Sorcova moșului de la chilia lui Daniil Sihastru-Putna

Datini la Putna de Crăciun- Sceneta cu Ștefan, Urșii, Căiuții și Cerbul

De câțiva ani, la Putna, după Crăciun se desfășoară un mic festival al datinilor și obiceiurilor de iarnă. Mai multă lume decât credeți, localnici și turiști deopotrivă, se adună să vadă urșii, căiuții, capra, cerbul, dar mai ales sceneta de teatru popular în care apare Ștefan cel Mare, răzeșii lui, solii turci  și buciumenii.
Mai jos, voi pune câteva fotografii lângă care voi pune și explicația iar la final filmulețele.

 Urșii din Preutești
Ceata are mai multi urși, dar și un ursuleț, care stă pe spinarea celui mai mare, cu costume făcute din blană, piele, cu clopoței și canafi. Jocul ursului are trei momente: chemarea ursului, ridicarea pe ciomag și hora ursului, legate de moartea și învierea sa ritualică odată cu Anul Nou.
Filmulețul pe youtube AICI.

Teatrul popular Ștefan cel Mare din Vicovul de Sus
Este o scenetă mult așteptată, care se desfășoară de câțiva ani, și care presupune prezența lui Ștefan și a ostenilor săi, într-o adunare în care fiecare are câte un rol. Sceneta cu oștenii și marele Domnitor se desfășoară pe caii frumoși ai Putnei, cai de poveste, din rasa semigreului românesc. Momentele de recitare și textele sunt separate de cântece și urături care umplu sufletul de mândria de a fi român.
Filmulețul pe youtube AICI

 Cerbul din Corlata
Este o variantă a caprei, în care rolul principal îl joacă un cerb, care are prins de capul clămpănitor un trofeu impresionant cu coarnele împodobite cu panglici colorate. Dansul Cerbului este asemănător celui al caprei, plin de vervă și cu mișcarea ritmică a măștii. În zona Corlata, Cerbul este singura mască care joacă, fiind însoțită la origine de tineri neînsurați, îmbrăcați în costume populare.

Căiuții din Dolheștii Mici
Se remarcă prin dansul perfect sincronizat și prin costumele naționale. Capul de cal, făcut din lemn, cu dârlogi din frânghii, este legat de corp de care se prinde și o coadă de cal. Fustanela sau lăicerul colorat, sunt decorate cu mărgele, clopoței,oglinzi și curele, iar cei ce dansează  în centru poartă un fel  tunică militară.Cel mai bun dintre căiuți conduce ceata și impune ritmul dansului, prin fluiere și strigături.
Filmulețul pe youtube AICI

Se reface podul dar și drumul până la Chilia lui Daniil Sihastru

După ce ani de zile, rușinea unei comune de poveste, cum este Putna, era accesul către cea mai cunoscută chilie a unui călugăr român, zilele acestea se întâmplă ceva interesant.
Podul din beton(poza) care îl înlocuiește pe cel din bușteni, este aproape gata, mai trebuie aduse plăcile de deasupra, asta deși termenul de finalizare a lucrării finanțate de ocolul silvic, era aprile anul curent.

În plus, după pod s-a turnat asfalt  într-o zonă care nu mai văzuse minune din aceasta modernă de vreo 20 de ani. Asfaltarea a fost făcută cu câteva zile înainte de a fi aniversați 508 ani, de la moartea marelui domnitor Ștefan cel Mare, care coincide cu sărbătoarea comunei și cu sfântul Ștefan din calendar, adică 2 iulie.

Chiar dacă cu iz electoral, lucrurile se mișcă, iar suferința mea- și nu numai a mea!- legată de faptul că mii și mii de turiști intrau-și intră încă- pe hârtoapele de pe drumul ocolitor(poza), pentru a ajunge la celebra chilie, se diminuează, fără însă a fi șterse cu totul.

