Cu cortul la Oituz

Pentru cine este din zona, interesant ar fi ca vara, când doriti sa mergeti cu cortul sa alegeti zona salbatica a vaii Oituzului.
Aceasta vale uneste prin pasul cu acelasi nume (Oituz 886 metri) orasele Onesti si Brasov, fiind o cale de comunicatie importanta intre Moldova si Transilvania.
Dupa ce iesiti din Onesti mergeti aproximativ o jumatate de ora si sunt sigur ca veti aprecia frumusetea si salbaticia peisajului.
Pe stânga veti observa un platou intins, situat chiar lânga apa, unde sunt numeroase corturi, dar absolut normal pentru noi si foarte multe gunoaie, asa ca nu va recomand, in plus daca nimeriti lânga niste ,, manelisti '' australopiteci sau neandertalieni, va veti simti ca in epoca de piatra.
Noi am sondat bine terenul si am gasit la un moment dat, tot pe stânga un loc de traversat apa Oituzului, am ajuns pe partea cealalta unde nu sunt decât câteva fânete si multa padure.
Am gasit acest loc minunat, linistit si situat chiar linga apa, la mai putin de 100 m de sosea, dar suficient de departe ca masinile sa nu ne deranjeze.
Corturi, gratar, un mic pescuit (baboi mici de distractie, din specia boistenilor), ceva muzica si week end-ul este sarbatorit cum trebuie.
Padurea aproape, lemne cât lumea, iar o baie in apa rece a râului este tot ce trebuie pentru a te simti minunat.

Târgu Jiu - Minunile lui Brâncuşi

Lacul Vidra, situat între M-ții Parâng la vest, Cindrel la nord si Căpăţânii la sud, pe valea Lotrului
Odihna de la Masa Tacerii ( pustiul din poza nu-i al meu!!!!) N-am voie, știu...

Proful si umbra sa ... infinită

numai umbra coloanei ... fara bruiaje umane

sprijin acordat monumentului, de către cadrele didactice, reprezentate prin sau de mine?

doamna cu ...Coloana
Puțin înclinată, precum ... aaa nu va gânditi la faimosul turn, ci la turla bisericii din Germania, care cică este mai înclinată (să vă uitați la gazon- marfă frate!)

Nu poţi să faci un tur prin zona Oltenia de Nord- Valea Cernei si să nu treci prin orasul Târgu Jiu (reședința judetului Gorj, oraș de sub 100 mii de locuitori, centrul industriei miniere din Bazinul Motru -Rovinari).
Din păcate, mai cunoscut drept judetul ,,baronului '' PSD de Gorj- Nicolae Mischie (acum ex PSD si fosila politica/ sau mai nou judetul lui Ponta), acest judet are o serie de atuuri exceptionale din punct de vedere turistic cum ar fi ansamblurile sculpturale ale lui Brîncuşi, Mânăstirea Tismana, Muntii Vâlcan cu relief carstic spectaculos sau Hobiţa- locul nasterii marelui sculptor.

