Verona mea

Verona este genul de oraș de care cu adevărat te îndrăgostești, la prima simțire. Nici n-are cum să fie altfel. Are farmecul acela, vibrant, seducător, curat-inocent dar misterios, al unei domnișoare îmbrăcate în roșu. Îmi amintește de momentul în care mi-am cunoscut soția...

Dar experiența cunoașterii orașului, începe  cu un părculeț de lângă Arena romană, unde trei moșnegi simpatici chibițează pe o bancă, pe marginea posturii destul de indiscrete, abordată de o domnișoară pentru un selfie.

Este evident că vin acolo zi de zi, e un spectactacol gratuit, pe care orașul iubirii eterne, ți-l oferă cu multă pasiune, chiar dacă atâta mai poți. Să stai și să privești frumosul. Mi-ar plăcea să îmbătrânesc așa...

O fântână aici, o serie de exponate și decoruri pentru o piesă de teatru colo, un mic Colloseum, o inimă de metal în care turiștii se înghesuie să-și facă poze, creionează tandru un tablou în care mii de oameni se simt minunat, se simt împliniți și fericiți. Urmează străzile.

O, da, străzile Veronei sunt un spectacol ambulant, sunt o explozie de vitrine cu haine de firmă și mai ales cu lenjerie de damă( cum altfel!). Străzi cu terase mici, discrete, unde chelneri isteți îți recomandă, o cafea TARE, un cafe coreto con grapa, ca să ai ce povesti acasă.

Piețe aglomerate cu tarabe înșirate ca mărgelele între două statui, sau între două fântâni arteziene, de secol XIX, cu străduțe care pleacă în toate direcțiile, cu produse tradiționale și...mulți magneți. Paste, macaroane și măști, și ziare, și fruncte confiate. O nebunie de dorințe și de simțiri.

Fluviul uman uriaș, nu are  decât o singură țintă. Asta în pofida numeroaselor indicatoare, ce îți arată alte obiective turistice, ale diverselor familii ce au condus orașul, muzee, castele, piețe, statui. Nu, toată lumea merge undeva. Hai că știți. Doar sunteți la Verona.

 La Casa Julietei!

Toată lumea vrea să vadă balconul, casa, micul gang, peretele pe care sunt scrise mesaje scurte de dragoste, micul spațiu interior, pietruit și plin de îndrăgostiți care-și fac selfie-uri.

Pereții gangului, sunt negri și urâți, groși, stratul de vopsea de la markere, miroase urât, iar tinerii se cațără unii pe umerii altora, să ajungă cât mai sus. În acest fel mesajul tău scris, va fi acoperit mai târziu. Dacă aș avea peste doi metri, așa face un bănuț bun aici. Aș scrie pe tavan.

Să zicem că este frumos, dar nu simți nimic. Este prea aglomerat. Ieșirea în strada mare, este ca o gură imensă de aer curat. Privești în sus la arcadele care unesc casele peste stradă și te minunezi de rufele puse la uscat, în modul cel mai natural cu putință.

Dincolo de ziduri, se ițesc turlele bisericilor, construite în toate stilurile și în toate perioadele, iar un turn maiestuos, dreptunghiular, iese în evidență, amintind de campanila de la Veneția. Un alt oraș al iubirii...

Câteva ore furate pentru Verona, n-au cum să ajungă, așa că îți propui ca altă dată să vii si să stai cel puțin două zile, poate mai mult. Să hălăduiești haotic, peste tot, să intre tălpile în caldarâm, să-ți sfârâie gâtlejul după o bere, o Birra Moretti, scumpă ca naiba. Dar să te bucuri că ești acolo și nimic să nu mai conteze. Asta este Verona mea.

Cula Greceanu de la Măldărești, o frumoasă dar dureroasă descoperire

Măldăreștii Vâlcii reprezintă o chintesență a ceea ce spiritul popular și istoria au de oferit urmasilor trăitori în Subcarpații Olteniei de sub munte. 
Îmi plac și mă fascinează clădirile astea de tip culă( turn/ kulă în limba turcă), felul acesta de a gândi defensiva, de a proteja familia boierului, în perioadele tulburi ale evului mediu fanariot, pare rupt din filmele cu pustiurile Iranului sau cu peisajele pietroase ale Bosniei.
Tip de fortificație, întâlnit, de altfel în toată lumea balcanică, cu precădere la sud de Dunăre și în Orient.