Mănăstirea Daniil Sihastru- oază de liniște și rugăciune

Schitul face parte din ansamblul celor trei așezăminte mănăstirești din regiunea Putnei.
O parte a pelerinilor veniți aici vara la sărbătoarea lui Stefan cel Mare, 2 iulie și la hramul Sfintei Maria Mari, 15 august, se îndreaptă spre celebra mănăstire ctitorită de marele voeivod.

Parcă din an în an și mai mulți se duc în ținutul binecuvântat, în care se află Sihastria Putnei( la 3.5 kilometri de sat), unde se găsește și o icoană făcătoare de minuni.


Foarte puțini au auzit măcar de Schitul Daniil Sihastru, asociind numele cu Chilia acestuia situată în sat. Numele sfântului este singura asemănare. Astfel, evităm riscul de se crea o confuzie între cele două obiective.
Și așa ajungem la schitul  Daniil Sihastru.

Foarte puțini știu despre poiana superbă unde se află schitul cu trei biserici(?!). Acolo se poate ajunge pe jos, prin pădure, după un urcuș dificil printre gresiile colțuroase( aprox. 4 kilometri de la Sihăstrie).
Există și un traseu pentru mașini 4x4, pe drumuri forestiere care pleacă din comuna Straja, peste munte.
Întrebați la Sihăstria Putnei despre cele două trasee prin munte, dar cereți lămuriri despre traseul mai scurt, pe care călugării nu prea îl recomandă.

Ridicarea primelor construcții începe în 1990 iar sfințirea are loc după Crăciunul din anul următor. Aici monahii duc o viață austeră, slujbele începând la ora 3 dimineața, iar cele de seară la ora 16. Depărtarea de zonele locuite, în creierii Obcinei Mari, creează un sentiment aparte pelerinului, de apropiere de Dumnezeu, prin lucrarea naturii și a liniștii, de care au nevoie credincioșii.

Tot depărtarea este ,,vinovată" și de imposibilitatea intrării mașinilor de intervenție. În ianuarie 2009, un incendiu uriaș a cuprins clădirile, rămânând în picioare doar biserica mare și o parte a anexelor gospodărești. Au fost construite apoi( mai 2009) alte două paraclise cu hramurile Nașterea Maicii Domnului și Nașterea Sfântului Ioan Botezătorul.
Biserica mare are hramul Sfântului Daniil Sihastru.

Aici viețuiesc 9 călugări, într-un spațiu umbrit și tăinuit de pădurea deasă de fag. Dacă aveți un GPS, iată coordonatele: 47/52/6.88 N, 25/32/0.50 E

Malanca și alte datini de An Nou în Bucovina

Malanca reprezintă un obicei care are loc în noaptea de Anul Nou, și este constituită dintr-o echipă de bărbați( în timp au fost admise și femei) mascați. Unii folosesc măști pentru a-și ascunde adevărata înfățișare, iar alții se dau pe față cu tot felul de creme, în vechime foloseau făina albă sau hârtie colorată umezită.

Hainele sunt ,,croite" în așa fel încât să stârnească hazul sau să sperie, în cazul celor mici( acesta nu este un scop în sine, ci trebuiau să sperie duhurile rele în pragul dintre ani). Se alege căpitanul sau vătăjelul, se stabilesc rolurile și se alcătuia sau chiar improviza textul. Echipa era formată din:  căpitan, una sau două neveste, țiganul și țiganca, jidanul și jidauca, o babă și un moșneag, un domn și o doamnă și chiar o mireasă.

Ideea era, că atunci când invitai malanca în curte să nu aflii cine s-a mascat, pentru că aceștia aveau în text multe referiri la defectele stăpânilor casei. În rest, țiganca încerca să-ți ghicească, evreul voia să cumpere sau să vândă ceva, doamna și domnul imitau pe cineva cu ifose( fițe) din sat, mireasa participa la scenele de nunta. Astfel toată lumea comunica cu toată lumea, și era un haz general, mai ales dacă unii dintre  mascați se abțiguiau puțin.

