacuri a românilor și a celorlalte minorități trăitoare în Țara cea de sus a Fagilor.  Cele mai multe astfel de zicători se auzeau la șezătorile de iarnă și la clăcile organizate în curțile oamenilor sau când veneau urătorii, ori mergea Malanca.

Iată, mai jos, enumerate succint, cele mai cunoscute proverbe locale inclusiv cele despre muncă, hărnicie şi stăruinţă:

 

-         Bețivul când îi beat (bat), pare că-i împărat;

-         Numai banul muncit are preţ;

-         Din coadă de câine, nu faci sită de mătase;

-         Lucrul lungeşte viaţa, iar lenea o scurtează;

-         Nimini n-o să trăiască, lumea să o moștenească;

-         Munca-i temelia vieţii;

-         Dihorul nu mănâncă găini di la casa lui;

-         E scump la tărâțe și ieftin la făină;

-         Lenea-i la om ca şî rujina la fier;

-         A mun(ș)cit o vară, i-a băut într-o sară;

-         Nu-i în casă gospodină unde lenea e stăpână;

-         Ce-și face omul singur, nici dracul nu poate să-i desfacă;

-         În față mumă și în dos ciumă;

-         Sătulul nu crede (ș)celui flămând;

sâmbătă, 11 noiembrie 2023

Câteva ponturi, hinturi și destinații de trecut pe listele voastre.

Ghelința
Unele au fost intenții provizorii pentru declararea lor ca monumente UNESCO altele sunt deja în patrimoniul mondial,  ceea ce indică o anume valoare turistico-arhitecturală, îndeajuns de concretă pentru a ne face călători și gustători de frumos.

Biserica Sf. Ioan Botezătorul din satul Teţcoiu, comuna Mătăsaru, județul Dâmboviţa, construită în 1809 cu picturi deosebite;

Biserica de lemn Sf. Arh. Mihail şi Gavril din satul Rogoz, oraş Târgu Lăpuş, județul Maramureş, construită în 1663 cu decoraţiuni şi picturi din 1785;

Biserica romano- catolică din Ghelinţa, județul Covasna, construită înainte de 1241, biserică fortificată, pictată cu fresce de la 1330 şi cu tavan casetat;

Schitul Lespezi din satul Posada, oraş Comarnic, județul Prahova, cu biserica Sf. Treime din 1661 pictată de renumitul Pârvu Mutu;

Biserica evanghelică din comuna Dârjiu, jud. Harghita, construită în secolele XIV-XV, în stil romanic şi cu obiceiul unic de păstrare a cărnii de porc şi slăninei în turnul de nord, numită și ,,Biserica Şuncă şi Slănină”;

Biserica Înălţarea Sf. Cruci din comuna Pătrăuţi, jud. Suceava, ctitorită la 1487 de Ştefan cel Mare, cu valoroase picturi interioare şi exterioare;

Biserica evanghelică fortificată din Saschiz, judțul Mureş, ridicată la 1493 cu un turn gotic ce domina ansamblul ridicat în 1832 inspirat de celebrul Turn cu ceas din Sighișoara;

Biserica Sf. Arh. Mihail şi Gavril din satul Surdeşti, comuna Şiseşti, județul Maramureş, ridicată la 172, cu picturi interioare tempera pe pânză, cu al doilea turn din ţară de 54 metri, după cel al mânăstirii Bârsana de 62 de metri!

Biserica Sf. Petru din comuna Valea Viilor, jud. Sibiu, ridicată în secolul al XIII lea, şi fortificată în secolele următoare, cu ziduri groase şi înalte de până la 8 metri;

Ruinele cetăţii feudale ţărăneşti din com. Câlnic, județul Alba, construită înainte de 1267 cu biserică şi ziduri de apărare şi cu un turn numit Donjonul Siegfried;

Biserica de lemn Naşterea Maicii Domnului-din Vale, din comuna Ieud, județul Maramureş, ridicată începând cu 1699, supranumită Catedrala de lemn, cu o colecţie de icoane pe sticlă;


duminică, 20 august 2023

Cum a rămas mănăstirea Putna în graniţele României?

