Torino- Biserica Superga și povestea unui dezastru în fotbal

O biserică pe care eu  nu aș numi-o Superga ci Superba, pentru că realmente este superbă prin relativa ei simplitate, prin distincție și prin amplasare.

Construită pe unul din dealurile care domină orașul Torino, la o altitudine de 672 de metri, bazilica este de fapt necropola marii familii ai monarhilor de Savoia.

Construită între anii 1717-1731 pentru Victor Amadeus al II lea de Savoia, bazilica are o cupolă ce aduce cu cea  de la Vatican( San Pietro), cu o înălțime de 75 de metri și cu un turn clopotniță la fel de înalt.

La această frumoasă construcție barocă cu accente renascentiste, se ajunge cu un trenuleț foarte simpatic, călătoria durând în jur de 10 minute, timp suficient pentru a admira panorama orașului Torino și rama muntoasă a Alpilor din depărtare. Imaginile pe care le obțineți de pe esplanadă sunt și mai frumoase, dar trebuie să aveți noroc de o atmosferă curată.

Lipită de bazilică se află clădirea mănăstirii care aparține din 1966  Ordinului Servitorilor Mariei( Serviții), plus apartamentele regale, așa că ce se observă la prima vedere este infirmat în momentul în care se dă o tură prin parc și pe lângă ziduri.
Veți descoperi o uriașă construcție, de fapt un vast și frumos complex de clădiri.

Deși are o semnificație istorică deosebită pentru familia princiară constituind un obiectiv turistic arhitectonic de rang înalt, biserica Superga nu este foarte cunoscută pentru calitățile sale arhitectonice, ci pentru un eveniment trist care a avut loc imediat după al Doilea Război Mondial.

Este vorba despre  tragicul accident aviatic din 4 mai 1949, când aeronava care transporta echipa de fotbal fanion a orașului, supranumită Il Grande Torino( AC Torino), s-a prăbușit pe acest deal, lovindu-se de o aripă a  mănăstirii.

Aeronava venea cu 31 de pasageri la bord, din care 18 jucători, de la un meci demonstrativ care avusese loc la Lisabona, și care are parte de un sfârșit tragic, în condiții de vreme foarte proastă, combinată și cu o eroare umană.

Toți pasagerii de la bord își pierd viața în accident, iar echipa de fotbal practic dispare, doar trei jucători din marele AC Torino, au rămas în viață pentru că n-au făcut deplasarea.

În spatele bazilicii Superga se află o placă funerară simplă care amintește de acest tragic eveniment, iar în semn de omagiu pereții loviți ai mănăstirii n-au fost refăcuți niciodată de atunci( fotografia nr.4).

Echipa de azi cu același nume, este departe de marea echipă din 1949, și se află în umbra marelui Juventus, cu toate că a mai câștigat un campionat- Lo Scudetto- în 1976.

Biserica de la Cacica- cel mai important loc de pelerinaj românesc catolic, de la est și sud de Carpați

În 1902, preoţii misionari care au preluat Parohia Cacica au găsit biserica  în ruine. Preoţii misionari, în frunte cu pr. Kasper Slominski, superiorul casei, au decis să construiască o nouă biserică, mai mare. Lucrările au început în ziua de 16 iulie 1903, de ziua Maicii Domnului a Scapularului, sub deviza “In Te Mater speravi”. 

Următorul eveniment important a fost sfinţirea pietrei unghiulare în aceeaşi zi cu festivitatea anuală a hramului din ziua de 15 august. Sfinţirea noii biserici a avut loc în anul jubiliar 1904. Consacrarea a fost făcută de arhiepiscopii Bilczewski şi Weber, acesta din urmă celebrând slujba pontificală.

Biserica a fost construită în stil neogotic, după proiectul arhitectului Teodor Marian Talowski, profesor la Politehnica din Lvov. Înălţimea bisericii construite măsura 50 m la turlă care era ca întreaga clădire, din cărămidă brută, având multe ornamente din piatră, galeria la înălţimea de 30 m şi patru colţuri înalte de 21-25 m iar lungimea bisericii este de 36 m. 

Biserica este construită din piatră şi cărămidă roşie, fiind acoperită cu eternii. După 1989, s-a putut observa renaşterea vieţii religioase şi în Cacica, loc unde, în timpul grelei perioade comuniste, credincioşii veneau să caute sprijin moral şi spiritual.

În 1996, prin decretul episcopului Petru Gherghel, biserica parohială din Cacica a fost declarată oficial Sanctuar diecezan. Următoarea solemnitate l-a adus la Cacica, în ziua de 15 august 1997, pe nunţiul apostolic Janusz Boionek. În prezenţa sa şi cu acordul Conferinţei Episcopilor din România, episcopul Petru Gherghel a declarat Sanctuarul de la Cacica Sanctuar Naţional, cu toate demnităţile şi privilegiile, cu propriul statut. Marele Jubileu din anul 2000 a adus acestui sanctuar o recunoaştere de excepţie. 

La cererea episcopului de Iaşi, Mons. Petru Gherghel, din 17 ianuarie 2000, biserica din Cacica a fost recunoscută public de către papă prin conferirea titlului de Basilica Minor. În ziua de 14 martie 2000, Ioan Paul al II-lea, prin intermediul Congregaţiei Cultului lui Dumnezeu şi Disciplinei Sacramentelor, a conferit acest titlu bisericii din Cacica. 

Proclamarea acestui document a avut loc în timpul solemnităţilor prilejuite de hramul din 15 august 2000 prin delegatul papal, cardinalul Luigi Poggi. În anul 2001 episcopul Petru Gherghel a încredinţat administrarea pastorală a sanctuarului Provinciei Fraţilor Minori Conventuali din Moldova.