Cum am ajuns în oraş?
    Am venit dinspre Băile Herculane, pe valea Cernei pe la Tismana si pe lângă Hobiţa, pe un drum național modernizat, excelent pentru zona aceasta si am pătruns în oraș, unde din păcate n-am vazut indicatoare mari (de fapt sunt doar două, ascunse în intersectii pe dupa semafoare și flori) cu principalul obiectiv turistic, oricum este spre ieșirea de est, spre Novaci, Rânca, Râmnicu Vâlcea.
    Poate nu stiti, dar Coloana fără sfârsit sau Coloana Infinitului a fost restaurată, mai multi ani la rând de Turbomecanica Bucuresti, parcă, cu scandalul aferent legat de banii oferiti de Ministerul Culturii si mutată într-o locatie nouă, într-un nou parc care o pune, fără discutie, într- o nouă lumină, făcând-o mai spectaculoasă, mai provocatoare si mai minunată ca oricând.
    Este singurul parc din țară, unde iarba este tăiată si îngrijită ,, englezește'' , sigur, într-o țara normală acest amanunt este ridicol, dar în România aceasta este exceptia cu care ne mândrim. Trist. Nu?
    Există un gardian care păzește monumentul si care va poate oferi câteva date despre sculptura, cu multa bunăvoință, semn ăa cei de la consiliul județean vor sa schimbe imaginea prafuită despre ,,Cum punem în valoare frumusețile ţării''.
Culmea, noaptea este luminat feeric,  iar ţâsnitoarele de apă functioneaza non stop!
După ce vă fotografiati cu coloana, cu gardianul si cu ţâsnitoarele, mergeti în Parcul Tineretului, în sens invers, adică spre oras, aveți indicatoare pe dreapta si ajungeti la celelalte două monumente ,, Masa Tacerii '' si ,, Poarta Sarutului ".
    Atentie unde lasati masina, doar în parcarile amenajate din fata parcului, pentru ca altfel va treziti cu o amenda de 500 RON( n.a. 2008) , de nu vă mai arde de drumetii prin Oltenia.
Iar, și acesta foarte bine pus la punct: parcul, aleile si paza.
Sub Poarta Sărutului nu va puteti decât săruta tandru, în amintirea tineretilor voastre iar apoi epuizati de schimbul de elemente chimice, va odihniti pe un scaunel de lângă Masa Tăcerii, fără sa scoateți vreun cuvințel.
Am întrebat la Hotel Gorjul (apropo peste drum de parc se afla o pizerie, cam prăfuita, lângă hotel, cu o piza destul de buna si cu o servire semieficienta, asta daca va grăbiti și nu mai colindați prin oraș) despre drumul spre Rânca si apoi prin pasul Urdele (cel mai înalt pas din tara traversat, cică de o sosea nationala- cunoscut si sub numele de Transalpina- peste Muntii Parâng si Cindrel- Sureanu), dar ni s-a spus ca până la Obârsia Lotrului unde puteti face spre Lacul Vidra la dreapta, adica spre est, mai merge dar mai încolo doar cu jeep-ul, asa ca nu va mai obositi daca masina dvs are garda mica la sol.
Puteti continua drumetia spre Pesterile Muierii și Polovragi.

Later edit: Postarea din 2008 avea aerul jocului unui puști profesor cu limba română. Vă rog fiți rezonabili cu mine. Transalpina nu era ceea ce este astăzi, dar nici Udrea și Romstrade nu prea mai există, sau dacă exista au cătușe. Drumul rămâne...

Lacul Roșu- cazare la Gyilkosto

restaurantul hotelului Lacu Roșu
,,pista de încercare" pentru copii din restaurant
forma Lacului Roșu pe panoul de prezentare ( multe informatii în maghiara, si nu o spun cu rea intenție)

tati ajutat de bărbățelul Iani să dea la rame pe lac
tati și băiețelul  bine doar putin din băietel) cu trunchiurile de copaci din lac în fundal

dimineață rece de iarnă, cu un soare cu dinti, care luminează o stâncă de calcar ce strajuieste stațiunea
lacul aproape inghetat + mami cu Iani

un puisor foarte dulce, la primul contact adevarat cu un bulgăre de zăpadă, în Cheile Bicazului
mami explica lui Iani si nepotelului Rares cum sta treaba cu stâncile uriașe ( de 400 metri înălțime ) ce marginesc valea Bicazului

Nu multă lume, ci foarte multa lume a auzit despre Lacul Roșu sau Gyilkosto(o este cu apostrof, sau ce o fi, asta sa nu se supere conationali nostri) pentru ca este relativ unic în România.
Spun relativ unic pentru mai exista lacuri de baraj natural în tara, în judetul Neamt, se numeste Iazul lui Dumnezeu sau Lacul Crucii ( de lânga comuna nemteana Cracaul Negru) si a inghitit o jumatate de sat, sau chiar imensul lac de la Ocnele Mari ( jud. Vilcea), format prin prabusirea tavanului minei de sare în urma cu câtiva ani, lac ce a distrus si el aproape o jumatate de oras.
Lac de baraj natural, pentru a se deosebi de lacurile de baraj antropic, sau artificial create de om.
Cum s-a întâmplat?