Anul 1940, cînd României i se răpesc mai multe ţinuturi istorice (Basarabia, Bucovina de Nord, Herţa), va consemna la mănăstirea Putna una din cele mai strălucite fapte de arme ale militarilor români. După ultimatumul sovietic din 28 iunie 1940 are loc retragerea trupelor române din Bucovina de Nord care intră astfel sub ocupaţia sovietică. Deşi pe harta cu noua delimitare a frontierei româno-sovietice comuna Putna dimpreună cu chilia Sfîntului Daniil Sihastrul şi cu mănăstirea figurau în interiorul statului român, totuşi, în ziua de 6 iulie trupele ruseşti au ocupat aceste locuri sfinte pentru orice român. Numai hotărîrea, curajul şi dragostea de ţară a cîtorva militari ai Grupului de Cavalerie-Recunoaştere nr. 25 au făcut ca acest “Ierusalim al neamului românesc” să rămînă în limitele graniţei actuale.

Informaţii despre intenţia ocupării satului Putna sosesc la statul major al Divizei 13 Infanterie comandată de generalul Dăscălescu încă din dimineaţa zilei de 6 iulie. Numeroşi localnici au sesizat autorităţile române despre acţiunea de incitare la revoltă a populaţiei de către patronul fabricii de sticlă din localitate (situată în vecinătatea mănăstirii), care prin noua linie de demarcaţie a frontierei îşi vedea cea mai mare parte a forţei de muncă (ce provenea din satele recent înstrăinate) în imposibilitate de a veni la lucru.

Sensibilizată de faptul că, în urmă cu cîteva zile, printr-o provocare asemănătoare, ţinutul Herţa – despre care nu se amintise nimic în ultimatul U.R.S.S. – fusese ocupat ilegal de trupele sovietice, conducerea diviziei ordonă Grupului de Cavalerie 25 “marş galop la Gura Putnei şi satul Putna care este ameninţat”. În după amiaza zilei bolşevicii deja ocupaseră mănăstirea Putna, satul şi zona chiliei Sfîntului Daniil Sihastrul. Sosiţi la faţa locului după ora 20, militarii români conduşi de căpitanul Ioan Tobă (Hatmanul) angajează imediat lupta cu inamicul.

După luptele din timpul nopţii, spre dimineaţă agresorii sunt dezarmaţi şi alungaţi peste limita noii graniţe. În documente se menţionează faptul că pentru partea română aceste ciocniri au dus la rănirea a 4 ostaşi, în timp ce de partea sovietică au existat mai multe pierderi, morţii fiind îngropaţi pe malul rîului Suceava, iar răniţii fiind predaţi armatei roşii.

Importanţa acestui act de bărbăţie şi curaj al militarilor români este cu atît mai mare cu cît ţinutul Herţa, pierdut printr-o lipsă de fermitate şi hotărîre, a rămas pînă astăzi înstrăinat de România. Oare ce-ar fi fost în inima românilor care ar fi trebuit să treacă graniţa cu paşaport ca să se poată închina la mormîntul marelui Ştefan? Şi oare unde ar mai fi ajuns tezaurul de carte veche şi broderie medievală păstrat cu atîtea sacrificii de către călugări? Comandantul grupului ce a eliberat mănăstirea Putna în acele zile fierbinţi a suferit pentru acest act de curaj deportarea în ţinuturile Siberiei între 1948-1964. Redăm mai jos o serie de mărturii-document, deosebit de emoţionante, referitoare la această pagină de istorie militară scrisă la mănăstirea Putna.

 

Prea Fericite Părinte Patriarh,

 

Subsemnatul Ion Tobă-Hatmanu, Lt. Colonel-pensionar domiciliat în Braşov pe str. Poarta Scheii nr. 25, cu filială şi creştinească supunere rog respectuos să binevoiţi a cunoaşte cele mai jos expuse:

În calitate de Căpitan-Comandant al Escadronului 25 Călăraşi mă aflam în primele zile ale lunii iulie 1940 în oraşul Rădăuţi-Bucovina când am primit ordin din partea Comandantului Diviziei 13 Inf. General  N. Dăscălescu, să inspectez noua linie de frontieră trasată pe baza actului de la 28 iunie 1940 intervenit între noi şi Moscova, deoarece s-au semnalat incidente cu încălcări de frontieră şi depăşiri de teritoriu în dauna noastră.

Ajuns în regiunea Putna, am întîlnit un grup de ţărani în frunte cu numitul Bivolaru Ilie fugiţi din Putna care mi-au spus că trupe răzleţe ruseşti au ocupat localitatea și mănăstirea cu mormîntul lui Ştefan cel Mare şi chilia lui Daniil Sihastrul.