Complexul muzeal Măldărești este extrem de accesibil, situat la 3 kilometri de orașul Horezu, unde se află minunata mănăstire în stil brâncovenesc( articol AICI), singura construcție din sudul țării inclusă în Patrimoniul Mondial UNESCO. Asta ca să înțelegeți că zona merită un circuit intens de vară sau de primăvară, sau de ce nu, de toamnă.
Cu mănăstiri( Frăsinei, Dintr-un lemn, Horezu), cule( Duca, Greceanu,Zătreanu, Bujoreanu), chei( Bistriței Vâlcii), peșteri( Sf. Grigorie Decapolitul), stațiuni( Govora, Olănești), saline( Ocnele Mari) și peisaje rurale de toată isprava.

Cula Greceanu- ca si Cula Duca, despre care am scris AICI- este o clădire simbol pentru zona etno folclorică a regiunii deluroase de sub Munții Căpățînii, și aflu cu dureroasă surprindere că onor consiliul județean( cu litere mici, că așa merită) Vâlcea nu a mai plătit chirie proprietarului pentru clădire, așa că ea este la/de vânzare!
Trist, dar adevărat. Nici nu poate fi vorba să o cumpere, nu-i așa? Nu iese parandărătul celor din ștăbimea politică a consiliului.

Dacă vă amintiți ultimele și intensele secvențe din Aferimul lui Radu Jude, ele au fost filmate în praful și sub copacul falnic din poza  primă a acestui articol. Bine, și Trandafirul galben  și Drumul oaselor și Iancu Jianu, au fost filmate parțial, tot aici. Un loc mirific, o locație excelentă, o minune de grădină și de construcție, de o frumusețe sobră, dar atrăgătoare, respingătoare prin finisajele mai neaoșe și în același timp misterioasă și impunătoare.

Ridicată, se pare, pe la începutul secolului al XVI lea, de jupân Măldărescu, cula a intrat în familia pictoriței Olga Greceanu , abia prin secolul XX. În perioada comunistă a fost restaurată și consolidată, iar în anii 2000 a fost restituită urmașilor familiei Greceanu. Aceștia au făcut o înțelegere cu autoritățile, prin 2008, înțelegere care a căzut, așa cum am arătat mai sus.
Cula Duca din apropiere, întregește ansamblul arhitectural al culelor din Oltenia înaltă, cele mai vizitate și mai interesante din județ. 

Să sperăm că statutul culei Greceanu, va fi acela de construcție unică, de importanță publică, națională, și nu conac de boieri de viță capitalistă. Ar fi o pierdere pentru cultura națională, ar fi încă un exemplu că ne pricepem, al naibii de bine să dăm cu piciorul istoriei.

Bisericuța frumoasă din sat

Trovanți fotografiați într-o curte din sat

Biserica din Viscri- monument UNESCO. Biserica Albă Fortificată

S-au spus și s-au scris atât de multe despre Viscri, încât subiectul a devenit de-a dreptul futil, adică destul de lipsit de importanță. Mulți merg la Viscri că așa este în trend, mulți habar n-au că este o biserică fortificată, important este să-și poarte pașii prin aceleași locuri prin care a pășit și Prințul Charles.

Mă rog, chestii de gust turistic, trestii dă Bucale, hipstereală sinceră de student ignorant.

Biserica Albă Fortificată, adică pe nemțește Weisskirche, ajunsă pe neaoșa noastră limbă Viscri, este o minune cocoțată pe un deal din țara sașilor, undeva în comuna Bunești, județul Brașov.
Din comuna asta mai fac parte alte câteva sate cu biserici fortificate, demne și ele de patrimoniul mondial și anume Meșendorf, Criț și Roadeș sau Bunești. Spun asta pentru cei care ar dori să facă un mic circuit al acestor monumente într-o zi de vară sau  de toamnă când peisajul cred că este mai spectaculos.