In anul 1837 (asta spune ghidul oficial al primariei din Gheorghieni, de care apartine satul Lacu Rosu), noi geografii stim ca în 1838 a avut loc in luna ianuarie un cutremur devastator de peste 7 grade Richter (Scara Richter este o scara de masurare a magnitudini sau a puterii zguduiturii, care incepe la 1 si se termina teoretic la 12, pentru ca este o scara deschisa, logaritmica, adica un cutremur de 1,2 pe acesta scara este de zece ori mai puternic decit cel de 1,1 grade !!!), al doilea mare cutremur dupa cel din 1802.
In urma acestui cutremur din 1838, sute de biserici (pentru ca erau cele mai înalte constructii din acea vreme) din sudul si estul tarii s-au dărâmat iar casele din chirpici au rezistat foarte bine, iar in zona Muntilor Hășmaș (Haghimas) din jud Harghita, la confluenta dintre pârâul Ghilcoș(vezi denumirea maghiara a lacului) si râul Bicaz, s-a produs o masiva alunecare de teren ce a blocat valea acestui pârâu sau aceasta confluenta.

Muntele prabusit se numeste Ucigasul probabil Ghilcos în maghiara), el are 1378 m si o buna parte din el, împreuna cu padurea de conifere de deasupra a fost înghitita de lacul nou format, acumularea a durat un an de zile.

Adâncimea lacului este de 9,5 metri iar suprafața depășeste 11 ha. este parte componenta a Parcului Național Cheile Bicazului -Hășmaș.
Asupra culorii rosii si a reflexiei rosiatice pe care o are lacul, nu exista dubii în sensul că o parte din calcarele si conglomeratele prăbusite din munte contin oxizi de fier (de altfel, acolo unde vedeți sol rosiatic- cărămiziu sunt oxizi de fier si probabil calcar în substrat).
O legendă vorbește despre colorarea lacului în roșu, în urma mortii unei turme de oi si a ciobanului, care se aflau pe acel versant prăbușit, iar oamenii au vazut un timp aceasta culoare si l-au numit Rosu sau Ucigasul.

Trunchiurile de copaci n-au putrezit ci s-au mineralizat datorita prezentei acelorasi oxizi de fier, din aceasta cauza au devenit un fel de pietre si au rezistat mai bine de 150 ani.
Intre timp Bicazul si-a gasit cursul si ,,izvorăște'' din lac, undeva, în partea dreapta cum priviti din strada, creând mai departe nemaipomenitele frumuseti carstice din Cheile Bicazului.
Lânga lac puteti mânca un Kurtos Kolacs foarte bun dar si cu un pret piperat- de... este statiune. Daca vreti sa va cazati aveti multe solutii, la pensiuni sau hoteluri, dar ca si restaturant va recomand hotelul si restaurantul Lacu Rosu, servire buna, portii mari, mâncare multa si gustoasa (asa cum sunt portiile in tinutul secuiesc) dar destul de scump, anul trecut(2008) o camera era 150 Ron cu mic dejun bufet suedez, iar la restaurant o portie de friptura este peste 25 lei, dar ambianta si linistea merita efortul material.
Mai este si pensiunea Floare de Colt, cu un restaurant bun dar cam îmbâcsit, dar si mai ieftin, sau pensiunea Bradul si restaurantul, tot cam îmbâcsit dar cu mâncare ieftina si excelenta.
Pe lac se pot face plimbari cu barca de doua sau trei persoane, de o jumatate de ora, pret accesibil in jur de 15 Ron. Daca vreti un numar de telefon sau relatii trimiteti un comentariu.

Peştera Polovragi - Peştera Muierii

cheile superspectaculoase ale Oltețului (în anumite locuri lăţimea văii abia depăşeşte 30 m)

la intrarea în pestera Polovragi

trovant în forma de broască ţestoasă(este de pe valea Lotrului de la Voineasa si nu de la Costeşti unde zona a devenit rezervaţie)

doamna si domnul la Mânăstirea Hurezi

bucurie la iesirea din peşteră

cumnatii mei (Nucu si Anto) la mânăstire

ceramica de Horezu nu înseamna numai farfurii cu motive cosmice ci si vaze sau obiecte de bun gust.

