Grupa Făgăraş - caracterizare fizico-geografică

POZIŢIE: în jumătatea estică a Carpaţilor Meridionali, la est de valea Oltului

LIMITE : N – Depresiunea colinară a Transilvaniei(Depresiunea Fagaras);S – Subcarpatii Getici; E – Valea Dambovitei; V – Valea Oltului (Depr. Loviştei)

CARACTERE GENERALE:

- Alt max. 2544 m M-tii Făgăraş ( Vf . Moldoveanu ) , 2535m (Vf . Negoiu)

- Alcătuirea geologica cuprinde doar sisturi cristaline ;

- Relief glaciar (M-tii Făgăraş şi Iezer) cu circuri glaciare şi văi glaciare;

- se delimitează prin abrupturi faţă de zonele înconjuratoare;

- masivitate ridicată (roci dure si putine râuri care îi traverseaza);

- cea mai lunga culme din Carpatii Româneşti (Culmea Făgăraşului);

SUBDIVIZIUNI: Munţii Iezer; Munţii Ghiţu; Muntii Frunţi; Munţii Făgăraş, Munţii Cozia;

 

CLIMA: factorii ce influenţează clima în această zonă sunt: circulaţia generală a maselor de aer dinspre vest, relieful prin altitudine si orientare;

- t.m.a. 0° - 6° C; şi sub 0°C în M-ţii. Făgăraş;

- pp.m.a – 1000 – 1200 mm/an şi peste 1200 în unele masive muntoase;

- vânturile: Vânturile de Vest, Vântul Negru cu caracter de foehn;

- Etaje de climă: climat montan, climat alpin în M-ţii Făgăraş şi Iezer;

HIDROGRAFIA: Dâmboviţa (limita estică a acestei grupe); Oltul (Depr. Loviştei) este limita vestică a acestei grupe; Argeşul izvorăşte din M-ţii Făgăraş; Toplolog afluent al Oltului izvorăşte din M-ţii. Făgăraş;

 

LACURILE: L. Bălea , L. Capra, L. Ursu – lacuri glaciare în M-ţi. Făgăraş; L. Vidraru pe Argeş – lac hidroenergetic;

VEGETATIA: zone de vegetaţie :zona pădurilor ; zona alpină

Zona pădurilor : et. fagului 600-1200m; et. coniferelor 1200-1800m ( molid, brad, pin, zadă)

Zona alpină : et. subalpin 1800-2000m (jneapan şi ienupăr); et. alpin cu pajisti alpine;

FAUNA: mistret, cerb, urs, capra neagră;

Soluri: cambisoluri (brune acide); spodosoluri (podzoluri, alpine brune acide)

Obiective turistice:Cetatea Poienari( Cetatea lui Vlad Tepes), Tranfagarasanul-cea mai inalta sosea din Europa, Lacul si Barajul Vidraru, Lacurile glaciare:Balea, Podragu, Capra, etc., Cascada Balea, Complexul Turistic Sambata, Manastirea Sambata, Muntele Cozia si Manastirea Cozia, Masivul Iezer,Valea Vilsanului cu pestele unic Aspretele.

Turnul înclinat al bisericii din Ruşi-Slimnic

Avem şi în România turnul nostru din Pisa, undeva în Transilvania de sud.
O vizită la Slimnic, vestita cetate de la nord de Sibiu, mi-a prilejuit întâlnirea cu cel mai înclinat turn din ţara noastră.



În satul component al comunei Slimnic, numit Ruşi, se află o biserică evanghelică micuţă, ce are la intrare un turn a cărui înclinare evidentă poate fi văzută din strada mare, ce leagă Mediaşul de Sibiu.



Ca toate bisericile evanghelice părăsite şi aceasta este închisă cu un lacăt, noroc că zidurile fortificaţiei sunt mâncate de eroziune şi se poate sări în curtea interioară. Turnul are crăpături evidente, iar înclinarea sa este dată de o mică alunecare de teren, ce a afectat fundaţia. De altfel, se poate vedea că pământul de pe dealul din spatele satului este vălurit de alunecările superficiale datorate argilei şi defrişărilor.