Conventul Regina Sf. Rozariu

Ordin: Ordinul Fraților Minori Conventuali

Hram: Adormirea Maicii Domnului, 15 august
Locație: Com. Cacica, 727095,  jud. Suceava;

Mail: sanctuar_cacica@msn.com

Web: www.sanctuarcacica.ro

Icoane: copia miraculoasei icoane a Maicii Domnului de la Czestochowa(Madona Neagră)

Pelerinaj: Adormirea Maicii Domnului, 15 august, cel mai important loc de pelerinaj românesc catolic, de la est și sud de Carpați

Sursa: Ghidul Mănăstirilor Catolice din România, autor Viorel Irașcu

Altă postare despre Cacica-Aici

Mănăstirea catolică Sfinții Petru și Andrei - o oază de spiritualitate în inima Bucureștiului

Istoricul român, Nicolae Iorga, aflându-se în foarte bune relații cu Părinții Asumpționiști de la Constantinopol, i-a invitat să se instaleze în România, la București, unde au deschis Institutul Francez de Studii Bizantine, iar revista Echos d'Orient a devenit Revue des etudes byzantines. 

Asumpționiștii erau deja în România, la Blaj și Beiuș, încă din 1923, unde au sosit la invitația Monseniorului Traian Valeriu Frențiu, episcopul greco-catolic de Oradea. Ei se ocupau cu formarea spirituală și umană a tinerilor.

De asemenea, au fondat tradiția pelerinajului la Cărbunari, circa 3 kilometri de Blaj, dedicat Sfintei Fecioare Maria, Maica săracilor, și Casa Domnului, centru de formare umană și spirituală a viitorilor frați asumpționiști.

La București, Părinții Asumpționiști au sosit în anul 1934, la invitația Monseniorului Vasile Aftenie, episcop greco-catolic, pentru a contribui la formarea umană și spirituală a tinerilor. Au fondat o comunitate, Comunitatea Sfântul Augustin, pe Str. Știrbei Vodă, și o comunitate cu două imobile pe Intrarea Christian Tell, la care s-a adăugat al treilea, Institutul francez de studii Bizantine. Totul a funcționat bine la București până în 1947, 21 noiembrie, când comuniștii i-au expulzat pe Părinții francezi din România, iar frații români au fost dispersați pe întreg teritoriul României, fie în rezidențe forțate, fie în casele părintești.

După căderea zidului Berlinului, Părinții Asumpționiști deschid o nouă comunitate la Mărgineni (circa 5 kilometri de Bacău), în 1991. Tineri din zona Moldovei sunt atrași de carisma călugărilor augustiniei asumpționiști. Astfel mai multe generații de novici trăiesc timpul lor de formare inițială în această mănăstire după care sunt trimiși, pentru formarea teologică, spirituală și umană, în diferite comunități din Franța, Italia, Anglia sau Canada.

În 2010, Părinții Augustinieni Asumpționiști revin la București și fondează, în vechea clădire restaurată, Centrul Sfinții Petru și Andrei: Bibliotecă bizantină, Centru de conferințe și întâlniri creștine, Rezidență interconfesională pentru studenți.

Hramul mănăstirii este deci Sfinții Petru și Andrei, cei doi frați și în același timp discipoli ai lui Cristos: Sf. Petru, primul dintre Apostoli și patronul Bisericii Romei, și Sf. Andrei, primul chemat și patronul Bisericii României. Patronajul acestor doi sfinți Apostoli dau dealtfel sens misiunii noastre: a favoriza întâlnirea, prin orice mijloc, academic sau spiritual, între tradiția creștină orientală și tradiția creștină occidentală.

Biblioteca, de nivel universitar, permite cercetătorilor să aprofundeze bazele creștinismului nedespărțit până în secolul al XI-lea, 1054, când Biserica se bucura pe deplin de cele patru apelative: Una, Sfântă, Catolică și Apostolică. Centrul de întâlniri creștine permite creștinilor, de diferite tradiții, să aibă un spațiu de dialog și de împărtășire spre îmbogățirea și creșterea spirituală a tuturor.

Rezidența interconfesională pentru studenți oferă un spațiu de conviețiuire, de rugăciune și de împărtășire tinerilor provenind din diferite tradiții creștine, care se află la studii în diferite facultăți din București.

Părinții Augustinieni Asumpționiști, în România, mai au o singură casă la Mărgineni, Bacău, după ce în septembrie 2012 au închis comunitatea din Blaj, după mai bine de 80 de prezență. Deviza noastră, Adveniat Regnum Tuum, ne motivează în apostolatul nostru și credem că Duhul Sfânt va ști să insufle tineri care, într-un sentiment de generozitate și credință, vor accepta să-și pună pașii pe urmele lui Cristos, răspunzând invitației pe care Mântuitorul o adresează astăzi, precum odinioară apostolilor, Urmează-mă.

Congregație:  Părinții Augustinieni Asumpționiști

Hram: Sfinții Petru și Andrei

Locație: Intrarea G-ral Christian Tell, nr. 18B, 010386,  sect. 1, București

Mail: aabucuresti@gmail.com

Web:  www.centrulpetrusiandrei.ro

Nr. de călugări: 4

Despre congregație

"Părinții Augustinieni Asumpționiști", este o Congregație apostolică de drept pontifical fondată în anul 1845 de Venerabilul Părinte Emmanuel d'Alzon, vicar episcopal al diecezei de Nîmes, Sudul Franței. Lucrând cu tinerii într-un liceu din Nîmes, Pr. d'Alzon a descoperit că există mult potențial intelectual la tinerii da la țară sau provenind din familii nevoiașe, însă din cauza lipsei financiare nu puteau să-și continuie studiile mai departe. 