Din spusele ţăranilor şi din informaţiile culese, acele trupe fuseseră invitate fără ştirea autorităţilor superioare sovietice să înainteze peste frontiera trasată de o delegaţie de evrei în frunte cu fabricantul Fischer, proprietarul fabricii de sticlă din Putna, deoarece evreimea din partea locului îşi vedea situaţia ameninţată din cauza stării de spirit creată de activitatea curentelor de dreapta din acea vreme care îşi aveau conducerea locală în oraşul Rădăuţi, în persoana fostului Comandant legionar  Vasile Iaşinschi, membru în senatul legionar.

În faţa acestui act abuziv, necunoscut de oficialitatea sovietică, am ordonat ofiţerilor şi ostaşilor subordonaţi să restabilească imediat frontiera respingînd efectivele sovietice pe poziţiile iniţiale. Am predat apoi frontiera consolidată posturilor de grăniceri din Regimentul 3 Grăniceri fost cu sediul în Cernăuţi cum şi unui pluton de vînători de sub comanda Lt. Andronic Titus.

Ajungînd la concluzia că odoarele Mănăstirii, valorile de artă cum şi celelalte obiecte de preţ nu erau în siguranţă, le-am încărcat pe toate în două maşini militare aşa după cum sunt ele specificate în Dos. Nr. 1/940 fila 77-80 dispunînd expedierea lor sub pază la Cozia. Ele au fost astfel salvate şi se află de cîţiva ani din nou la Mănăstirea Putna. Rog respectuos a reţine că un incident similar s-a petrecut în aceeaşi perioadă cu circa 26 de comune din nordul fostului judeţ Dorohoi rămase şi astăzi în afara frontierelor noastre, datorită unei invitaţii asemănătoare, fără ştirea autorităţilor superioare sovietice, făcută de o delegaţie din târgul Herţa în frunte cu Dr. Max Weissman, medic veterinar şi Carol Pomîrleanu, negustor de manufactură.

În dovedirea acţiunii de mai sus aduc următoarele probe:

1.     Copie-extras din Registrul Escadronului 25 Călăraşi cu o schiţă a teritoriului încălcat şi o fotografie a unora dintre ofiţerii şi ostaşii care au participat la acţiune.

2.     Declaraţia săteanului Bivolaru Ilie şi a călugărului pensionar Schipor Damaschin din Putna.

3.     Scrisoarea fostului S.Lt. Constantinescu-Ghiocel, azi pensionar domiciliat în Ploieşti, str. Em. Zola nr. 2, et. I.

4.     Declaraţia scriitorului Ion Larian Postolache, fost soldat T.R. din unitate, domiciliat în Bucureşti, str. A. Ipătescu 11 A.

5.     Menţiunea asupra valorilor inventariate în Dos. 1/940 al Mănăstirii Putna fila Nr. 77-80.

Prea Fericite Părinte Patriarh,

Prin fapta mea nu mi-am făcut decât datoria de supus credincios al Bisericii strămoşeşti şi de ostaş al Ţării. Drept aceea pentru salvarea acestui pămînt, pentru salvarea acestui lăcaş, pentru salvarea acelui mormînt şi pentru salvarea acelor odoare, am păstrat în suflet o pioasă mulţumire de creştin şi de român timp de aproape 35 de ani fără să zic nimic.

Nici acum, Prea Fericite Părinte Patriarh, n-aş fi cutezat să ajung pe nici o cale în faţa Prea Fericirii Voastre, însă cei 72 de ani rostogoliţi peste mine şi peste soţia mea bolnavă şi prinsă în ghipsuri, mă apasă cu greutatea şi cu mulţimea lor şi ca să nu ne înăbuşe rugăm uşurarea lor aşa cum Prea Fericirea Voastră va hotărî cu înaltă înţelepciune.