Un sătean de vreo 65 de ani îmi spune că de când s-a născut ştie turnul în această poziţie, cât va mai dura până când se va prăbuşi nimeni nu ştie, aşa că viaţa îşi urmează cursul cu casele lipite de zidurile fortificaţiei şi cu nepăsarea lipită pe fruntea autorităţilor.

Top subiectiv cu şi despre paradisuri neumblate din România- ghid pentru familişti

1. Gura Haitii- localitate situată lângă Şaru Dornei, la poalele Munţilor Călimani, lângă craterul cu același nume. Peisaj patriarhal de lume uitată, cu oameni primitori și calzi, cu 12 Apostoli, cu Pietrosu cu ai lui 2100 de metri şi cu hribi şi smântânei din belşug. Locatia pe harta AICI.

2. Biserica ,,Şuncă şi Slănină” din Dârjiu, judeţul Harghita, intrată în patrimonial mondial UNESCO, pentru spiritul comunitar unic, legat de depozitarea în turnul de nord(chiar şi în ziua de azi) a produselor de şuncă afumată si a cerealelor adunate sub zidurile fortificaţiei.

3. Lacul Dracului din Cheile Nerei, judeţul Caraș-Severin, situat pe un tăpşan carstic la câţiva metri de râu, într-un fund de peşteră ce dă apei lacului un albastru turcoaz ireal. Cu o legendă cu Aghiuţă, păcălit de un cioban, cu ştiuci uriaşe venite din Dunăre pe Nera și vipere cu corn ce vegetează pe coclaurii Munţilor Aninei.

4. Dealul sau Malul de Răsună din comuna Bezdead, judetul Dâmboviţa, format din plăci subţiri de ardezie colorată, înalt de 25 de metri și care răspunde cu un ecou de o claritate de cristal, turiştilor care vin în zonă să vadă corzile de instrument muzical…natural.

5.Detunatele din Munţii Metaliferi, formate din mii de ,,tuburi de orgă’’ ce se înalţă spre cer, până la peste 1200 de metri, în fapt coloane de bazalt de formă paralelipipedică, ce cad cu zgomot de tunet şi se sparg la baza muntelui. Localitatea din care se ajunge este Bucium iar aici se pot vedea două Detunate: Goală (fără vegetaţie) şi … Flocoasă(cu vegetaţie).

6.Schiturile, chiliile și bisericuţele săpate în stâncă, din comuna Bozioru, judeţul Buzău, zona cu cele mai multe asemenea construcţii din România de sub munte, adică din Subcarpaţi, în acest caz cei de Curbură.

sursa, portalnovaciranca.ro

7.Şoseaua Transalpina, ce traversează culmile principale ale Grupei Parâng din Carpaţii Meridionali, şosea pietruită și parţial asfaltată situată la cea mai mare altitudine din ţară, 2145 metri în pasul Urdele. Ea leagă Novaciul din Subcarpaţii Getici de Sebeş din Culoarul Orăştiei.

8.Grădina Zmeilor, cu relief ruiniform spectaculos, sculptat de apă şi vânt în gresie şi calcar, din comuna Gâlgăul Almaşului, judeţul Sălaj, la poalele Munţilor Meseş, ramificaţie nordică a Apusenilor.

9.Biserica monument UNESCO din Ghelinţa, judetul Covasna, în picioare din secolul al XIII –lea, cu picturi şi icoane pe un tavan casetat, uitată de România si adusă în faţă de patrimoniul mondial, care o aşează lângă celebra Coloană a lui Brâncuşi, începând cu 1993.

Locatia pe harta AICI.




10.Povestea tristă a lacului Bezid de lângă Sângeorgiu de Pădure, în judeţul Mureş, care a înghiţit satul cu același nume, în urma deciziei autorităţilor comuniste. Ca o palmă peste timp, turla bisericii catolice din zonă răsare stingheră dintre apele ,,lacului cu case".

11.Coronini, judeţul Caraş-Severin, cu lacul carstic Vârtacul lui Pitra din comuna cehească Sfânta Elena, cu stânca Babacai de pe Dunăre, cu peștera Gaura Chindiei ce are desene rupestre şi cu ruinele cetăţii Sf. Ladislau.

sursa, adevarul.ro

12.Podurile de lemn acoperite din Bistriţa Năsăud, realizări tehnice impresionante din perioada stăpânirii austro-ungare, de la Nimigea, Lunca Ilvei, Ilva Mică, Feldru, Coşbuc, etc.

