Cheile Bistriței şi Cabana Zugreni- Valea Bistriţei Aurii

În drumul spre Vatra Dornei, dupa ce ați trecut de viaductul de la Poiana Teiului și comuna cu același nume, urmărind valea Bistriței și comunele Fărcașa și Borca dar și orașul... Broşteni(!?), ajungeți în sectorul cel mai îngust al celui mai mare afluent al Siretului.

 

 



podul, iar în stânga, în fundal locurile de campare


pe valea Bistritei s-a practicat plutăritul, pentru că în zonă, ochiurile de apă au chiar și 15 m adâncime


Cheile Bistriței sunt de fapt un defileu în toată regula pentru că traversează zona dintre Masivele Giumalău- Rarău( la nord, nord-vest ) și Munții Bistriței( la sud și la vest), având sectoare mai înguste dar și zone mai largi datorită rocilor mai moi din care sunt alcătuiți Munții Stânișoarei(situați la est de râu).
Sectorul cel mai îngust din acest defileu se numește Zugreni și are o lungime de aproximativ 4 kilometri cu lățimi ale văii de până la 150-200 de metri, pereții din șisturi cristaline ai munților mărginași au până la 300 de metri înălțime.

Zona este într-adevăr spectaculoasă, la un moment dat Bistrița formând o insulă cu înălțimea de 60 de metri, pe care se află cabana cu același nume. Dar apare o problemă uriașă și anume DRUMUL, care este execrabil, ucigator și cu gropi de neocolit pentru simplul motiv că acestea ocupă toată șoseaua.
Așa că bucuria peisajului este răpită de starea drumului, zona cea mai desfundată fiind chiar cea din dreptul cabanei Zugreni.
La cabană se ajunge peste un pod de lemn destul de solid, cazarea este undeva între 80-100 de lei, cu un restaurant mai degrabă neinteresant și o terăsucă frumoasă și cu servire bună si promptă. Există și locuri de campare în lunca îngustă a râului cu 10 lei cortul și tot atâta și mașina.