Trebuie, este aproape obligatoriu, sa mergeti în zona Olteniei înalte sau,, de sub munte", cum i se mai spune părţii de nord a județelor Vâlcea şi Gorj.
Este o regiune de o frumusețe aparte, pentru că pe drumul dintre Râmnicu Vâlcea și Târgu Jiu, ai tot timpul pe dreapta Masivele: Căpăţânii (cu ,,spinarea'' carstică numita Buila -Vânturariţa de 1885 m)  și Parâng (2519 m, vf. Parângu Mare), iar pe stânga livezile de meri, peri ți pruni din Subcarpații Olteniei(Getici).

Din Râmnicu -Vâlcea, oraş cochet, situat la intrarea în Defileul Oltului, faceţi dreapta spre comuna suburbană Troian si ţineţi drumul până la Târgu Jiu pe 109 kilometri.
Prima ocazie să va opriti o aveți în localitatea Costești (vestita, printre altele, si datorita bătăliei din 1999 dintre ,,trupele'' de mineri conduși de Miron Cozma si politisti + jandarmi, acestia din urma făcându-se de ruşine si umiliti de mineri, permit acestora înaintarea spre Râmnicu Vâlcea si spre Bucuresti, a fost singura data dupa revolutie când a fost mobilizată armata!!! pentru a opri o mișcare de protest), unde într-o văioaga de pe marginea drumului găsiti niste pietre de forma sferica numite trovanţi. Deosebit de interesanți, acești trovanți sunt formatiuni sferice nisipo grezoase, care sa mai gasesc si pe valea Lotrului si lângă Drobeta si în Dealul Feleacului de lângă Cluj.

La 40 de kilometri de Râmnicu Vâlcea faceti dreapta spre Mânastirea Hurezi sau Horezu vreo trei kilometri pâna în localitatea Românii de Jos(interesant este că există sate,, româneşti'' denumite ca atare si sate cu oieri transilvaneni la origine numite,, ungureni '' adica venite de peste munti, stiti ca traditia oieritului si a transhumantei este veche în zona Novaci- Horezu- Sebeş- Sibiu) unde întâlniţi un ansamblu arhitectonic bisericesc unic, în stil brâncovenesc din secolul 17.

Trebuie sa ştiţi, că în atlasele occidentale detaliate, în România sunt trecute trei monumente aflate în partimoniul mondial UNESCO, printre care si aceasta mânăstire deosebită, împreună cu biserica fortificata săsească medievală de la Biertan si cu mânăstiririle din Bucovina(în orasul Horezu va puteti caza si cumpara deosebite obiecte de ceramică).
În comuna Obreja, faceti din nou dreapta spre Polovragi unde se află vestitele chei ale Olteţului, pestera Polovragi și mănăstirea cu acelasi nume.
Pestera este spectaculoasă, se poate vizita oricând, sunt organizati, au orar de vizitare la intrarea în pestera, si nu este scump de loc. În pestera, cea mai interesanta este,, Galeria Sfeşnicelor '', o serie de concretiuni formate din carbonat de calciu, ce imită foarte bine lumânările.
Cheile Olteţului au o lungime de peste 2 kilometri şi sunt extrem de înguste, abia are loc drumul și râul, iar pereții cu înclinare de 90 grade sunt impresionanţi.

Piesa de rezistență a călătoriei o constituie, însă, Peştera Muierii, situată în localitatea Baia de Fier(nume dat în vechime, datorită exploatărilor de minereuri), la intrarea în Cheile Galbenei sau Galbenului, unde se spune că, în timpul năvălirilor barbare, femeile și copii se ascundeau în peşteră, mai ales că aceasta are intrarea printr-o parte și ieșirea prin alta.
Este electrificată, iar încăperile sunt dispuse pe două nivele, în prima sala se află ,,Stânca Insângerată'' si  ,,Domul Mic ''(dom= formă rotundă, boltită sau circulară, luată de la stilul baroc, existent în marile catedrale europene) apoi pe o jumatate de drum mergeti, cum s-ar spune, pe burtă, pentru că tavanul este foarte jos, iar din când în când te trezeşti că acesta se ridică la zeci de metri, asta o face foarte spectaculoasă. Merită menționate și Sala Liliecilor și Cimitirul Urșilor, unde au fost identificate 183 de schelete de urși (ursul de pestera= Ursus Spelaeus, care a trait în peșteri în perioada Cuaternarului).