(Sursa: https://izestrea.wordpress.com)

 

Al Prea Fericirii Voastre prea supus şi credincios fiu,

                                                                                                 Ioan Tobă Hatmanu

Extras din Revista Mănăstirii Putna, dedicată

celui de-al 500-lea an de la naşterea în

ceruri a Sfântului Voievod Ştefan cel Mare


 

marți, 27 iunie 2023

Fâneață de Bucovina

Fânețele din munții noștri dispun de o bogăție extraordinară de specii, de la arnică și  margarete până la mușețel sau romaniță. Pe fundal puteți observa o line deosebită de conifere speciale pe numele lor larice sau zadă( Larix decidua). Drumul este cel spre Mănăstirea Sihăstria Putnei, dacă vă era dor... Vă pupă proful Irașcu!

vineri, 23 iunie 2023

Crepuscul Solstițiu de vară 2023

Un crepuscul normal, dar atât de minunat la ceas de asfințit, în seara solstițiului de vară, 2023. Cu explicații... mă rog. Îngemănarea între acea de lumină care pleacă și noaptea care va să vină este întotdeauna fascinantă, iar când se întâmplă la debutul verii astronomice, parcă are altă încărcătură. Vă pupă proful Irașcu!

duminică, 11 iunie 2023

Douăzeci de locuri unice în România- 1000 de postări

 La aniversarea celei de-a 1000 a postări de pe blogul meu (deschis în 2008!) am ales un text cu ponturi de locuri faine de vizitat din România, locuri unice care sper să vă inspire pentru vacanța asta care va să vină negreșit.

Bonus, un clip cu cetățile dacice din patrimoniul mondial, de pe canalul meu de youtube: https://www.youtube.com/watch?v=6bhRC_7z0Lo

,, Deși nu prezintă un loc românesc, ci mai multe, am dorit să pun acest text din dorința de a oferi mai multe ponturi de obiective turistice celor care sunt mari căutători de frumuseți românești. Este evident pentru toată lumea că ceea ce am prezentat este o selecție. Foarte subiectivă este drept, din moment ce am mai identificat încă 100 de asemenea locații unice din țara aceasta binecuvântată. Veți observa că ele reprezintă toată gama de atracții de la cele naturale, care predomină, la cele antropice, pe unele din ele le veți regăsi în poate într-o viitoare carte.

 1. Voronețul Banatului, o biserică de sat mândru, pictată la exterior, din comuna Glimboca, județul Caraș Severin, care aduce cu vestita ctitorie bucovineană. O zonă cu oameni gospodari, unde casele tradiționale au ocol întărit, situată pe valea Bistrei în județul Caraș-Severin, lângă Oțelu Roșu;



2. Defileul Latoriței din Muntii Lotrului, creat de afluentul Lotrului în șisturi cristaline, gnaise și alte roci mezozozice, socotit de mulți iubitori de natură, cel mai frumos din țară. În plus poate fi accesat pe o șosea îngustă și desfundată până la barajele de la Galbenu și Petrimanu, alte minuni...antropice, dar care cadrează cu peisajul
.


3. Podurile acoperite din lemn din județul Bistrița Năsăud, construite în secolul al XIX lea, opere de artă în lemn (Ilva Mare, Coșbuc, Lunca Ilvei, etc.), singurele rămase în această parte a Europei și care se degradează, din păcate, în fiecare zi.  Teama cea mai mare este că cei doritori de asemenea obiective nu le vor mai apuca;

4. Colonia de dropii din comuna Nicolae Titulescu, județul Olt, singura colonie de păsări de stepă din România. Din păcate nu știu dacă mai există, mai ales că noi, românii, n-am știut să ocrotim cea mai mare pasăre din zona temperată. Bine că au făcut asta ungurii în imensele spații ale pustei maghiare.

5. Pădurea de Piatră din Gâlgăul Almașului, Munții Meseș, județul Sălaj. Nu seamănă cu celebrele păduri de piatră din lume, dar aceasta are forme sculptate în piatră de apa pluvială și de vânt, oferind un spectacol unic în mijlocul unei zone împădurite; Mai este numită și Grădina Zmeilor, despre care am găsit un articol interesant pe cafeauata.ro.

6. Podul natural de la Grohot, din Țara Moților, al doilea pod natural de piatră din România, după cel de la Ponoare. Nu este cunoscut decât în lumea drumeților și a speologilor, dar este relativ accesibil;

7. Cheile Vârghișului și peștera Merești, cea mai mare peșteră din Carpații Orientali-destul de săraci, în  general, în forme carstice-, și cele mai spectaculoase chei din Munții Perșani, un veritabil mozaic petrografic;

8. Pădurea de castani de la Tismana, singura pădure compactă de castani comestibili din țară cu o minunată mănăstire în zonă care întregește spiritualși turistic zona aceasta. Pădurea este formată din arbori înalți și groși de sute de ani și cu o producție de castane de câteva tone pe an, într-un decor submediteranean în care se mai întâlnesc, iasomie, liliac și scumpie, undeva la marginea Podișului Mehedinți;