Atunci a adunat în jurul lui un mic grup de bărbați, cinci la număr, plini de zel apostolic, și a fondat școli în care copiii și tinerii cu dificultăți economice să poată continua studiile. Așa a luat naștere primul nucleu al Părinților Augustinieni Asumpționiști. În ziua de Crăciun a anului 1845, Congregația este fondată, iar primul ei Superior General, Pr. Emmanuel d'Alzon, îi dă ca Regulă de viață Regula Sfântului Augustin. Carisma noii Congregații se va contura în jurul trilogiei: a-l iubi pe Cristos și ceea ce el a iubit mai mult, Sfânta Fecioară Maria, Mama sa, și Sfânta Biserica, Mireasa sa. Pentru realizarea misiunii, Pr. d'Alzon a dat Congregației trei axe apostolice: social, doctrinal și ecumenic, în care fiecare să se poată regăsi în scopul Venirii Împărăției lui Dumnezeu, Adveniat Regnum Tuum, în noi și în jurul nostru.

Congregația a cunoscut o dezvoltare foarte rapidă, fiindcă răspundea unei necesități a momentului în societatea franceză a secolului al XIX-lea. Încă de la începuturi, fondatorul a inspirat călugărilor săi dragostea față de Roma, el însuși militând pentru cristalizarea dogmei "infaibilității" papale, definită la Conciliul Vatican I, în 1869-1870.

În 1895 Părinții Asumpționiști fondează la Constantinopol Institutul de Studii Bizantine și revista științifică Echos d'Orient. Totul a funcționat foarte bine până în 1936, când Institutul  a trebuit să se retragă din Istanbul( fostul Constantinopol). 

Alte mânăstiri catolice din România-AICI

După Ghidul mănăstirilor catolice din România, autor Irașcu Viorel, Ed. Rovimed Publishers, 2014- comandă-l AICI.

Medugorje- locul unde minunea se întâmplă când vrei tu!

Ce este Medugorje? Un loc sfânt, un loc cu o semnificație specială în inima fiecărui credincios, fie el romano- catolic, greco-catolic sau creștin de orice fel. 
Este locul unde în data de 24 iunie 1981, (deci acum 36 de ani și o săptămână) Fecioara Maria s-a arătat celor șase copii de pe dealul pietros și bine împădurit din apropierea localității Medugorje sau Medjugorje, din fosta Iugoslavie de atunci( azi Bosnia -Herțegovina). 

Cei șase copii- Ivanka, Mirjana, Vicka, Ivan, Marija și Jakov, mărturisesc până în ziua de azi, cum Fecioara Maria a ales să transmită lumii, prin ei, mesaje de pace și de credință pline de simplitate și de iubire.

Zece ani mai târziu, Vaticanul primea rapoartele episcopilor catolici iugoslavi și a ordinului iezuiților, care au investigat în amănunt toate situațiile legate de aparițiile foarte dese ale Fecioarei( unii mărturisesc că aceste apariții au loc și acum!) și , în cele din urmă, în 1994, Papa Ioan Paul al II lea declară că acest loc este sfânt. Din acel moment devine un loc de pelerinaj foarte iubit, foarte special, care primește până la 10 milioane de pelerini anual.

Curios este că deși se află în sudul Bosniei( stat de religie musulmană), într-un  teritoriu cu delimitări relative, pentru că zona este lângă o republică semiautonomă numită Srpska, locuită de sârbi de religie ortodoxă, Medjugorje pare o enclavă a Croației vecine de la nord, toate simbolurile, inclusiv limba folosită la slujbe, sunt croate, iar steagurile lor, arhicunoscute, cu pătrățele albe și roșii, împânzesc străduțele pline cu suveniruri.

Spuneam că locul este special, pentru că milioanele de pelerini-creștini sau nu- vin aici cu nădejdea că spiritualitatea acestui loc, încărcătura deosebită a spațiului, poate duce la apariția de minuni.

Minuni de toate felurile, pe care nu trebuie să le trecem la capitolul exagerări ale credinței superficiale, asta pentru că minunea se poate întâmpla atunci, acolo, sau mai târziu, când sufletul tău realizează că este nevoie de un nou început.

Început care să însemne că ai devenit pur și simplu mai bun, mai curat, mai înțelegător și mai deschis. Poate minunea se produce atunci când realizezi că toate lucrurile pentru care ai luptat nu au o valoare mai mare, decât dacă scopul a fost unul nobil,  și anume acela de a fi sau de a deveni mai bun și de a face mai mult bine.

Să nu irosești ce ai, să privești totul ca pe un dar, ca pe o binecuvântare, pentru că fiecare suflare este un cadou, fiecare vorbă bună este o picătură de sfințenie picurată din sufletul tău reînnoit, în sufletul celui ce caută să înțeleagă, sau care  se caută pe sine.

Minunea poate și și fizică, dar asta se întâmplă fără să înțelegem noi de ce. Scopul va fi relevat poate mai târziu sau poate n-ai să afli niciodată de ce Dumnezeu a ales să se întâmple astfel.
De aceea, cred că locurile de pelerinaj, dincolo de exagerări și isterizări, sunt bune pentru indivizii care caută răspunsuri, care chiar își propun ca întâlnirea cu icoana făcătoare de minuni, cu statuia sau cu orice alt element fizic sfânt, să fie un nou început.

Medugorje rămâne un loc cu adevărat deosebit pentru mine, cu biserica apariției cu cele două turnuri piramidale ale sale, cu imensa și strălucitoarea statuie a Fecioarei sau cu grădina uriașă unde se oficiază slujbele în aer liber.

