Slănic Moldova - cazare de vară

toată lumea pe mica terasă (noi stam aproape întotdeauna sus, unde este un salon mai mare separat de camere)


un supercurcubeu fotografiat din gradina și un iepuraș mic (doi ani)


parcul central este chiar o buna investitie, vara în chioşcul din centrul parcului, înca mai cântă fanfara!

Pentru ca este aproape de Bacău mergem destul de des acolo, de cel putin patru ori pe an, în diferite perioade. Puteti ajunge pe DN 11 Bacău- Onești- Tg. Ocna, iar la iesirea din orasul Tg. Ocna faceti stânga si atentie la radare pâna în Cerdac, o comuna componentă a orasului.

Slănic Moldova încă trăieste de pe urma gloriei de altădată, când era o staţiune de inters international, iar la cazinoul acesteia(ce rivaliza cu cel de la malul mării) veneau sa joace marile familii nobiliare ale vremii si burghezii nou îmbogăţiţi.
La început veneam în staţiune si ne cazam la hotel Venus, care era mai tot timpul plin de pensionari veniţi la tratament, dar desi modernizat, hotelul si serviciile (inclusiv restaurantul) rămăsesera la nivelul anilor '90, aşa că am parasit ,,zona " după vreo doi ani si am cautat pensiuni în Cerdac (azi comuna suburbana).

Am găsit pensiunea Rodica ( în comuna chiar pe stânga- atentie nu mergeti la pensiunea Margareta unde scârba personalului nu este întrecută decât de nesimtirea manelistilor si nici la Casa Albă unde veti fi puşi sa platiti si ce nu aţi mâncat), de doua margarete care întruneste toate conditiile pentru cineva care doreste sa petreaca un sfârsit de saptamâna agreabil: gazde săritoare, baie pe hol (la trei camere), bucatarie utilata, salon de servit masa si de socializat, gratar în curte cu mese si umbrar si cu râul Slănic trecând pe lânga gradina (ultima data parca era 90 lei cazarea).

Vara mergem în statiune cu baietii si admiram unul dintre cele mai frumoase parcuri din ţară(inclusiv un parculet pentru copii la standarde europene), de altfel puteti vedea si din poze, ca este amenajat cu mult gust.
Din pacate este cam singurul element pozitiv pentru ca aici domneste aceeasi paragina pe care am întâlnit-o în numeroase drumetii prin tara: în zona izvoarelor este jale, doar doua sunt amenajate mai modern restul sufera, aleile si bancile sunt degradate, malurile Slănicului sunt distruse de apele mari din verile trecute.
Intr-un cuvânt mai este mult până departe, însa puteți să mâncati un păstrav bun la păstrăvaria- pensiune din zona.

Daca tot am vorbit despre izvoare sa va spun ca au fost descoperite în 1801 de Serdarul (probabil un titlu nobiliar) Mihalache Spiridon, sunt de tip bicarbonatat, carbogazos, sodic, clorurat, slab sulfuroase (miros urât) si sunt folosite în cura endocrina, afectiuni ginecologice, respiratorii, urinare, cardio-vasculare si biliare (au si diferite denumiri ,,Mihai '' ,, 300 de scări '', ,,Clocotişul '').
Puteti sa va cazati si cu cortul ceva mai departe de statiune, într-un peisaj salbatic, dar unde gasiti si vile de închiriat si un camping cu casute, de fapt doua, dar situate la aproape doi kilometri unul de altul.

Zona statiunii este străjuita de de munti josi ce fac parte din Masivul Nemira (vf. Nemira Mare 1664 m), ce nu depăsesc 1139 în vârful Dobru ( la poalele lui se afla un hotel de trei stele numit la fel) sau 900 de metri în vârfurile Pufu sau Cernica.
De jur împrejurul statiunii se întâlnesc păduri de amestec de fag si conifere, spectacolul floristic fiind maxim primavara si mai ales toamna.Va urma o postare despre Slanic- iarna.