9. Herghelia de cai huțuli de la Lucina din Obcinele Bucovinei, într-un spațiu rural neatins încă de civilizatie, situată la poalele unei păduri de molid sub cel mai înalt vârf muntos din zona Bucovinei. Aparține comunei Moldova-Sulița, din județul Suceava. Rasa huțulă este singura rasă curată, autohtonă, păstrată în România;

10. Poiana de narcise de la Dumbrava Vadului din Depresiunea Făgărașului, cea mai mare rezervație de narcise din România. Declarată de mult rezervație botanică, este situată în comuna Șercaia, din județul Brașov;

11. Lacul de acumulare Gura Apei (Apelor) de pe Râul Mare din inima Munțiilor Retezat, cel mai înalt baraj din țara noastră, cu 1 metru mai înalt decât cel de la Vidraru (168 de metri), de unde pleacă poteci și drumuri către Parcul Național Retezat, Munții Retezat și Munții Godeanu;




12. Lacul Ochiul Beiului, un frumos lac de culoare turcoaz, situat în Muntii Banatului lângă cascada sau mai corect spus cascadele Beușniței( nu mai puțin de trei trepte înșiruite spectaculos), cu o frumoasă legendă inspirată de iubirea unui turc pentru o româncă. Un lac străjuit de o frumoasă pădure de stejar și fag;

13. Chiliile rupestre, săpate și amenajate în stâncile Subcarpaților Buzăului, din comuna Bozoiru, locuite vreme îndelungată de călugări ce au ales calea sihăstriei celei mai izolate;

14. Lacul de acumulare Pecineagu de pe Dâmbovița și cabana Vidra, situate într-un cadru natural deosebit, în unii din cei mai sălbatici și  mai puțin explorați munți, Iezer care aparțin Grupei Făgăraș;

15. Vulcanii noroioși de la Monor din județul Bistrița Năsăud și de la Filiaș din județul Harghita. Singurele zone cu asemenea fenomene din Transilvania, după cei de la Hășag, dispăruți de un timp.

16. Lacul Pețea și nufărul unicat Nymphaea lotus din stațiunea bihoreană 1 Mai, care vegetează în apele termale de peste 40 de grade, împreună cu un melcușor, relict glaciar. Cel mai nordic punct unde se întâlnește acest nufăr, înrudit cu cel de Nil, numit și  floarea faraonilor;

17. Canaraua(-lele) Fetii, mini canioane săpate în calcarele Podișului Oltinei, din sudul Dobrogei, un peisaj selenar o reluare în mic a fenomenelor din Marele Canion. Sunt mândru să spun că am ajuns aici, la capătul lumii...noastre!

18. Valea Cernei și Lacul Valea lui Iovan construit pe același râu, în inima Grupei Retezat-Godeanu, cu numeroase forme carstice și cu plante de origine mediteraneeană, vecin cu zona  barajului Gura Apei;

19. Pădurea Mociar de lângă comuna Gurghiu, din județul Mureș, la poalele munților cu același nume. Zonă cu tradiții vechi, cu poieni de narcise, lalele și cu păduri  sau parcuri dendrologice;


20. Semeringul bănățean, o cale ferată și un tren care leagă Oravița de Anina, construită în secolul al XIX lea cu numeroase poduri, viaducte și tuneluri, operă de inginerie feroviară a austriecilor, care au o cale ferată asemănătoare, de unde și numele cu rezonanță germanică''.

luni, 1 august 2022

Cum se vede un crepuscul de seară la munte

!
Un crepuscul de seară foarte frumos, surprins pe la ora 21, undeva în inima Bucovinei. O combinație de senin, ploaie, apus lumină difuză și nori. Ceva cu adevărat rar. Vă pupă proful Irașcu

miercuri, 6 iulie 2022

Mănăstirea Sihăstria Putnei

 

Mănăstirea Sihăstria Putnei se află la aproximativ trei kilometri de Mănăstirea Putna, într-o microdepresiune formată între Obcinele Putnei, sub dealul Sihăstriei. Această mănăstire de călugări a fost întemeiată în timpul domniei marelui Ștefan cel Mare. Prima atestare documentară este din anul 1466, anul în care începe construcția efectivă a mănăstirii Putna.