Am un singur regret, deocamdată, că n-am avut nici timpul și nici forța fizică necesară să fac drumul anevoios, dar plin de speranță, până la crucea de pe dealul aparițiilor.
Nu-i nimic, la următorul pelerinaj!

Biserica Sfântului Anton de Padova sau biserica eliberării

Bazilica pontificală a Sfântului Anton, tronează, impunătoare, maiestuoasă în mijlocul orașului Padova.
O biserică a minunilor săvârșite pentru oameni de către cel supranumit SFÂNTUL, și atât.
Nu insist asupra vieții Sfântului Anton și a minunilor sale, ci asupra locului unde se află mormântul său, asupra semnificației spirituale extrem de puternice a acestui punct de pe harta Creștinătății.

Construcția acesteia a început  în jurul anului 1232 și a fost terminată la finalul acelui secol, fiind închinată marelui spirit al Sfântului, născut la Lisabona și mort la Padova în 1231.

Biserica în stil roman și gotic are 8 domuri sau cupole și două turnuri clopotniță de 68 de metri fiecare, și a fost puternic inspirată de celebra biserică a Sfântului Marcu din Veneția.

La interior, bazilica cuprinde capela Sfântului Anton, locul cu cea mai puternică trăire, pentru orice credincios care vine aici într-un pelerinaj. Nu cred că poți să vii aici ca simplu turist, pentru că este imposibil să nu rezonezi cu locul, sau dacă vii ca turist, sigur vei pleca transformat interior.
În asta constă forța interioară, vindecătoare, pe care o transmite mormântul înconjurat de statui și basoreliefuri, cu panouri cu poze de credincioși fericiți sau, după caz, triști care caută o minune lângă piatra care ascunde trupul Sfântului
.
Un alt loc unde emoția te încearcă puternic este Capela Relicvelor, aflată exact în partea opusă intrării, dincolo de altar. Aici se găsesc cele mai importante relicve legate de viața Sfântului Anton, bine protejate în casete aurite și de după geamuri securizate, care se topesc în forța credinței, a acceptării lucrării celui sfânt în fiecare dintre muritorii care trec pragul acelei încăperi.

De menționat și capela Madonna Neagră, a Sfântului Ion sau capela Sfântului Sacrament dar și grădina interioară sau Noviciatul, în continuarea căreia se află o alta, unde te bucuri de cele mai frumoase magnolii și aranjamente văzute vreodată, învăluită de o liniște și o lumină care nu pare de pe această lume.

Practic, după rugăciunile intense, spuse cu ardoare, în penumbra mormântului Sfântului, urmează ieșirea spre lumină, spre grădini, spre regăsire și speranță.
Plimbarea ușoară pe sub arcadele grădinii interioare, are darul să te elibereze de toate angoasele acumulate în viața trăită doar pentru consum, pentru material. O eliberare către înțelegerea profundă a ceea ce suntem, a ceea ce dorim cu adevărat să fim și să trăim.

Mănăstirea Pruncului Isus de Praga. Statuia miraculoasă a Pruncușorului

Praga oferă nenumărate motive de exaltare turistică, prin multele sale monumente ce alcătuiesc ,, Orașul de Aur",  însă, niciunul dintre ele nu mângâie sufletul nostru  de creștini, precum această  statuetă sfântă din bisericuța aflată sub umbra uriașului castel. 

Pe numele oficial Klaster Prazskeho Jesulatka (Karmelitska 9, 11800 Praha 1), această mănăstire adăpostește statuia miraculoasă a Pruncușorului Isus.
Sincer, habar nu aveam despre biserică sau despre statuie, deși undeva prin subsolul unei pagini de ghid turistic se spun câteva cuvinte despre ea, dar trebuie citit cu atenție.

O străduță frumoasă și aglomerată cu clădiri baroce, cu linie de tramvai ce serpuiește la poalele dealului pe care este construit  cel mai mare castel din Europa, îți scoate în față biserica Fecioarei Victorioase, administrată de sute de ani de Ordinul Carmelitanelor Desculțe,  cele care se ocupă de altarul statuii miraculoase.

Biserica a fost construită între anii 1611- 1613, în stil renascentist și baroc și a fost dedicată pentru început Sfintei Treimi. Împăratul Ferdinand al II lea a stabilit hramul Sfintei Fecioare Victorioase și a oferit biserica carmelitanelor, statuia Pruncușorului fiind adusă în biserică în 1641.

Împăratul Joseph al II lea decide să închidă mănăstirea în 1784, obligându-le pe măicuțe să plece.
Abia în 1993, deci după mai bine de 200 de ani, arhiepiscopul Pragăi (re)oferă biserica și mănăstirea Ordinului Carmelitanilor Desculți, viața monahală și pelerinajele reluându-se din acel moment.

Statuia, de 47 de centimetri înălțime, despre  care se spune că face minuni, mai ales pentru copii și familii, a fost cumpărată în 1556 de o ducesă, care a oferit-o ficei sale ca dar de nuntă, aceasta din urmă a donat-o mănăstirii în 1628, din 1641 ea fiind expusă permanent.
Este realizată din lemn dur, acoperit cu ceară, undeva în Spania, în a doua jumătate a secolului al XVI lea,
Papa Benedict a XVI lea a vizitat mănăstirea în 2009, rugându-se la statuia Pruncușorului, pentru copiii  lumii, pentru victimele violențelor domestice și pentru familiile destrămate, dăruind statuii o coroană, Ultima fotografie îl arată pe Sfântul Papă rugăndu-se.