Bisericuța din Viscri( secolul al XII lea) este situată la capătul unui drum pietruit rudimentar, dar cu mare farmec, străjuit de căsuțe renovate de fundația prințului și unde găsești multe tărăbuțe cu suveniruri autentice, semn că artizanatul și vechile meșteșuguri au putut fi reactualizate odată cu scoaterea din anonimat a acestei localități.

Asta deși era inclusă în patrimoniul UNESCO de o bună bucată de timp(1993), dar asta a contat puțin până prin 2006  când Prințul a ales să refacă o casă aici, astfel că pentru românii noștri dornici de întâlniri cu regalitatea engleză a fost un adevărat moment de revelație turistică.

Zona are un anume farmec rural, tradițional, aș îndrăzni să spun că este oarecum forțat. Pentru că se dorește cu orice preț ca anumite valori săsești să fie păstrate, anumite obiceiuri medievale să fie renăscute, ceva mai stângaci însă.
De, lipsa de interes și de tradiție își spune încă cuvântul.

Important este că începutul este este realizat, lucrurile se mișcă, dar nu și sub aspectul infrastructurii turistice, sau de bun simț, ca de exemplu drumul de acces spre sat, praful omniprezent, luncile si zonele prăfuite, casele sărace, pensiunile rustice sau moderne cu dotări de multe stele, pentru pretențioși. Toate lipsesc deocamdată, pe o rază destul de mare.
Oricum, merită să vizitați regiunea și să regăsiți sau să retrăiți momente de feudalism relativ autentic.

Căsuța Prințului

Biserica de lemn din Desești. Maramureș. Monument UNESCO.

Bisericuța de lemn din Desești, este o minunație arhitectonică tipică pentru cultura populară religioasă din zona depresiunii Maramureșului. Din circuitul bisericilor de lemn din zonă, monumente UNESCO, aceasta a fost singura pe care am găsit-o deschisă, drept pentru care am făcut câteva poze la picturile naive din interior. 

Am fost lăsat să le fac, de un băiat din sat care își realiza ,,regulamentar" serviciul de ghid, așa cum stabiliseră cu preotul paroh, pe perioada verii. Mi-a plăcut foarte mult acest tip de implicare comunitară, așa că i-am lăsat vreo 10 lei, deși nu-mi ceruse nimic pentru vizitarea si fotografierea lăcașului de cult.

Biserica din Desești este situată pe un deal micuț, pe partea dreaptă a drumului care leagă Giuleștiul de satlul Mara din aceeași comună. Drumul național DN 18 merge peste pasul Gutâi, spre Baia Sprie și Baia Mare, drum recent reabilitat, și din care pornesc traseele spre Creasta Cocoșului, despre care am scris AICI.

 Biserica, cu hramul Cuvioasei Paraschiva, este rezultatul implicării obștei de credincioși a satului, la 1770, și păstrează într-o proporție covârșitoare aspectul originar. Sistemul de bârne care se întretaie la capete, planul dreptunghiular și turla cu camera clopotelor în consolă, sunt ,,mărci" recunoscute ale bisericilor din această regiune istorică, unicE în lume, lucru confirmat și de includerea acestora în patrimoniul mondial.

Picturile au fost realizate de Radu Munteanu Zugravul și de meșterul Gheorghe, între 1778-1780, și reprezintă tipul de picturi rusticizate postbizantine, între care se detașează Judecata de Apoi, unde sunt reprezentați ,,dușmanii" din acea perioadă, turcii, tătarii și nemții.

Bisericile din Maramureș sunt incluse într-un program de reabilitare și de refacere a infrastructurii turistice, care includ, puncte de informare turistică, parcări moderne, scări de acces, garduri, panouri de informare, etc. Este posibil ca anul acesta , dacă vizitați zona să aveți surprize plăcute, din acest punct de vedere.

Biserici de lemn, monumente UNESCO.
*Biserica din Budești -Josani
*Biserica din Poienile Izei
*Biserica din Bârsana

Ceasul astronomic din centrul Pragăi

Lumea se adună să privească figurinele din ceasul astronomic și astrologic, din turnul primăriei orașului, în piața orașului vechi. Sutele de turiști ascultă în liniște și cu telefoanele pornite, sunetul de clopot ce anunță ora fixă. Imediat ce se termină, se aude cum gălăgia tipică piețelor cu turiști se reia, ca și cum nimic nu s-ar fi întîmplat.