Un filmuleț plăcut făcut la cele trei izvoare-AICI

Un filmuleț făcut de Rusalii în 2020- AICI

          Spre jumătatea secolului al XVIII lea, mica sihăstrie se dezvoltă sub îndrumrea egumenului Sila (1753-1781), care ridică biserica de piatră în 1758, biserică frumoasă situată pe o terasă înaltă de pe stânga râului Putna, sfințită de Episcopul de Rădăuți Dosoftei Herescu. Anii de sub ocupația habsburgică (din 1775) nu mai sunt atât de înfloritori, însă dintre egumenii care au ținut cu orice preț ca obștea de călugări de aici să nu moară, se numără Cuviosul Natan, ultimul stareț oficial al mănăstirii și Cuviosul ieroschimonah Paisie, care conduce obștea până al închiderea așezământului din ordin împărătesc.

          Călugării de aici sunt transferați la mănăstirea Putna cu tot cu obiectele de cult, ieroschimonahul Paisie rămâne pustnic aici până la moartea sa în 1790. Urmează două sute de ani de uitare, până în aprilie 1990, când viața monahală din Sihăstria Putnei reînvie. Se spune că la reluarea lucrărilor de refacere, printre ruine s-au găsit osemintele mirosind a mir ale celor trei călugări, Sila, Natan și Paisie, care patronează spiritual mănăstirea și al căror nume  se răgăsește în dreptul celor trei izvoare curate din zonă,  iar raclele cu moaștele lor se găsesc în biserica veche.Astăzi, găsiți aici un lăcaș religios complet (devenită mănăstire în 2005, evoluând de la statutul de schit), cu trei biserici, care a suferit mult timp din cauză că era pusă în umbra marii Putne.
         
Devenit un adevărat loc de pelerinaj în ultimii ani, pentru cei ce nu caută nepărat măreţia și valoarea istorică a locurilor, Sihăstria Putnei are în biserica ,,veche"( construcția ei a început odată cu libertatea noastră în 1990 și a fost amplasată pe vechea locație din secolul al XVIII lea) o icoană  făcătoare de minuni a Maicii Domnului, care aduce mângâiere spirituală celor ce o adoră și celor ce se roagă la ea, situată în stânga naosului. Bisericuța din piatră situată lângă chiliile călugărilor poartă numele de Biserica Bunavestire.

          O biserică mare, numită Biserica Izvorul Tămăduirii, a fost ridicată lângă cea de piatră care devenise neîncăpătoare. Aceasta a fost gândită de la punerea pietrei de temelie, să fie principala biserică a mănăstirii, unde se oficiază slujbe, construcția ei efectivă începând în 2002. Biserica are ca hramuri „Izvorul Tămăduirii" (vineri în Săptămâna Luminată) şi „Sfântul Serafim din Sarov" (2 ianuarie şi 19 iulie).

Pisania de la intrarea în sfântul locaș sună astfel: ,, Cu bunăvoința Tatălui, cu împreună lucrarea Fiului și cu săvârșirea Sfântului Duh, s-a zidit această sfântă biserică între anii 2002-2017, în cinstea și pomenirea Preacuratei Născătoare de Dumnezeu- Izvorul Tămăduirii - și a Sfântului Serafim din Sarov. S-au ostenit cu această lucrare obștea mănăstirii Sihăstria Putnei, sub povățuirea părintelui stareț arhimandrit Nectarie Clinci dimpreună cu binecredincioșii creștini, fii duhovnicești ai mănăstirii. Pictura bisericii a fost realizată spre îndemn la rugăciune de către pictorii Liviu Dumbravă și colaboratorii săi- Constantin Buraciuc și Adrian Barnat și ucenicii lor. Sfințirea acestui sfânt locaș a avut loc în anul măntuirii 2017, luna august, ziua 27 prin chemarea Duhului atotsfințitor de către un sobor arhieresc și preoțesc, avându-l în frunte pe Înalt Preasfințiutul PărinteTeofan, Mitropolit al Moldovei și Bucovinei și pe Înalt Presfințitul Părinte Pimen, Arhiepiscopul Sucevei și Rădăuților.