Pe pereții din dreapta și stânga altarului sunt așezate plăcuțe de marmură- se pot vedea în poza alăturată- cu multumiri către Dumnezeu și către Isus, pentru minunile săvârșite oamenilor care s-au rugat la acest altar sau au ridicat rugi din toată lumea către Pruncușor, prin intermediul cărților sau novenelor.

Un lucru interesant este legat de faptul că venerarea statuii Pruncului Isus se face și printr-un vechi obicei, anume acela de a îmbrăca statuia cu robe de diferite culori, conforme cu momentele liturgice ale anului bisericesc( roșu, galben, mov, ș.a.).
Se spune că, una din cele câteva zeci de robe a fost cusută și brodată, personal, de Împărăteasa Maria Tereza.

O singură perioadă din an, Pruncușorul este arătat așa cum a venit pe lume, în a sa originală simplitate și frumusețe.
De Crăciun, de Nașterea Mântuitorului.

Am găsit în biserică rugăciuni în toate limbile, inclusiv -și neasteptat- în română, plus că strada este plină de magazine de suveniruri cu statuete si rugăciuni cu statuia Pruncului Isus.
Am să o scriu mai jos pentru cine dorește să se roage. Biserica are și un mic muzeu, situat în stanga clădirii și un site unde găsiți informații: www.pragjesu.cz ( sau .info).

Rugăciunea

O, Pruncule Isus, alerg la Tine și Te rog,
prin mijlocirea Sfintei Tale Mame,
să mă ajuți în nevoia mea
( se spune cererea/dorința)
pentru că eu cred cu tărie
că divinitatea Ta mă poate ajuta.
Sper cu toată încrederea
să obțin harul Tău cel Sfânt.
Te iubesc din toată inima mea și din tot sufletul meu.
Îmi pare sincer rău pentru toate păcatele mele
și Te rog, o, bunule Isus,
să-mi dai puterea să le înving.
Îmi propun să nu te supăr și mă ofer Ție,
 dispus mai bine să sufăr orice 
decât să Te fac pe Tine să suferi.
De acum înainte doresc
 să-ți slujesc cu fidelitate
și, din iubire pentru Tine,
o, Divine Prunc Isuse, 
voi iubi pe aproapele meu ca pe mine însumi.
Atotputernice Prunc, Te implor din nou să mă ajuți
în această nevoie a mea (se spune cererea).
Dă-mi harul de a mă bucura de Tine, 
împreună cu Maria și cu Iosif
și de a Te adora împreună cu sfinții Tăi îngeri
în Împărăția Cerurilor. 
Amin

A apărut Ghidul Mănăstirilor Catolice, de Viorel Irașcu

Aș dori să vă anunț, cu mare bucurie, că după mai bine de doi ani și jumătate de muncă, am reușit să editez și să tipăresc Ghidul Mănăstirilor Catolice, la o editură din Bacău. 
Un ghid complet de 243 de pagini al tuturor organizațiilor monastice catolice din țară.

Din păcate, nicio editură catolică nu a dorit sau nu a mai dorit să publice acest necesar, spun eu, demers, care are la bază nevoia de popularizare a tuturor congregatiilor și mănăstirilor de pe teritoriul României.

Cartea poate fi cumparată în format ebook de pe google play:

https://play.google.com/store/books/details?id=2kC8DwAAQBAJ

Multumesc foarte mult Parintelui Daniel care a incurajat până la un punct realizarea acestui ghid, si care mi-a permis ca în numele domniei sale, să trimit mailul în care ceream date despre mănăstire sau casa sau congregație.

Mulțumesc, de asemenea, tuturor superiorilor care au înțeles imediat să participe cu informații oficiale la alcătuirea bazei de date pentru ghid.

Dacă nu găsiti ghidul in librăriile catolice sau  în cele care au și carte creștină sau pe net la  editura ROVIMED, eu vă pot trimite un exemplar sau două( poate și mai multe!) contra cost, prin poștă, cu valoare ramburs.

Mai jos este argumentul si cuprinsul lucrării.

ARGUMENT

,, Ce s-ar întâmpla cu lumea, dacă n-ar fi călugării?”

                                                                                                Fericita Angela de Foligno

Unii ar  putea spune că este o întreprindere riscantă, într-o țară în care catolicii, în general, dețin puțin peste 5 % din populația totală. Dar nevoia de cunoaștere, și de ce nu de popularizare, în rândul celor ce își propun mici pelerinaje către mănăstirile noastre, dorința de a împărtăși cu alții experiențe spirituale sau de reculegere, au reprezentat tot atâtea motive pentru a scrie acest ghid.

Am plecat de la ideea unei edituri bucureștene, care propune credincioșilor ortodocși un ghid al sutelor de mănăstiri răspândite pe plaiurile românești.

De ce nu am avea și noi un ghid al mănăstirilor catolice?

Prima problemă pe care am întâmpinat-o a fost aceea legată de structura internă a celor două biserici catolice prezente la noi, care au în subordine o multitudine de mănăstiri,  case, congregații sau comunități.

Un preot îmi scria că în nomenclatorul cultelor din România, nu există un termen pentru ,,casă de formare” astfel că acestea nu se pot numi decât mănăstiri, dar organizarea acesteia și activitățile desfășurate acolo au puține lucruri în comun cu ideea de mănăstire. Și așa ajungem să ne înpotmolim în definirea a ceea ce numim ,,mănăstire”, în sens catolic.

În conștiința comunităților catolice, orice casă în care activează persoanele consacrate este numită mănăstire, când de fapt  aproape sigura legătură cu viața monahală, în sens strict, este legată de așa numitele mănăstiri de ,,clauzură” , acolo unde măicuțele, în mod special, își dedică cea mai mare parte a timpului rugăciunilor.