Mechanical head of Franz Kafka, Prague

 O statuie sau mai degrabă o creatura kinetica, m-a surprins plăcut într-o piață -ciudățică și ea- din centrul Pragăi. Este capul mecanic care îl înfățișează pe marele Kafka, într-un joc metalic, creație a unui sculptor nonconformist de origine cehă , numit David Cerny.

Minimundus-Klagenfurt. Amintiri dintr-o tabară de vis

MINIMUNDUS - DIE KLEINE WELT AM WÖRTHERSEE. 

Așa te întâmpină parcul cu cele mai  multe monumente mondiale pe metrul pătrat din Austria( cel puțin!). 
O atracție super simpatică, unde sunt amplasate zeci de obiective de interes mondial, în miniatură, suficient de mari ca să-ți releve anumite amănunte de construcție, tehnice sau arhitecturale.

Am găsit, cu plăcută surprindere, Mănăstirea Curtea de Argeș(cam trist, ce puteam avea noi, decât o biserică, frumoasă oricum!!!), Moscheea din Banda Aceh, Indonezia(acolo unde a avut loc tsunami-ul din 2004!?), Palatul de vară din Yemen( o țară deșertică, aflată în plin război civil, și care nu mă gândeam să aibă ceva semnificativ) sau Insula și biserica de pe lacul Bleder din Slovenia(singurul lac din această țară).


Evident, nu lipsesc: Arcul de triumf din Paris, Atomiumul din Bruxelles, Casa Albă, Opera din Sydney, Statuia Libertății, Turnul din Toronto, Piața Sf.Petru din Vatican, ruinele de la Petra din Iordania, etc.

Parcul abundă în monumente din Austria, și mai ales din regiunea lor de sud, numită Carinthia în română sau Kärnten în germană, având un rol imens în promovarea acestei regiuni ca mare atracție turistică.
În Austria fiecare regiune este autonomă (republică federală!) are propriul oficiu de turism care se ocupă de promovarea obiectivelor si a sporturilor de iarnă sau a altor modalități de ...cheltuire a banilor în vacanțe.
Carinthia nu se poate compara cu Tirolul sau Salzburg-ul, ca să nu mai vorbesc de regiunea Vienei, dar se fac eforturi considerabile și se cheltuie mulți bani pentru asta. De luat exemplu.
Eu am făcut mai jos o mică selecție a ceea ce mi-a plăcut, a ceea ce este poate mai puțin cunoscut de către cititorii blogului meu, cu excepția Sagradei, dar nu m-am putut abține.
Informații super detaliate găsiți pe site-ul parcului www.minimundus.at

Mesa Verde, din SUA. o minune UNESCO, care a aparținut indienilor Anasazi, care au locuit aici 700 de ani, plecând brusc undeva în jurul anului 1200, și nemaiîntorcându-se vreodată.

Sagrada Familia, Barcelona. Neterminată, barocă, Gaudi. Știți povestea, dar frumusețea sa este de neîntrecut. Nu m-am putut abține...

Farul Porer din orașul P..la, situat în Croația. În extremitatea sudică a peninsulei Istria, de unde se văd cele mai frumoase apusuri din țară.

 Turnul Belem, din Lisabona, Portugalia.  Monument UNESCO construit la intrarea în port, turn cu influențe marocane, din timpul regelui Emanuel I, de unde si-a pornit călătoria Vasco da Gama și nu numai.

Mănăstirea Studenica din Serbia. Considerată una dintre cele mai frumoase mănăstiri din Evul Mediu, construită ăn secolul al XII lea.

 Despre Mănăstirea Curtea de Argeș.

Palatul regal din Varșovia. Ridicarea lui a început în secolul al XIV lea, fiind aproape distrus în al Doilea Război Mondial, refacerea sa terminându-se  abia în 1984.










Castelul Coca din Spania, a aparținut puternicei familii Fonseca. Este cel mai bine păstrat castel din Spania.