O chestie haioasă, este legată de ghidul acestei peşteri, care încearcă să dea informaţiile cu o dicţie ușor forţată, care nu face decât să stârnească zâmbete.
Am fost si cu elevii și abia i-am stăpânit. Atenție, că se supără și vă dă afară din peşteră, așa că abţineţi-vă; uneori îl mai ia și pe copilul lui să vorbească, ia imaginaăi-va cum prezintă acesta peştera?

Băile Tuşnad- Valea Oltului

nepotul meu în parcul cu jucarii din lemn din centrul statiunii

perspectiva asupra lacului (aproximativ 7 m adâncime) și asupra craterului ce-l înconjoară

iarna, căruţele sau snowmobilele merg pe lac, cu aprobarea rangerilor

sotia si copilul la intrarea în pestera Puturosul de lânga Balvanyos (se vede ca nu le-a placut mirosul de pucioasa sau sulf)

tati și puiul lângă debarcaderul de la lac

turiști trași cu săniile de mașina de teren

La Tuşnad merg foarte des, pentru că am o relație specială cu acest loc, încă din perioada liceului, aici am fost la banchetul de absolvire a clasei a XII a, în 22 dec. 1989,  când la Timişoara se trăgea în manifestanți.

Ce să-i faci, așa era atunci, am aflat de la un localnic maghiar că începe revolutia, dar noi aveam alte preocupări, pentru că elevii de la Liceul de Marină din Galati, nu aveau fete în scoală, așa că treaba noastră era să le căutăm. Și aveam de unde, because în statiune, culmea(!) erau și fetele de la liceul sanitar și de la liceul pedagogic care, ce întâmplare, ne căutau și ele pe noi. Ei, coincidențe!
Atunci am urcat la Sf. Ana prima dată, acolo mi-am făcut o prietena, acolo ne-am pozat prima data clasa a XII a E.

Revin acum la zilele noastre și vă spun că de patru ani nu ratez nici un Paşte la Tuşnad. Primii trei ani am fost la Hotel Ciucas, aranjat, renovat, nu cu multă mâncare în meniu dar aceea care se găsea era extrem de sățioasă. Aveam bilet cu mese incluse, dar pe bonuri, astfel ca puteam mânca seara, pe bonurile sau suma de pe toată ziua și, cred, că erau zilele din an când mâncam cel mai mult.
Puteti să cereti de la agenții oferta cu Paștele la Ciucaș (Băile Tușnad), acum este mai scumpă, si nici nu se mai fumează în restaurant, dar merita să încercați. Din acest motiv, anul trecut am fost la vestitul Han Secuiesc, situat aprope de benzinaria Petrom, unde o cameră costa 90-100 lei, sunt mari, spatioase si în stil traditional, dar cu tv si frigider.

Aici se manâncă un nemaipomenit gulaş secuiesc si nu unguresc( fac aceasta paranteză pentru a vă spune ca locuitorii din Harghita sunt mândri de originea lor, ei fac parte din ramura maghiarilor numită secui și au venit în zonele depresionare din Carpatii Orientali în secolele 12-13, când, probabil în zonă nu era picior de român, din poporul maghiar mai fac parte ungurii, stabiliti în centrul și vestul țării mult mai târziu, odată ce dominatia Imperiului Habsburgic asupra Transilvaniei devenise foarte puternică), sarmale uriașe și un platou secuiesc pentru patru persoane, acesta din urma costa 40 lei.