13.Biserica-fost- monument UNESCO, din satul Teţcoiu, comuna Mătăsaru, judeţul Dâmboviţa, cu picturi deosebite, ridicată în secolul al XIX lea şi despre care s-au auzit extrem de puţine lucruri şi care nu figurează nicăieri pe internet!

14.Cascada ,,Săritoarea Bohodeiului" de lângă comuna Pietroasa, judeţul Bihor, din Munţii Bihor, a treia din ţară după căderea de apă, are nu mai puţin de 80 de metri înălţime, complet sălbatică şi anonimă printre frumuseţile Apusenilor.
Locatia pe harta AICI.

15.Mânăstirea Uspenia, din satul Slava Rusă, comuna Slava Cercheză, judeţul Tulcea, situată lângă cea mai mare cetate romană din ţară-Libida-, singura mânăstire de călugări, de rit vechi din lume!

Peştera Scărişoara- cel mai mare gheţar subpământean european

 
Cum s-a format?

Un filmuleț scurt despre formarea Ghețarului Scărișoarei- AICI

În urmă cu 3500 de ani pârâul Ocoale, ce curgea la 1165 m altitudine pe platoul carstic al Apusenilor, creează un sistem de avene(puţ carstic ce comunică cu o peşteră), peşteri, izbucuri(izvoare carstice) şi doline(mici depresiuni carstice), care includ Peştera Gheţar Scărişoara, Pojarul Poliţei, Avenul din Şesuri şi Izbucul Dobreştilor.



stalactita de la intrare
Cauze naturale determină închiderea uneia dintre intrările în peştera Scărişoara ceea ce face ca pârâul ce curgea în peşteră, să rămână captiv, la o temperatură medie de -2 grade, astfel că apa îngheaţă, determinând apariţia unui gheţar subpământean cu un volum estimat la 75 000 mc, iar după ultimele cercetări de 120 000 mc, ceea ce l-ar situa pe primul loc în lume!
Fenomenul de blocare a aerului rece în interiorul peşterii, indiferent de condiţiile de afară se numeşte ,,fund de sac".

intrarea în aven vazută de jos

Avenul şi peştera

Ajungeţi pe platou din comuna Gârda de Sus, ori perpedes, bucurându-vă de peisajul absolut superb şi de crângurile împrăştiate printre fâneţele Bihorului sudic, cu maşina personală prin hârtoapele drumului(la anul se termină asfaltarea drumului pe valea Ordâncuşii!!!) sau cu microbuzele ecologice de la Mama Uţa.



Dupa ce achitati biletul de intrare de 7 lei, coborâţi scările ce vă duc spre intrarea în pesteră, avenul are o adâncime de 50 de metri si un diametru de aproape 60 de metri, ceea ce vă oferă o imagine extraordinară a succesiunii anotimpurilor, de la vară sus până la iarnă la bază, partea de jos a scărilor fiind acoperită de gheaţă grunjoasă.



Peştera are o lungime de 720 de metri şi o adâncime de 105 metri, fiind alcatuită din două săli: Sala Mare unde planşeul de gheaţă are 16 metri grosime, şi unde temperatura de +1 grad face ca partea superficială să se dezgheţe, si principala atracţie a peşterii Biserica unde se află nu mai puţin de 100 de stalagmite de gheaţă scăldate în lumina unui reflector.
Rezervaţia ştiinţifică

Sala Mare

Această peşteră investigată şi de părintele speologiei şi biospeologiei, Emil Racoviţă, este prima din ţară declarată monument al naturii în 1938, iar mai târziu a fost inclusă în Parcul Natural Apuseni, având şi două săli nevizitabile, unde cercetătorii studiază formaţiunile stalagmitice si stalactitice, grupate în Rezervaţia Mică şi Rezarvaţia Mare cercetate de Institutul de Speologie din Cluj. Din păcate această atracţie turistică nu are un singur administrator, ceea ce face ca eventualele investiţii în infrastructură să fie făcute aiurea, iar banii de pe bilete să se împartă între Primaria Gârda, administraţia Parcului Natural Apuseni şi asociaţiile speologice.

un mesaj ecologic interesant!