Un obicei vechi spune că în noaptea de Anul Nou nu se stinge lumina în casă, iar această atmosferă ,,luminoasă" o întâlnești și azi cu zeci de mascați și copii care umblă cu buhăieșul sau cu plugușorul, pe la casele unde poarta este deschisă.

Vătăjelul este cel ce dă startul programului de datini și obiceiuri, fiind însoțit de patru sau cinci cai frumoși și gătiți de sărbătoare, conduce formațiile de mascați sau urători prin sat și pe la gospodarii mai înstăriți.

Copii umblă și ei cu buhăieșul, plugușorul, capra, sorcova și semănatul. Anul acesta câteva  doamne profesoare și învățătoare, au realizat un program deosebit de urături și chiar o malancă de copii mascați, chiar dacă acesta este apanajul celor mai mari. În ceea ce privește semanatul, oamenii nu acceptă să intre în casă să semene o fată, ci așteaptă până când vine un băiat( un simbol păgân al fertilității), abia apoi poate primii și fete.

În prima zi din noul an, pornea ,,plugul cel mare", un plug adevărat, unde sunt înjugați doi boi și care pornește prin sat la arat. Acesta are un plug purtat de un gospodar pe care se așează unul sau doi brăduți( buhași) împodobiți. Uneori se pun la gâtul boilor clopoței și câte un colac în coarne, iar în spatele alaiului se pocnește din bice.

Iată cum sună o strofă din plug, spusă de gospodarii mai bătrâni, singurii care aveau voie să poarte plugul prin sat: ,, Pe unde arăm cu plugul/ Trimite Doamne belșugul/ Câmpu să rodească/ Belșugul să sporească/ Oamenii să trăiască/ Să se-nveselească/ Să dea Dumnezeu rod bogat/ La toți oamenii din sat/ Și cel mai sărac dintr-o casă/  Să aibă ce pune pe masă"  după Ileana Crețan, Putna de altădată.

Și nu uita să dai LIKE!

Alai de nuntă în Bucovina- reînvierea unei tradiții

Am surprins un alai de nuntași care mergeau către biserică și m-am interesat care este tradiția.
Dupa Ileana Crețan - Putna de altădată

,,La vremea hotărâtă, vătăjelul(n.m.-diminutiv de la vătaf) dădea semnalul de plecare. El rânduia căruțele în ordinea în care trebuiau să pornească. Caii cu năframe prinse la căpăstru erau aleși dintre cei mai frumoși din sat. Scândurile pe  care stăteau nuntașii în căruțe aveau așternute lăicere de lână dintre cele mai frumoase.
În prima căruță era așezată mireasa cu cei doi vornicei; în a doua mirele cu druștele(n.m.- însoțitorii mirilor, cavalerii  și domnișoarele de onoare de azi); în căruța a treia nașii cu socrii, în următoarele nevestele tinere și alți nuntași. În ultima căruță erau lăutarii.
După cununie și după hora strămoșească din fața bisericii, vătăjelul dădea semnalul de încetare a jocului. În drum spre casa unde avea loc nunta, căruțele erau așezate altfel: în prima căruță mirii cu nașii care țineau lumânările aprinse, după care urmau ceilalți nuntași care grăiau chiuituri și cântece, lăutarii încheind alaiul."


În filmuleț se vede bine ordinea în care erau așezate căruțele, cu singura mențiune că tradiția impune, ca în drum spre biserică  să nu se cânte și să se chiuie. 
Rămâne însă de apreciat efortul organizatorilor acestei nunți, de a reînvia tradițiile vechi bucovinene.

Pelerin în Bucovina, cu trenul de epocă

Filmul cu trenulețul ,,epocal,, -AICI

Ultima zi la Putna mi-a prilejuit o întâlnire surprinzătoare cu un tren deosebit. Din inţiativa Consiliului Judeţean Suceava şi a Societăţii Feroviare de Turism(?!), în perioada 8-15 august 2011 acest tren va circula pe rutele: Suceava-Putna şi Suceava -Cacica-Vatra Moldovitei, iar în ziua hramului, adică pe 15 august, va circula între Cacica şi Putna.

