Mânăstirea Rarău din Poiana Tăieturii

biserica nouă
bisericuţa veche

Cine urcă spre Masivul Rarău dinspre valea Bistriţei, prin satul Chiril(comuna Crucea, jud. Suceava) va întâlni, la cinci kilometri de sat pe un tăpşan muntos, o troiţă şi un indicator către Schitul Rarău, sau după cum reiese din pliantele lor: Mânăstirea Rarău.

Icoana făcătoare de minuni, despre care se spune că a fost dăruită schitului de însuşi Domnitorul Petru Rareş

De la indicatorul aflat pe drumul unde alternează asfaltul cu gropile, mai sunt 800 de metri de drum pietruit până în Poiana Tăieturii( toponim tipic pentru zone defrişate si înlocuite cu fâneţe) unde se află schitul şi anexele sale.

Icoana Sfântului Apostol Ioan din secolul XVI

La intrarea pe domeniul bisericesc, o poarta mare de lemn te îndeamnă să o deschizi iar un panouaş te roagă să o şi închizi. După vreo sută de metri ajungeti la intrarea în mânăstirea propriu-zisă, care nu excelează prin arhitectură, pictură exterioară sau mărime ci prin legatura cu Voievodul Petru Rareş, cu vechimea sa si cu icoanele vechi.

catapeteasma bisericii vechi cu icoanele făcătoare de minuni

Atestarea documentară este legată, după cum spuneam, de domnitorul Petru Rareş, care în 1541 pune bazele unei mânăstiri în zona de nord a Masivului Rarău, spre Câmpulng Moldovenesc, drept multumire pentru întoarcerea pe tronul Moldovei.
După ocuparea Bucovinei, iero(schi)monahul Sisoe mută schitul si odoarele bisericeşti dincoace de Pietrele Doamnei, pe locatia actuală, undeva pe la 1800.



Schitul a fost în proprietatea-dacă se poate spune aşa- Regelui Carol I, schit care era înglobat în moşia Brosteni, moşie cumpărată de la familia Balş, care ocrotise biserica până atunci.
În 1883 regele vine să inaugureze nou refăcuta biserică, cu haramul ,,Adormirea Maicii Domnului"; în 1914 are loc o altă reparaţie iar în 2003 se sfinţeşte noua biserică şi chiliile.

Cu cortul la Chiril, lângă Rarău

tepuşe cu cârnaţi!

greu cu focul, greu cu vântul


perpectiva asupra Pietrelor...

O excursie scurtă de o zi la Chiril, în drum spre Gura Haitii, ne-a amintit de traiul la cort, de data asta în trei și nu în doi ca pe vremuri.
Valea Bistriţei oferă peisaje şi sate încântătoare ca acest sătuc Chiril, din comuna Crucea, unde am ales să campăm, în mica noastră drumeţie auto pedestră pe şi spre Rarău.
Undeva la intrarea în sat de pe drumul naţional, faceti dreapta cum mergeți spre Vatra Dornei si după 1500 de metri daţi de un imaş din lunca pârâului, chiar lângă o casa cocoţata pe deal( se vede și în poza iar doamna de acolo ne-a adus lapte cald muls, pentru cel mic!).
La instalare am avut ceva probleme cu vântul nemilos, un fel de briză de munte ce cobora vijelios de pe pantele Rarăului si zădărnicea acţiunile noastre, precum fixarea cortului sau aprinderea focului!
De acolo, urmați drumul cu mașina sau pe jos până la schitul Rarău sau până la Pietrele Doamnei. Despre acestea în viitoarele postări.

Lacul Bicaz- vaporaş, kitch, gunoaie şi distracţie!

constructii plutitoare particulare şi de închiriat, care se întind încet către baza barajului.


pont: copii plătesc 5 lei iar adulţii 10 lei pentru o călătorie de 45-60 de minute, până la staţiunea de cercetări de la Potoci.

La lacul Bicaz-Izvorul Muntelui ajunge multă lume, ori pentru un grătar(cu zgomot mult si multe manele) dacă este din zona Neamţului ori în tranzit spre sau dinspre Vatra Dornei şi Durău.

Ultimele impresii sunt şi pozitive dar mai ales negative.