Biserica fortificată din Hosman-Sibiu

Cum mergi pe drumul Agnita-Sibiu, pe valea Hârtibaciului, aşa numita ,,Vale Verde", undeva pe stânga la aproximativ 20 de kilometri de Hermannstadt, un turn de biserică evanghelică îţi atrage privirea.



Un indicator prăfuit îţi arată ce este vorba de satul Hosman, sau Holzmengen cum se numea pe vremea când saşii locuiau aici. Acum, drumul de un kilometru până în localitate şi intrarea este străjuită de căruţe cu coviltir, focuri făcute în casele săseşti ocupate abuziv sau nu de minoritarii veniţi de pe meleagurile indiene.



Mergând cu grijă pe strada ocupată de puradei, ajungeţi la poalele dealului pe care se afla una din puţinele biserici fortificate din România cu două rânduri de ziduri, ridicată iniţial în stil romanic în secolul al XIII lea, stil din care a rămas doar portalul de vest cu bogate ornamentaţii şi reclădită apoi în stil gotic.



Cetatea are nu mai puţin de şapte turnuri, dar şi o casă fortificată situată chiar la capătul scărilor, unde azi funcţioneaza Centrul European de Intâlnire al Tineretului. Vizitarea acesteia şi a bisericii este posibilă dacă sunaţi înainte la numărul de telefon 269 583 247, unde va răspunde Helmut Michaelis.



Noi am fost întâmpinaţi de o bătrânică săsoaică care nu poate să ofere toate informaţiile, iar vizitarea interiorului a fost întreruptă de căderea de la jumătatea turnului a unui câine ce aparţinea unor turişti germani. Am văzut însă destul, chiar dacă unghiurile de fotografiere nu au fost dintre cele mai bune, din cauza spaţiului îngust al curţii interioare.

Moscheea Esmahan Sultan din Mangalia

Cunoscutul călător turc Evlia Celebi scria despre Mangalia, în 1452: ,, ... du-te la Mangalia, Kaaba -Mecca pribegilor şi sărmanilor", cu referire la conglomeratul etnico-religios care se găsea- şi se găseşte şi astăzi!- în, pe atunci, noua provincie a Imperiului Otoman.

Printre turci, tătari, evrei, bulgari, găgăuzi, greci şi români, pripăşiţi prin stepele şi nisipurile dobrogene, existau şi câţiva refugiaţi de spiţă nobilă, veniţi de la Istanbul. Este vorba despre hatun (prinţesa) Esma, fiica iubită a sultanului Selim al II lea şi suita acesteia. Aceasta era soţia marelui vizir Sokollu Paşa, mâna dreaptă a sultanului si, de fapt, conducătorul imperiului.



Calendarul musulman Hadjira situează începerea construcţiei în 931, adică în 1573, cu un an înainte ca marele sultan să moară, astfel că fiica sa închină această construcţie tatălui său. Construită din blocuri de piatră prinse cu bare de fier turnate(scoabe), zidurile moscheii au 85 de centimetri grosime, lipsind aşadar liantul din construcţie. Şi minaretul, nu foarte înalt, este construit la fel, iar în curtea geamiei se găsesc morminte pe care se află turbane sculptate, ale mai marilor vremii.



Păcat că nu există indicatoare către singurul monument medieval ce a rămas în picioare în Mangalia, un monument stingher înconjurat de blocuri şi lipit de uşa sanatoriului balnear-mult mai cunoscut. Această micuţă şi modestă minune maură suferă de uitarea turiştilor, asta deşi a fost reamenajată şi reconsolidată începând chiar de după revoluţie.

Ar merita mai mult!

Pensiunea Corina &Cristi- ,,La Tanti Silvia"

Situată în comuna Albac, de pe valea Arieşului la mai puţin de 20 de kilometri de Câmpeni, această pensiune ascunde un secret. În spatele acestor două nume, se află o forţă uriaşă, un om cum rar mi-a fost dat să întâlnesc.

Este Tanti Silvia!



Această femeie ţine o pensiune de 30 de locuri, cu 11 camere, dar nici un moment nu te simţi ignorat. Ospitalitatea cu care te primeşte şi te serveşte nu este întrecută decât de aerul rustic, ce-mi aduce aminte de grădina bunicilor şi de livada de meri. Pensiunea are două foişoare în curtea largă, la doi paşi curge Arieşul iar în fundal nelipsitele căpiţe de fân şi târle înveselesc peisajul.