Programul se numeşte ,,Pelerin în Bucovina" şi probabil că aţi văzut-o deja, pe la televizor pe Sofia Vicoveanca invitându-vă la hram.

Pe 15 august este mare hram la Mânăstirea Putna-poze aici-, care celebrează Adormirea Maicii Domnului şi, la fel, la Cacica unde se află un Sanctuar catolic ridicat de Papa Ioan Paul al II lea la rangul de Basilica Minor- poze aici-, cel mai important loc de pelerinaj catolic de dincoace de Carpaţi. Folosindu-se de acest element religios, între care se strecoară şi o chestie ecumenică( cu respect egal acordat cultelor) autorităţile din Bucovina au pus în circulaţie acest tren deosebit.

Locomotiva, cea mai veche din ţară dintre cele funcţionale, a fost construită la Reşiţa în 1926 iar vagoanele sunt chiar mai vechi, fiind construite între anii 1885-1890 iar numele dat trenului este ,,Moldoviţa".

Există un vagon salon, apoi vagon de clasa a I, II, III, preţul pentru o călătorie la clasa a II este de 14 lei iar capacitatea maximă trenului este de 100 de călători.

În ziua de 14 august, în tren, călătorii se vor delecta şi cu cântecele interpretate de Corul Madrigal. Iată, deci, că se mişcă unele lucruri în turismul feroviar românesc, asta dacă adăugăm la zestrea distracţiilor pe calea ferata şi vestita ,,Mocăniţă" de pe valea Vaserului, din Maramureş.

Filmuleţul, mai jos!

Hram la Putna- poze

Verile la Putna sunt luminate de pregatirile pentru hramul de pe 15 august. Desi sarbatoarea tinde sa se transforme intr-un alt motiv de tiganeala si chinezareala, sau de scandal si gratare cu mititei, inca sunt oameni care vin manati de dorinta de a se primeni sufleteste. slujba oficiata de Patriarh o mica demonstratie, pentru primirea Patriarhului tulnicele sau buciumele rasuna, ca pe timpul lui Stefan pregatiri

Casa şi acareturile bucovinene- tradiţii româneşti

Cămăruţa cu obiecte folosite în gospodărie.

O casă bucovineană cu faţa la drum, te întâmpină în centrul comunei Putna, chiar lângă casa de cultură şi relativ vis-a-vis de primărie. Este iniţiativa unei familii vechi din Putna, familia Bîcu, recunoscută pentru dragostea pentru tradiţii, cu generaţii întregi de cojocari, sumănari, cioplitori în piatră sau ţesătoare.



Piese specifice pentru portul tradiţional bărbătesc din Bucovina: cămaşa, izmenele, iţarii, cioarecii, cureaua sau chimirul cu care se încingeau la brâu, cuşma sau căciula, pălăria şi taşca de piele.
Piese specifice pentru portul tradiţional femeiesc: cămaşa sau ia, catrinţa, brâul şi frânghia de încins mijlocul, pânzătura sau ştergarul de acoperit capul purtat de femeile măritate şi/sau tulpanul pentru acoperit capul, iar comune pentru femei şi bărbaţi erau, cojocul, pieptarul, sumanul, mantaua cu glugă, opincile şi ciubotele, trăistuţa sau traista.






Casa bucovineană construită în timpul stăpânirii habsburgice, dispune de două camere din care cea din dreapta, cu război de ţesut şi cu soba sau cuptorul, iar cea din stânga camera de oaspeţi, urmată de un fel de cămară şi de tinda care dă în camera mare.



Pentru o sumă modică, care nu este fixă(dai cât vrei!) o rudă a familiei îţi explică în amănunt tot ce trebuie să ştii.O găsiţi deschisă vara, mai ales în timpul hramului mânăstirii, pe 15 august.