Statiunea are si locuri de cazare în hoteluri, cu tratament de ape mezotermale, bicarbonatate, clorurate, carbogazoase, pentru boli cardio-vasculare sau astenii, afectiuni digestive, renale, ginecologice si endocrine (Hotelurile Ciucas 3 stele, O3zone-fost Oltul- si Tușnad 2 stele ).
Tuşnadul este considerat, sau cel putin era, cel mai mic oras din România cu aproape 2000 de locuitori. Este situat în sudul jud. Harghita la granita cu jud. Covasna, pe drumul dintre Brașov si Miercurea Ciuc, lângă Muntele Ciomatu( 1301), munte cunoscut pentru ca adăpostește singurul lac de crater vulcanic din țară, Sf. Ana.

Dacă mergeți la lac, plecați dimineața, pe la 9.30, spre Bixad ( spre sud, adică spre Brașov), iar dupa câțiva kilometri faceti spre stânga, spre Balvanyos si într-o oră cel mult, sunteti sus, unde plătiti taxa de intrare în rezervatie, apoi coborâti în ,,gura ''craterului.
Surprize aveti iarna, primăvara și toamna târziu, când puteti merge la lac cu sania, iar înapoi, este super pentru ca săniile sunt trase cu un Jeep Lada/Nissan, senzatia este nemaipomenita, am fost acolo cu elevii mei si veti vedea si în poză.
Primăvara târziu și vara se ajunge și cu mașina, până aproape de lac.

Acum despre lac, este asezat la 946 m altitudine, are o suprafață de 22 hectare, si a aparut datorita faptului ca nici un râu puternic nu a reusit sa sparga ,,buza '' craterului așa cum s-a întâmplat la Călimani cu râul Neagra.
În Europa cunoscut este lacul Bolsano din Apenini italieni.

Interesant este ca în apropiere se afla (poze) tinovul Mohos (tinov = mlaștină oligotrofă, acidă, situată în zonele montane reci sau în depresiunile reci), un fost crater acoperit cu cenusa vulcanica peste care au crescut plante unice(Roua cerului-Drosera rotundifolia-plantă carnivoră, sau pinul pitic), dar stratul de apa de sub patura de cenusa si muschi a ramas, astfel ca în zilele cu vânt puternic întreaga mlastina pare ca se mișcă!
Puteți să faceți o călătorie micuță de  max.40 minute la Peștera/Grota Puturosul de lânga Balvanyos, unde emantiile de sulf sunt aspirate de bolnavi, care urca pentru cura, atentie, nu intrati și nu stați mai mult de 30 secunde, pentru ca riscati sa leșinați.
În statiune în sezonul cald, se pot face plimbări cu barca pe lacul Ciucas, recent amenajat.

Defileul Dunării - Orşova

scorpionul găsit pe trotuar în Băile Herculane

o dimineaţă superbă în zona portului Orșova

sotia, emotionată de întâlnirea cu marele Decebal
intrarea în Cazanele Mici( între km. 964 si 968)

Mânăstirea Mraconia

Statuia lui Decebal și podul ce leagă două maluri ale unui golfulet, situată chiar lângă mănăstire

în defileu, pe partea românească

tot în defileu, pe partea sârbească (oricum mult mai pustie și mai nelocuită decât partea noastră)

Două elemente naturale impresionează la fluviul acesta, cu care Dumnezeu a binecuvântat România, primul este Defileul sau Clisura Dunării , unde clis (gr.) înseamnă cheie, ori, mai românește, Cazanele Dunării, iar al doilea este Delta Dunării.

Defileul reprezintă o vale relativ îngustă, cu porțiuni mai largi sau microdepresiuni în alternanță cu zone foarte înguste, pe care un râu sau un fluviu o ,,sapă'' într-un lanț de munți.

În Defileul Dunării se poate ajunge dinspre Drobeta Turnu Severin, trecând pe lângă hidrocentrala Portile de Fier I, spre Orşova, sau dinspre Caransebes (E70)și Băile Herculane, direct spre Orşova.

De altfel,stațiunea aceasta cu rezonanță antică este și punctul de plecare al călătoriei noastre prin defileu.

Am ajuns la ora 9 dimineața în port la Orșova, ne-am interesat de vaporaș, și am aflat că pleacă în jurul orei 11. Trebuie să știți că nu există neapărat un orar al plecărilor, pentru că și căpitanii fac curse dacă au grupuri mari de turiști (15- 20 de lei de persoana, până la mânăstire și la statuie).