Insula și biserica de pe lacul Bled. Slovenia.

Cetatea Alba Iulia - Cetate bastionară în stil Vauban

Impresii

Știți situația/ zicala aceea în care se spune: ,,la pomul lăudat să nu mergi cu sacul"? 

Ei bine, la Alba Iulia SĂ mergi cu sacul. 

Cu sacul de forță, (ne)răbdare și dorință de a explora, bașca ceva spirit patriotic pentru evenimentele petrecute aici.

Am ajuns foarte bine la Alba Iulia, indicatoare numeroase, străzi destul de largi, parcare spațioasă în fața porții de intrare principale. 

Deci, de bine. 

Milioanele( zeci!)investite în refacerea cetății sunt meritul unei adminstrații care a marșat pe acest monument unic în România și care și-a propus să revitalizeze turismul cultural și istoric din oraș și din împrejurimi.

Vizitarea cetății merită fiecare minut, pentru că la fiecare pas te întâlnești cu mici statuete de fontă, porți monumentale, minicăruțe cu suveniruri sau cu gustări, monumente arhitecturale medievale sau mai noi, ruine antice, pub-uri si terase răsărite din zidurile groase de mai mulți metri, turiști români uimiți că sunt în țara lor, sau unguri, japonezi și nemți plimbându-se natural prin peisaj, semn că au mai văzut așa ceva.

Cu toate astea, nu mi s-a părut că dă pe dinafară de turiști, deși concentrarea de obiective turistice -importante- pe metru pătrat este mai mare ca la Sighișoara, de exemplu.

Ce lipsește? 

Promovarea sub formă de: emisiuni, festivaluri de teatru, de jazz sau rock, seminarii, expoziții, reclame, bloguri, pliante, etc. Până acum, la mine nu a ajuns decât evenimetul cultural de mare ținută intelectuală organizat de Dilema Veche, în luna lui cuptor și la care mi-am propus să merg anul acesta. Sigur sunt evenimente, dar fără impact deosebit, așa cum sunt cele de la Sibiu, Sighișoara sau Brașov. Plus că infrastructura turistică și rutieră nu este încă la nivelul orașelor menționate mai sus, chiar dacă peste câțiva ani  orașul Marii unirii se va ,,bucura" de o autostradă care va lega Clujul de Sebeș. Sau... cine știe.

Despre cetatea bastionară de tip Vauban

Construirea cetății a început odată cu ocuparea Transilvaniei la sfârșitul secolului al XVII lea de către austrieci, ceea ce a determinat un interes mărit pentru fortificarea orașului. 

Cetatea nouă, refăcută astăzi cu bani europeni, a fost ridicată ăntre anii 1714-1738, după planurile arhitectului italian Giovani Morando Visconti, completată de generalul de geniu Weiss.

Visconti a conceput o mare fortificație care să cuprindă 80 de hectare, în stil Vauban, simplu, cu 7 bastioane mari de tip clasic, cu urechi întărite pe laturile de sud și de nord, cu 6 raveline mari, apărate de o contragardă, care pe est se prezintă sub forma unor valuri înalte de pământ, susținute de un zid de cărămidă. 

Bastionul din colțul de sud-est, a fost dedicat celebrului general Eugeniu de Savoia, cel care a inițiat programul de fortificare a Transilvaniei cu cetăți de tip Vauban. AICI -toate cetățile din Transilvania. 

Fortificația a înglobat vechea cetate antică( Apulum) dar și pe cea medievală, cunoscută în secolele VII-VIII, sub numele de Bălgrad( Cetatea Albă, în limba slavă). Perimetrul zidurilor atinge 12 kilometri, iar la lucrări s-au folosit 20 000 de iobagi, în serii de două săptămâni, aduși din satele Transilvaniei.