Pomenește Doamne în Împărăția Ta cea veșnică pe cei ce iubesc podoaba casei Tale”

          Obștea mănăstirii a înființat numeroase ateliere de croitorie, tâmplărie, pictură bisericească, și pe icoane de lemn și administrează și un cămin de bătrâni, două pensiuni și un arhondaric. Este mânăstire de călugări cu un număr de viețuitori care variază în jurul cifrei de 40, iar hramul este Buna Vestire (25 martie). Coordonate GPS: 47/50/53.31 N; 25/33/56.46. E


duminică, 3 iulie 2022

Parada cailor și atelajelor Gura Putnei 2022

Un filmuleț de la parada cailor și caleștilor, să le zic așa, de pe imașul uriaș de la capătul satului Gura Putnei-Karlsberg. Eveniment anual prilejuit de zilele comunei Putna, de 2-3 iulie, de sărbătoarea Sfântului Voievod Ștefan cel Mare. Mulți cai, cum altfel decât frumoși, atelaje interesante și o lume pestriță, pestriță... O altă lume, cea a crescătorilor și samsarilor și a multor ,,gură cască” ( ca mine!) surprinsă bine, zic eu, în cele peste 2 minute de film. Ca o sugestie, încercați doar să ascultați, fără să priviți. Altă lume... Vă pupă proful Irașcu!


sâmbătă, 2 iulie 2022

Parada portului popular Putna 2022

Parada portului popular de la intrarea în Putna, surprinsă la 7.20 dimineața, în drum spre mănăstire. Alaiul frumos de oameni îmbrăcați în costume tradiționale se îndrepta către Putna, la sărbătoarea Sfântului Ștefan cel Mare, care are loc pe 2 iulie și coincide cu serbările anuale ale comunei.

duminică, 1 mai 2022

Puntea suspinelor din Putna

De 1 Mai vă delectez cu un filmuleț realizat peste o punte foarte lungă, care traversează râul Putna, către vărsarea sa în Suceava. Asta dacă vă era dor de Bucovina, de la sfârsitul iernii( acolo iarna se termină mai târzior). Vă pupă proful Irașcu!

sâmbătă, 19 februarie 2022

Șezătorile de iarnă din Bucovina

Aveau loc în timpul lungilor seri de iarnă, din timpul postului, care pregăteau salba de sărbători de la finalul anului. Ele reprezentau un bun prilej de întâlniri între fii și ficele satului, momente plăcute, în care tinerii primeau sfaturi, se transmiteau pe cale orală legendele locului ori erau enunțate diverse practici sau chiar interdicții legate de atitudini și comportamente sociale.

Întâlnirile de acest fel erau importante, pentru că acestea țineau comunitatea unită, chiar prin critici și bârfe, prin transmiterea legendelor sau scurte episoade de dansuri tradiționale. Șezătorile se organizau în zilele de mijloc ale săptămânii, când avea loc toarcerea și scărmănarea lânii și a altor plante textile, ca inul sau cânepa.

 

Fetele şi feciorii se adunau seara la o casă, pentru a ajuta la diverse munci, a cânta, ori a spune poveşti, basme, snoave. Aceste şezători, numite şi furcării, danţ sau sedenci, considerate de specialişti drept dovezi ale existenţei unei comunități feminine aveau rolul pregătirii fetelor pentru viaţa de familie şi cea conjugală. 

Ca ritualuri de iniţiere premaritală practicate în cadrul şezătorilor, erau, de exemplu, discuţiile între fetele care participau la şezătoare şi femeile căsătorite, care le iniţiau în viaţa sexuală sau făceau acest lucru prin intermediul unor ghicitori, cântece, jocuri sau alte forme pe care le permitea şezătoarea cu acest scop.

 Erau servite diverse băuturi și mâncăruri locale de post, cum ar fi: covașa ( o fiertură de apă, drojdie și faină de secară și porumb), găluște de post cu hribi sau crupe (sarmale), plăcintă de varză sau de cartofi, chiroște (colțunași sau piroghi, preluați din bucătăria germană), tocinei din barabule/cartofi rase mărunt și prăjite în ulei sau puse la cuptor( rulă ori rolă) în tavă.


Bărbații aduceau mici cete de muzicanți sau se puneau la cale grupele de urători și personajele Malancăi, ori se alcătuiau textele pentru urat cu numeroase ironii la adresa diverselor familii din sat, ironii care se regăseau în urările colindătorilor.

Alte adunături gastronomice de pe vremuri:

-         Supe de chimen/chimion/ secărică ( Kümmel suppe); Rübbel suppe( alcătuiri de făină cu apă, un fel de găluștele, puse la fiert în lapte)

-         Chiroștele sau piroghile, sunt bucăți de aluat simplu făcut cu ou, umplute cu brânză, dar mai ales cu gem, care se fierb și se servesc calde cu unt sau ceapă prăjită( cele cu brânză)

-         Scrijele din cartofi sau mai rar din gulii. Felii subțiri de cartof presărate cu sare, puse și coapte pe plita încinsă, mâncate cu slănină și brânză de burduf sau lapte covăsit, atunci când nu este post. Se mănâncă musai calde.