Oricum, asteptarea nu are cum să plictisească pentru că golful, sub formă de amfiteatru, în care este așezat orașul este splendid, păcat ca autoritățile comuniste au plesnit arhitectura orașului ,,plantând '' blocuri de tip bară, oribile, chiar pe versantul care domină fluviul, iar casele sau vilele mult mai sus. Poate cunoașteți sau nu, orașul a fost strămutat odată cu construirea barajului de la Porțile de Fier și implicit a aparitiei lacului de acumulare, care a inundat toata vatra anticului  oraș Dierna - nume dat de romani sau a davei dacice Tiorma.

Clisura Dunării este de fapt un sector în care fluviul a ferăstruit în Carpații Occidentali de sud, Muntii Banatului mai corect spus, o succesiune de defileuri, chei și microdepresiuni, pe o lungime de  peste 110 kilometri, o minune geomorfologică unică în Europa.

Sectorul Cazanelor, de care probabil ați auzit, reprezintă de fapt niște chei săpate în calcarele Muntilor Almăjului, și numite așa datorita impresiei de apă care fierbe între stâncile munților.

Cazanele Mici se numesc asa, nu pentru ca sunt mai putin impresionante, ci pentru că sunt străjuite de Muntele Ciucaru Mic, iar Cazanele Mari sunt delimitate, pe partea românească de Muntele Ciucaru Mare (318 metri).

La intrarea în defileul propriu zis se află, pe partea sârbească, pe lângă care veți trece foarte aproape, o inscriptie latină care se refera la construirea drumului de acces spre Dacia, și care poartă denumirea de Tabula Traiana.

În traducere asta ar însemna:  ,,Traian a refăcut acest drum scobit în munți…", de altfel, este bine să știti ca mai exista două ,, tabule '' în zona Cozla, tot pe malul sârbesc, Tabula lui Tiberiu și a lui Domitian.

Prin opoziție cu aceasta inscripție, sau ca o completare fericită, Iosif Constantin Drăgan, primul miliardar român, decedat în august 2008, a finanțat sculptarea unei statui a lui Decebal, pe malul românesc, cu câteva milioane de euro, după modelul celor cinci statui de pe muntele Rushmore (SUA).

În defileu mai puteți vizita Peștera Liliecilor, Peștera Veterani și Peștera inundată Gura Ponicovei, situată în Cazanele Mari (atenție la ce plătiți când mergeți în micuța croazieră, pentru că majoritatea curselor sunt până în Cazanele Mici, la Mănăstirea Mraconia) după localitatea Dubova.

Dacă alegeți să mergeti cu mașina, veți avea parte de un peisaj pitoresc, pentru că soseaua practic șerpuiește pe pantele muntelui când la câțiva metri de Dunăre, când la 150 de metri, pe buza unei prăpăstii. Deplasările pe potecile de deasupra lacului,  vă oferă unica posibilitate de a admira vegetația de origine mediteraneană, cu alun turcesc, cărpiniță - o specie de frasin, laleaua, liliacul sălbatic, stânjenelul de piatră ori celebrul pin negru de Banat și poate vă întâlniți și cu scorpionul carpatic, vipera cu corn sau broasca țestoasă de uscat, caz în care trebuie să fiți echipat cu bocanci corespunzători.

La dus, capătul călătoriei este la Mănăstirea Mraconia, și la statuia lui Decebal. Mânăstirea a fost ridicată prin efortul de ani de zile al unui preot inimos, care a dorit cu tot dinandinsul să ridice pe mal, o nouă mănăstire în amintirea celei vechi acoperită de apele lacului chiar în acel loc.

Cheile Nerei și Lacul Dracului

lacul de un albastru sidefiu (cred!!)

Nera curge liniştită la baza stâncilor de calcar

la intrarea în chei, locul unde valea începe să se îngusteze

Pentru a ajunge în Cheile Nerei trebuie să mergeti pe E70, Timișoara- Pitești- București, pe porțiunea dintre Caransebeş și Băile Herculane. Dacă veniti din nord, adică dinspre Caransebeș, la Plugova faceti dreapta, spre Iablanita, urmați drumul spre Oravița sau Anina.