Obiective turistice de mare interes

• Catedrala romano-catolică Sf. Mihail (1246-1300), în stil romanic cu elemente gotice, este considerat cel mai valoros monument de arhitectură medievală din Transilvania. Este o bazilică cu trei nave, trei abside semicirculare, turn peste careu și două turnuri pe latura de vest. Pe latura nordică este o mică capelă numită Lazo, de concepție renascentistă. Turnul principal( pe latura sudică) a fost supraînălțat în sec. al XV lea cu două etaje și terminat două secole mai târziu, în formă de campanilă italiană. În nava laterală sudică se află trei sarcofage: în mijloc este mormântul lui Iancu de Hunedoara(1456), în dreapta al fratelui Miles, iar în stânga al fiului cel mare, Ladislau. Orga este absolut excepțională, cuprinde 2209 tuburi și a fost dată în folosință în 1877.
• Palatul princiar sau al principilor(sec. XIV- XV, ref. XVII), se află lângă catedrala romano-catolică, are clădirile grupate în jurul a două curți pătrate,cu  numeroase fresce, scări de marmură, fântâni arteziene și grădini. A fost locuit de Mihai Viteazul, în glorioasa dar scurta  sa domnie de la Alba Iulia,  și de principii Transilvaniei, Gabriel Bethlen și Gheorghe Rakoczi, care au făcut numeroase modificări palatului.
• Palatul episcopal(sec. XVII-XIX) se află în colțul de sud-vest al cetății, cu clădiri fără unitate arhitecturală între ele, în stil renascentist și  baroc.
• Palatul Apor( 1670-1690), se află pe latura de nord a cetății, și a aparținut contelui Apor, mare feudal în timpul principelui Apafy. Contele Apor a deținut proprietăți importante în zona Turia- Balvanyos -Târgu Secuiesc, cetatea Balvanyos, aparținându-i. Articol- AICI. Ridicat în stilul renașterii târzii, în secolul al XVII Ia fost reședința contelui de Steinville, comandantul trupelor austriece din Transilvania, și care a decorat palatul cu portaluri asemănătoare porților cetății.
• Catedrala Reîntregirii- Sf. Treime(1921-1922), domină intrarea în cetate, a fost construită cu ocazia încoronării Regelui Ferdinand I și a Reginei Maria, ca suverani ai României Mari. Ea înlocuiește, după mai bine de 200 de ani vechea biserică a Mitropoliei  Bălgradului, ridicată de Mihai Viteazul, în 1597, dărâmată la începutul secolului al XVIII. Concepută după vechiul model al bisericii domnești din Târgoviște, are elemente neobrâncovenești, iar în mijlocul laturii de vest se află clopotnița înaltă de 58 de metri. Biserica are formă de cruce grecească înscrisă, după vechiul obicei al bisericilor românești, cu pridvor deschis. În biserică sunt pictați Mihai Viteazul si Doamna Stanca, primii ctitori ai Mitropoliei de Bălgrad,  și regii Ferdinand și Maria, noii ctitori ai edificiului.
• Biblioteca Batthyaneum, este o instituție de renume mondial, înființată de episcopul Ignațiu Batthyani pe la 1780,  și care achiziționează 6 ani mai târziu și biblioteca cardinalului Migazzi din Viena. În 1794 biblioteca a fost instalată în localul fostei biserici a trinitarienilor ridicată în stil baroc .Cuprinde valorosul și unicul CODEX AUREUS(sec. IX), cunoscut și ca Evangheliarul de la Lorsch, operă de artă carolingiană scrisă cu cerneală de aur. Mai cuprinde 1665 de manuscrise rare, 609 incunabule, peste  62 000 de tiparituri vechi și 11 357 de documente privitoare la istoria României. Pe lângă bibliotecă mai funcționează și primul observator astronomic din țară dar  și o stație meteorologică, doar până în 1955. 
• Porțile cetății în număr de 6, sunt lucrări ornamentale în stil baroc, trei fiind orientate către orașul de jos , iar celelalte trei către orașul de sus. Cea mai impresionantă este poarta a III  a, concepută în formă de dublu arc de triumf, cu 4 piloni și 8 pilaștri, peste care se află statuia ecvestră a împăratului Carol al VI lea.
• Muzeul Național al Unirii, Muzeul de arheologie, istorie și etnografie, Cetatea Babilon în muzeul unirii, obeliscul Horea, Cloșca și Crișan, statuia ecvestră a lui Mihai Viteazul, monumentul Custozza.