Celelalate congregații aparținând diferitelor ordine călugărești au case, în care persoanele consacrate încearcă să ajute, în cât mai multe moduri cu putință, persoanele aflate în dificultate împlinindu-și astfel misiunea și afirmându-și carisma.

Consacră ore întregi  rugăciunilor, fac cateheze sau cursuri pentru copii preșcolari, elevi și chiar studenți, participă la slujbe, îngrijesc bolnavi sau oferă un cămin celor de pe străzi.

Una peste alta, este greu să definești termenii, rămânând ca în virtutea regulamentelor interne din aceste comunități să se includă sau nu casa sau institutul, în categoria mănăstirilor catolice.

Am încercat să identific toate mănăstirile catolice din țară, dar comunicarea dificilă cu anumite comunități, în special cu cele din centrul și vestul țării, a făcut ca unele dintre acestea să rămănă pe dinafară sau să fie trecute puține informații despre ele. Adresele de mail invalide și site-urile episcopiilor sau  ale unor parohii care nu sunt  în limba română, a făcut ca obținerea de  informații să se realizeze  pe alte căi și nu direct.

Pentru un catolic practicant, obișnuit să intre în contact cu biserica doar duminica și în zilele  de sărbătoare, navigarea prin hățisul de organizații, congregații, case și comunități catolice, a fost o mare provocare.

În schimb, mi-a oferit dimensiunea reală a structurilor bisericii catolice, structură și organizare pe care nu le bănuiești că s-ar afla în spatele părintelui de la biserica parohiei tale.

Cine ar bănui că în România, undeva în comuna Stânceni, vestită de altfel pentru apele sale minerale, se afla un schit catolic!?

Da, ați citit bine, un schit catolic al măicuțelor carmelitane de rit bizantin, unde o extrem de energică superioară- Maica Eliana- luptă pe toate căile spirituale pentru unitatea bisericii. Sau că în mijlocul aglomeratului București, Părinții Augustinieni Asupționiști, au creat un centru de întâlniri creștine, de înaltă ținută intelectuală, având ca sprijin un spațiu cultural oferit de Biblioteca bizantină, întemeiată de aceeași congregație.

Și aceste enumerări ar putea continua, cu surprinzătoarea( pentru mine!) organizare a bisericii greco-catolice, despre care 99% dintre români nici măcar nu au auzit, biserică care are o serie de mănăstiri în Ardeal, adevărate centre de spiritualitate românească, de sorginte transilvană. Ca să nu mai vorbesc despre Sora Ionela, care în beciurile securității a pus bazele unei congregații,  și care se luptă și acum cu o administrație ostilă, la casa pentru copii în dificultate de la Odorheiu Secuiesc.

Munca la acest ghid a presupus un efort uriaș, concretizat în contactarea tuturor congregațiilor, consultarea unor resurse virtuale și bibliografice vaste, dar din păcate insuficient structurate. Pentru comunitățile din zona Bacăului și a Moldovei a fost recomandată și necesară și o documentare la fața locului.

Nu am dorit să trec pur și simplu în revistă mănăstirile, ci am încercat să ofer date utile despre istoria mănăstrii sau institutului, localizare și căi de acces( inclusiv GPS), sau date despre congregația din care fac parte călugării și surorile.

Îmi exprim speranța că acest ghid va fi o călăuză discretă și utilă pentru pelerinul catolic- și nu numai- și de asemenea va fi perdeaua ridicată de pe necunoașterea muncii și dăruirii, uneori până la sacrificiu, a miilor de viețuitori monastici catolici.

Cuprins

Argument

Biserica Romano- Catolică

Arhiepiscopia Romano-Catolică București

Mun. București

Mănăstirea Sfinții Petru și Andrei

Mănăstirea Sfânta Familie

Jud. Ilfov

Mănăstirea Sfânta Agnes

Mănăstirea Părinți Carmelitani Desculți Snagov

Jud. Prahova

Mănăstirea Augustiniană Câmpina( de clauzură)

Jud. Brașov

Mănăstirea Timișul de Sus

Jud. Argeș

Mănăstirea Sfântul Eugen

Alte organizții monastice

Mun. București

Casa Sfântul Marcellin Campagnat

Casa Surorile de Caritate ale Sfintei Ioana Antida Thouret

Casa Surorilor Pauline

Centrul de Spiritualitate FCJ

Casa Surorile Franciscane ale Sfintei Inimi

Jud. Prahova

Casa Speranței

Casa Micile Slujitoare ale Inimii lui Isus pentru Bolnavii Săraci

Jud. Dâmbovița

Casa Miani-Padri Somaschi

Jud. Ilfov

Institul Surorilor Misionare Catehetice  ale Sfintei Inimi a lui Isus

Centrul de Tineret- Oratoriul Sfântul Leonardo Murialdo

Jud. Argeș

Școala Sfântul Iacob

Jud. Brăila

Casa de copii Sfânta Clara

Jud. Dolj

Casa della Speranza

Jud. Constanța

            Casa Santa Maria della Grazie

            Casa Surorilor Capuccine ale  Maicii Francesca Rubatto

Episcopia Romano-Catolică Iași

Jud. Bacău

Ordinul Fraților Minori Conventuali, Conventul Sfântul Iosif, Soțul Preacuratei Fecioare Maria