O mențiune geologico-geomorfologică trebuie făcută la trecerea prin scurtele Chei ale  Globului, unele dintre puținele chei ,, săpate" în şisturi cristaline- o categorie de roci metamorfice, cu structura şistuoasă, precum foile unei cărți și cu o cantitate apreciabilă de mineral de mică.

Atenție la drum, pentru că aproape de Bozovici trebuie să faceți spre Dalboşeţ și apoi spre Șopotu Nou, înainte de intrarea în aceasta ultimă comună faceți dreapta spre podul de peste Șopot și mergeti pe drumul de țară, uneori îngust, alteori mai lat destul de desfundat, până dați de primele case (distanța dintre ele poate fi de câțiva kilometri). Bozovici reprezintă a doua denumire a marii depresiunii intramontane de aici, străbătută de Nera, numită Almăjului, după numele munților situati în sudul acesteia, cu o altitudine max. de 1224 m în Vf. Svinecea Mare.

De ce spun asta, pentru că indicatoare nu prea sunt, doar panouri cu cel mai sălbatic parc național din țară Cheile Nerei- Beuşniţa, unde suntem învățati ce să facem și ce nu în acest parc, nici urmă de indicator, chiar rudimentar, din aceasta cauza este bine să întrebați pe la țăranii din zonă.

Revin și vă spun să lăsati mașinile cu garda mică la sol, undeva la ultima casă cu mulți câini, și să mergeți pe jos vreo 2-3 kilometri, peisajul este super, puteți mânca mure pe săturate, drumul este relativ simplu, dar nu plecați în papuci sau sandale.

Prima mare surpriză este liniștea cu care curge Nera, deși te-ai aștepta la un râu vijelios, cel puțin pe portiunea explorată de noi, apa este plină de mreană, clean chiar și ştiucă (probabil pătrunsă din Dunăre, apropo, Nera se varsă în Dunare chiar la intrarea acesteia în țară, lângă Baziaș), stâncile maiestuoase care domină peisajul nu au decât câteva sute de metri altitudine, dar par rupte din Ceahlău sau Rarău.

Următoarea surpriză este Lacul Dracului, în fapt, cred eu, un fel de izbuc ce alimentează acest lac nemaipomenit de frumos, și de care sincer, nu auzisem.

Pentru a ajunge la el trebuie să treceti prin apa Nerei, așa că atenție la pietre (este situat cam la 20-25 de metri de malul apei).

Izbucul reprezintă un izvor carstic subteran, care poate alimenta un lac, sau în cele mai spectaculoase cazuri izbucnește cu putere din cavitatea calcaroasă, la intervale regulate, ele sunt întâlnite cu precădere  în Apuseni, cel mai cunoscut dintre acestea este Izbucul Galbeni.

Se poate campa lângă lac, noi am gasit 7 corturi acolo!!!

Acest lac are și o poveste interesantă, de fapt o legendă despre un localnic, care-l păcălește pe Aghiuță, să rămână pe fundul lacului pe vecie.

Lacul este ascuns aproximativ jumătate în gura unei peșteri numită, cum altfel, Peștera Dracului și are  200 de metri în diametru și vreo 7 metri adâncime, iar copacii de deasupra pereților abrupți și-au unit crengile într-o coroană perfectă, parcă pentru a-l proteja de oameni.

Atenție, vara în zilele călduroase de iulie, pe stâncile de pe malul lacului vegetează la soare vipera cu corn și vipera comuna, iar prin desișuri găsiți faimosul scorpion carpatic( Euscorpius Carpaticus) a carui înțepătură nu este fatală. Ca o micuță curiozitate, am găsit un asemenea exemplar, mort, lângă pădure, pe trotuar în Băile Herculane.

Anonima de la comentarii, pe numele ei Andreea, mi-a trimis un link cu un blog interesant cu poze superbe, făcute la Ochiul Beiului. Multumesc.

Enjoy!