-         Pasca bucovineană, citită într-o carte de gastronomie scrisă de regretatul Radu Anton Roman,.se face în Joia Mare și reprezintă pâinea cea mai aleasă de peste an. Se face din ouă, drojdie, făină, zahăr, lapte, sare, unt și coajă de lămâie.

,, Mai mult colac decât pască, această coptură a ritualului de Paști e una din literele groase și deosebit de spectaculoase ale discursului civilizației românești arhaice” Radu Anton Roman

joi, 30 decembrie 2021

Urătură populară de sfârșit de an de la Putna

Un obicei vechi spune că în noaptea de Anul Nou nu se stinge lumina în casă, iar această atmosferă ,,luminoasă" o întâlnești și azi cu zeci de mascați și copii care umblă cu buhăieșul sau cu plugușorul, pe la casele unde poarta este deschisă.

          Vătăjelul este cel ce dă startul programului de datini și obiceiuri, fiind însoțit de patru sau cinci cai frumoși și gătiți de sărbătoare, conduce formațiile de mascați sau urători prin sat și pe la gospodarii mai înstăriți. Copii umblă și ei cu buhăieșul, plugușorul, capra, sorcova și semănatul. 

duminică, 21 noiembrie 2021

Patrimoniul mondial UNESCO România-Bucovina, ep.1

Ultimul filmuleț de pe canalul meu de youtube este despre bisericile pictate din Bucovina strămoșească. Bucovina- Țara fagilo,r este un spațiu sacru, cu biserici pictate, codrii deși, obcine prelungi și gastronomie unică. Plus diversitate etnică, lingvistică și religioasă. O regiune completă din punct de vedere istoric și cultural .Și bineînțeles turistic. 7 minuni din patrimoniul UNESCO. Gânditul este liber și gratis! Vă pupă proful Irașcu!

vineri, 15 octombrie 2021

Legenda descălecatului lui Dragoș pe meleaguri bucovinene

 

Legenda transmisă prin cronici medievale vorbește de o vânătoare...

,, La leatul 6867 de la facerea lumei, cu ajutorul lui Dumezeu s-a început Țara Moldovei și s-a început așa: a venit Dragoș Voievod den Țara Ungurească, din Maramureș la vânătoare de zimbri și a domnit doi ani".
         
Dragoș însoțit de câteva sute de oameni înarmați a ieșit pe un râu, pe atunci fără nume, care curgea pe deasupra Sucevei, spre Roman; la ieșirea din munți au întâlnit un zimbru pe care, socotindu-l ca semn bun l-au gonit în josul râului.
         
Avea acel Dragoș o cățea pe care o chema Molda, aceasta oriunde se ascundea zimbrul, îl descoperea, până ce în sfârșit, istovind zimbrul, îl omorâră, iar capul spre pomenire, îl așezară într-un par pe malul râului, iar cățeaua aceea, după această osteneală a ei, bând apă din râu, a crăpat chiar pe malul râului.
         
De la moartea acesteia au început să dea râului numele Molda, apoi Moldova, iar de la numele râului se trage numele poporului, moldoveni.
,,Că îmblând păstorii de la Ardeal, ce se cheamă Maramurăș, în munți cu dobitoacele, au dat peste o fiară ce se chiamă bour și, după multă goană ce o au gonit pren munți cu dulăi, o au scos la șesul apei Moldovei. Acolo fiind și fiara obosită, au ucis-o la locul unde se chiamă acum Bourenii, deaca s-au descălecat sat. Și hierul sau pecetea, capul de bour însemnează. Și cățeaoa cu care au gonit fiara aceea, au crăpat, pre care au chemat Molda, iar apei de pre numele cățelei Moldiei, i-au zis Molda sau cumu-i zic unii, Moldova. Așijderea și țării de pre numele apei i-au pus numele Moldova" (Grigore Ureche).

Despre ancorarea în trecut și România Deșteaptă

Înainte, în alte timpuri, știam că nu știam. Nu aveam cum. Acum avem de unde ne informa, avem posibilitatea să știm, însă ne place în contin...