Ordinul Fraților Capucini, Custodia Fericitul Ieremia din România

Mănăstirea Sfânta Monica

Mănăstirea Benedictină Măgura/ Casa Sfânta Față

Mănăstirea Sfântul Carol Borromeu

Mănăstirea Casa Sfânta Maria

Mănăstirea Carmelitană Luncani

Mănăstirea Carmelitană Sfântul Iosif

Mănăstirea Sfânta Cruce

Jud. Neamț

Mănăstirea Sfânta Maria a Îngerilor

Mănăstirea Benedictină Maica Unității

Mănăstirea Sfântul Iosif

Jud. Iași

Mănăstirea La Salle

Mănăstirea Don Orione

Mănăstirea Sfânta Rita

Mănăstirea Cavanis

Alte organizații monastice

Jud. Suceava

Conventul Regina Sfântului Rozariu Cacica

Casa Surorilor Dominicane Siret

Jud. Bacău

Instituitul Diecezan Slujitoarele lui Cristos Marele Preot/Mănăstirea Buna Vestire

Institutul Maria Bambina

Casa Sfântul Iosif

Casa Buna Vestire- Fundația Victorine Le Dieu

Casa de copii Maria Montini Lavezzari

Centrul pentru tineret Don Bosco

Grădinița Roza Venerini

Centrul Don Calabria

Casa Conventuală- Grădinița Sfântul Paul

Casa Anna Maria Adorni

Jud. Iași

Casa Domus Mariae

            Casa Providenței

Grădinița Suroile Providenței

Casa Misionarelor Pătimirii Butea

Casa- Grădinița Sfântul Nicolae

Casa Notre Dame de Sion

Fundația  Frații Carității

Jud. Neamț

Casa de Formare a Misionarilor Verbiți/ Mănăstirea Ss. Ciril și Metodiu

Centrul Sfântul Leonardo Murialdo

Casa Micile Slujitoare ale lui Cristos Rege

Centrul Social Sfântul Anton de Padova

Casa Slujitoarele Săracilor

Orfelinatul Buna Vestire- Fundația Teodora Campostrini

Casa Maica Speranța

Casa Fiicele Sfintelor Inimi

Casa Arnold Janssen

Episcopia Romano-Catolică Oradea

Jud. Bihor

            Abația Sfântul  Ștefan

            Mănăstirea Surorilor Milostive ale Sfintei Cruci Șinteu

Alte organizații monastice

Jud. Bihor

             Comunitatea Surorilor Vincentine

Episcopia Romano-Catolică Timișoara

Jud. Timiș

            Mănăstirea Călugărilor Salvatorieni

            Mănăstirea Fiicele Sfântului Francisc de Asissi

            Mănăstirea Notre Dame

Jud. Caraș-Severin

Mănăstirea Franciscană Caransebeș

Jud. Arad

             Mănăstirea Maria Radna

             Mănăstirea Franciscana Minorită Arad

Episcopia Romano-Catolică Satu Mare

Jud. Maramureș

            Mănăstirea Lauretană

Jud. Satu Mare

            Mănăstirea Franciscană Căpleni

Alte organizații monastice

Jud. Satu Mare

            Centrul de zi al Surorilor Piariste

Casa Bucuriei/ Funtația Sacro Cuore

Casa Surorilor Misionare Inima lui Isus (Hiltrup)

Arhiepiscopia Romano-Catolică Alba Iulia

Jud. Mureș

            Mănăstirea Sângeorgiu de Mureș

Jud. Harghita

            Mănăstirea Franciscană Șumuleu Ciuc

            Mănăstirea  Clariselor Csíksomlyó Ágacskája (de caluzură)

            Mănăstirea Franciscană Lăzarea

Jud. Hunedoara

            Mănăstirea Franciscană Deva

Alte organizații monastice

Jud. Cluj

Centrul de Spiritualitate Manresa

Casa Sfântului Duh

Jud. Harghita

            Casa de Studii Piariste

            Casa Surorilor Ajutătoare ale Sufletelor din Purgator

Casa Surorilor de Mallersdorf

Jud. Covasna

            Casa Surorile Sfântului Francisc de Assisi Îngrijitoare ale Bolnavilor

Biserica Română Unită cu Roma, Greco-Catolică

Arhieparhia de Alba-Iulia și Făgăraș

Jud. Harghita

Schitul Sfânta Cruce

Alte organizații monastice

Jud. Harghita

Casa Sfântul Iosif

Jud. Sibiu

            Grădinița Grădina Mariei

Eparhia de Oradea

Jud. Sălaj

            Mănăstirea Preasfânta Inimă a lui Isus

Jud. Bihor

            Mănăstirea Franciscană Adormirea Maicii Domnului, Conventul Sfânta Maria

Alte organizații monastice

Jud. Bihor

            Fundația Căminul Francesco

            Casa Margherita

Eparhia de Cluj-Gherla

Jud. Cluj

            Mănăstirea OSBM Cluj Napoca

Mănăstirea Sfânta Cruce Mintiu Gherlii

Mănăstirea Sfântul Anton de Padova Gherla

Mănăstirea Maicii Domnului

            Mănăstirea Sfânta Macrina

            Mănăstirea Buna Vestire

Jud. Bistrița Năsăud

            Mănăstirea Coborârea Sfântului Spirit Molișeț

Alte organizații monastice

            Casa Surorilor Sfântului Iosif al Apariției

Eparhia de  Lugoj

Jud. Timiș

            Mănăstirea Preasfânta Treime

            Mănăstirea Nașterea Sfintei Fecioare Maria

Eparhia de Maramureș

Jud. Maramureș

            Mănăstirea Sfânta Maria

            Mănăstirea Buna Vestire

            Mănăstirea Maica Îndurerată

Jud. Satu Mare

            Mănăstirea Sfinții Arh. Mihail și Gavril Prilog

Alte organizații monastice

            Casa Familială a Surorilor Benedictine Sighet

Institutele seculare

Institutul Sfânta Tereza a Pruncului Isus

Mişcarea Schönstatt- Institutul Surorilor Mariane

Ordinul Franciscan Secular- Terțiarii Franciscani

Ordinul Greco-Catolic Terțiar Bazilian

Mănăstirea catolică Sângeorgiu de Mureș (de clauzură)

Pentru ghidul mănăstirilor catolice pe care-l pregătesc, am cerut date de la cât mai multe congregații. Iată ce am primit de la o mănăstire de clauzură, adică o formă de viață religioasă în comun, într-o mănăstire ,,închisă", asta pentru că termenul înseamnă: închidere înăuntru. Intersant...