Bucuria simplă a acestei doamne, mâncarea excelentă, cu supe dulci ca în Apuseni, cu sărmăluţe şi şniţele şi cu nelipsita slănină cu brânză burduf şi cu ceapă, îţi dau sentimentul copleşitor al unui răsfăţ la ţară. Nu ştiu cum, dar îşi face timp să vorbească cu tine, îţi dă sfaturi şi te îndrumă către minunile Apusenilor, şi îmi amintesc despre Dâmbul lui Gâf din comuna Horia, despre care am aflat târziu, la plecare.



Una din cele mai primitoare gazde şi pensiuni la care am stat şi la un preţ mai mult decât rezonabil, o saptămână întreagă.

Mulţumim, Tanti Silvia!

Blestemul uraniului şi al exploatărilor miniere de la Crucea (Judeţul Suceava)-fotoreportaj

La vreo doi kilometri de intrarea în comuna Crucea din judeţul Suceava, pe valea Bistriţei, se află două măgăoaie comuniste ce îţi atrag atenţia. Un bloc locuit pe jumătate şi o altă construcţie, probabil o fostă cantină.
Situate în buza unei păduri veşnic umede, cele două construcţii par două cutii betonate paraşutate din alt timp.
Blocul aparţine exploatării de uraniu si minereuri complexe din zonă, cel de uraniu fiind singurul zăcământ de acest fel din ţară. Depopulat, mizer şi stingher, blocul este parţial părăsit de minerii pensionari, unii dintre ei afectaţi de iradiere, silicoză sau alte forme de pneumoconioză şi ieşiţi la pensie după doar 15 ani de muncă în subteran.

În spatele blocului, rufele atârnă deasupra unor haite de câini veşnic flămânzi.

Simbolul comunist al alimentarelor goale, face parte din peisajul dezolant.



Cealaltă construcţie, probabil fosta cantină, cu orbitele geamurilor privind trist spre apa Bistriţei.



Intrarea în bloc ,,păzită,, de o ghirlandă de beculeţe de Crăciun pe care scrie 200...



Paragină si multe nostalgii după Ceauşescu.



Doar molizii sunt vii, restul este tăcere.



Podul peste Bistriţa, ce duce la halda de steril şi la minele abandonate de pe stânga râului, din Muntii Stânişoarei, este de nefolosit după ce apele şi-au luat tributul.



O staţie de sortare invadată de vegetaţie.



Gunoaiele din curţile oamenilor ajung invariabil în râu şi de acolo la coada lacului de acumulare Izvorul Muntelui -Bicaz.



O haldă de steril de la galeria 18 cu mineruri complexe, străjuieşte malul Bistriţei, iar din aceasta se scurg în apă materiale chimice, de aici beau apă animalele, iarba este parţial contaminată şi-poate nu ştiaţi- aici este zona cu lapte cică ecologic din Ţara Dornelor.



Altă halda de steril, probabil ecologizată, pentru că au început să crească copacii pe ea si care, mi se spune, este de la IPEG adică de la prospecţiuni, prin comentariul unui anonim.



Singurul element de decor rustic, este această punte peste râu.
M-a ajutat cu informaţii şi blogul www.Crucea-Suceava.blogspot.com!

Later edit:

Un deştept din zonă îmi urlă, plin de patriotism local deşănţat, că dezinformez!
Îl anunţ că nu am această intenţie, iar imaginile sunt de la 2 kilometri de CRUCEA, iar din ce știu eu Leşu Ursului, este o mină situată peste munte în comuna Ostra, acolo unde se mai află o mină la Tarniţa, lângă pasul cu acelaşi nume, ce face legătura între Broşteni si Gura Humorului-Frasin(un alt comentariu îmi spune că blocurile aparţin localităţii Leşu Ursului, cine știe care este împărţirea administrativă acolo, îmi fac datoria şi menţionez acest lucru).
Aşa că ,,dezinformarea" mea se poate lega doar de faptul că nu am menţionat şi dezastrul ecologic, social  și chiar medical de la Ostra.