Pozitiv:

1.Modernizarea bazei de plecare a vaporaşelor, a hotelului plutitor, a drumeagului ce face drepta din şoseaua naţională, si a unor căbănuţe pentru turişti sau chiar pentru tabere de copii;
2.Ceva mai multă curatenie(îngrijitori cu mătura pe drum si în parcare!), şi un motel-Cristina cu căsuţe si restaurant sus şi o terasă frumusică jos;




Negativ:

1.Construcţia mamut, urâtă şi kitch-oasă care strică tot farmecul si pitorescul zonei(nu cumva tipul acesta de clădire vă este cunoscută?, nu cumva tot ce este obiectiv turistic este sufocat de asemenea mastodonti din beton?)
Plus numeroase debarcadere particulare ce încep să populeze malurile lacului atât pe dreapta( zona Izvorul Muntelui, cu un camping urias si cu un drum forestier oribil) dar şi pe stânga( zona din poze)


2.Mizeria care pluteste pe lac este inimaginabilă, si uite aşa transformăm cel mai mare lac de acumulare din România (de pe râurile interioare) într-o baltă mizerabilă unde ajung gunoaie de la Vatra Dornei şi din amonte de aceasta.
Ştiaţi ca în multe comune există proiecte de ecologizare, cu achiziţionare de pubele care sunt date ţăranilor şi al căror conţinut ajunge pâna la urmă tot în Bistriţa.Tipic românesc!!!!

Cheile Bistriței şi Cabana Zugreni- Valea Bistriţei Aurii

În drumul spre Vatra Dornei, dupa ce ați trecut de viaductul de la Poiana Teiului și comuna cu același nume, urmărind valea Bistriței și comunele Fărcașa și Borca dar și orașul... Broşteni(!?), ajungeți în sectorul cel mai îngust al celui mai mare afluent al Siretului.

 

 



podul, iar în stânga, în fundal locurile de campare


pe valea Bistritei s-a practicat plutăritul, pentru că în zonă, ochiurile de apă au chiar și 15 m adâncime


Cheile Bistriței sunt de fapt un defileu în toată regula pentru că traversează zona dintre Masivele Giumalău- Rarău( la nord, nord-vest ) și Munții Bistriței( la sud și la vest), având sectoare mai înguste dar și zone mai largi datorită rocilor mai moi din care sunt alcătuiți Munții Stânișoarei(situați la est de râu).
Sectorul cel mai îngust din acest defileu se numește Zugreni și are o lungime de aproximativ 4 kilometri cu lățimi ale văii de până la 150-200 de metri, pereții din șisturi cristaline ai munților mărginași au până la 300 de metri înălțime.

Zona este într-adevăr spectaculoasă, la un moment dat Bistrița formând o insulă cu înălțimea de 60 de metri, pe care se află cabana cu același nume. Dar apare o problemă uriașă și anume DRUMUL, care este execrabil, ucigator și cu gropi de neocolit pentru simplul motiv că acestea ocupă toată șoseaua.
Așa că bucuria peisajului este răpită de starea drumului, zona cea mai desfundată fiind chiar cea din dreptul cabanei Zugreni.
La cabană se ajunge peste un pod de lemn destul de solid, cazarea este undeva între 80-100 de lei, cu un restaurant mai degrabă neinteresant și o terăsucă frumoasă și cu servire bună si promptă. Există și locuri de campare în lunca îngustă a râului cu 10 lei cortul și tot atâta și mașina.

Cheile Bicazului- Hăşmaş -puține de spus, multe de văzut

tunelul modern si bine construit





făcută din mașină, în sectorul cel mai îngust



Am mai postat despre Cheile Bicazului, dar cu niste poze care nu mă mulțumeau, fiind făcute cu telefonul (spre rușinea mea).
În acea postare dădeam câteva informații despre lungimea cheilor, mod de formare, vârsta sau sectoare.
Chiar nu mai este nimic de spus, așa ca mai bine ne bucurăm de peisaj.

Viaductul de la Poiana Teiului si Piatra Teiului

In drumul spre Vatra Dornei si spre Durau, dupa ce mergeti paralel cu lacul de acumulare de la Izvorul Muntelui, traversati Bistrita pe la coada lacului pe un viaduct destul de lung(800 de metri), a carui reabilitare a durat aproape trei ani, asa ca orice lucru din România inceput in forta si terminat in relanti.
Era un adevarat chin sa mergi de la Bacau sau de la Piatra Neamt spre Vatra Dornei sau Durau- Toplita. In sfirsit a fost gata si acum arata destul de bine, mai rau este cu drumul spre Vatra Dornei care este o catastrofa, pe alocuri.
Probleme legate de acest viaduct treceau insa pe loc atunci cind priveam surprins la stinca uriasa ce se ridica iarna dintre gheturi si care strajuieste intrarea apelor Bistritei in lacul de acumulare. Se numeste Piatra Teiului este de fapt un martor de eroziune ramas in mijlocul apei din timpuri geologice care se masoara in milioane de ani, o stânca calcaroasa cu o inaltime de 23 de metri, deasupra careia (ca peste tot in tara noastra) a fost montata o cruce.