Mănăstirea Surorilor Carmelitane Desculțe, din Sângeorgiu de Mureş este împlinirea visului episcopilor de Alba Iulia pentru a exista pe teritoriul diecezei o comunitate de călugări/ călugăriţe dăruită rugăciunii către Dumnezeu, realizându-se astfel şi o fortăreaţă de rugăciune pentru preoţimea şi credincioşii diecezei, şi în mod special pentru cei cu vocaţii la preoţie.

Mănăstirea zidită din iniţiativa, grija şi cheltuielile Arhiepiscopiei de Alba Iulia a fost sfinţită de către ÎPS. Arhiepiscop Jakubinyi György în sărbătoarea ecleziastică a patroanei mănăstirii, Sfânta Tereza de Lisieux,  pe 1 octombrie, în anul 2006. Comunitatea surorilor, este formată deocamdată, din patru surori, provenite de pe teritoriul diecezei, membre ale comunităţii fondatoare din Magyarszék din Ungaria.

Esenţa spiritualităţii carmelitane este de a trăi în prezenţa lui Dumnezeu, aşa cum am moştenit, prin Regula, de la începutul secolului al XIII, dată eremiţilor de pe Muntele Carmel din Ţara Sfântă, urmaşi ai modelului de viaţă al profetului Ilie, „dux et pater”: corifeul şi părintele carmeliţilor. Toate celelalte activităţi sunt orânduite în jurul rugăciunii neîncetate. În liniştea Carmelului îl ascultăm necontenit pe Domnul nostru Isus Cristos, atât în timpul destinat rugăciunii, cât şi în timpul dăruit muncii.

Viaţa noastră de toate zilele se împarte între rugăciune, viaţa comunitară şi muncă. Celebrăm zilnic Sfânta Liturghia Euharistică, Liturghia Orelor (Breviarul) în întregime, şi câte două ore de rugăciune „interioară”: rugăciunea individuală, în singurătatea pustiului, pentru a-l asculta pe ÎNVĂŢĂTOR, sau… pentru a purta lupta noastră spirituală, aşa cum ne-a învăţat Sfânta Terza de Avila, fondatoarea carmelului terezian (adică a Ordinului Carmelitanilor Desculți).

Astfel putem lua parte la misterul morţii şi învierii lui Cristos, oferind fructele vieţii noastre spre binele Bisericii şi al întregii omeniri. Prin starea noastră de viaţă consacrată, exprimată prin trăirea celor trei voturi călugăreşti – castitate, sărăcie, ascultare – mărturisim realitatea iubirii veşnice. Corespunzător carmelului terezian trăim totodată o intensă viaţă comunitară, care se caracterizează printr-o relatie de prietenie între surori. Aceasta se concretizează în recreaţiile zilnice în comun, şi în celebrarea într-o atmosferă de seninătate a sărbătorilor.

Idealul şi modelul vieţii carmelitane este Sfînta Maria Născătoare de Dumnezeu. O cinstim ca Mama şi Patroana Ordinului Carmelitan, sub numele de Sfânta Fecioară de pe Muntele Carmel. O privim ca pe Fecioara înţeleaptă şi smerită, care primeşte, păstrează şi transformă în viaţă Cuvântul lui Dumnezeu, şi se uneşte în bucurie şi suferinţă cu misterul pascal al lui Cristos. Purtăm cu credinţă, speranţă şi recunoştinţă haina ei: scapularul.

Prin munca de zi cu zi, pe lângă câştigarea existentei noastre, urmărim să împărţim strădaniile noastre oamenilor din lume. Avem două ateliere de muncă. Unul de legătorie cărţi, altul pentru a executa lumânări ornamentate, liturgice şi pentru evenimentele bisericeşti şi de familie.

Pentru a putea păstra atmosfera de linişte pentru rugăciune, Constituţiile noastre interzic asumarea  oricărui fel de muncă apostolică. Mai mult, pentru a putea cuceri libertatea sufletului în pustiu, unde, căutând,  putem afla izvorul de apă vie a contemplaţiei în Mire, viaţa noastră se petrece într-un spaţiu despărţit prin clausură papală. Serviciul nostru apostolic este deci, serviciul rugăciunii.

Acces: În centrul comunei Sângeorgiu de Mureş, drumul naţional dintre Târgu Mureş şi Reghin se ramifică în trei. Mănăstirea se găseşte la 3 kilometri, pe drumul comunal spre Tofalău.

Ordin: Ordinul Surorilor Carmelitane Desculțe

Hram: Sfânta Fecioara de pe Muntele Carmel, 16 iulie; Sfânta Tereza de Lisieux, (patroana mănăstirii) la 1 octombrie

Locație: Comuna Sângeorgiu de Mureş, Str. Tofalău Nr. 170, judetul Mureş, 547530.

Mail: kis.szent.terez.karmel@gmail.com

Web: karmelita.romcat.ro

Relicve: o relicvă „ex carne” a Sfintei Tereza de Lisieeux

Comandă Ghidul Mănăstirilor Catolice din România, autor Viorel Irașcu- AICI