sâmbătă, 12 decembrie 2009

Salina Cacica- o surpriză...dulce


intrarea în salină se face prin dreapta ,,puţ"-ului


sala de bal, ce a functionat cândva și pe post de cazino


o sculptură în sare lângă capela Sf. Varvara



Capela Sf. Varvara


lacul antropic din interior, în fundal este o uşă ce dă în sala de bal


terenul de fotbal


anul în care este amenajată sala şi lacul

Undeva prin neguroasele secole XV-XVI, călugării de la Mănăstirea Humor, în căutările lor semi geologice, descoperă un pârâu de ,,slatină" sau de saramură, ce curgea din Dealul Călugăriţa( cu altitudinea de 805 metri), astfel că începe organizarea exploatării sării în zona numită Pârteşti. În 1790, în urma prospecțiunilor făcute de austrieci, noii stăpânitori ai regiunii, este descoperit zăcământul de sare de sub dealul mai sus amintit, luându-se decizia ca aici să se sape o mină, adică o salină. Au fost aduse familii experimentate de mineri din sudul Poloniei (de la celebra salină Wieliczka), apoi chiar etnici austrieci, slovaci, ruteni (populație ucraineană cu rădăcini poloneze),unguri și chiar germani (locuitori ai Imperiului Austro -Ungar), dar și ardeleni români de pe te munți Aglomerarea pe un teritoriu atât de mic a romano-catolicilor a dus în cele din urmă la apariția bisericilor de rit catolic dar, mai ales, a vestitei Bazilica minor de la Cacica o adevărată catedrală, cu hramul Adormirea Maicii Domnului, cu tot sprijinul spiritual și material al minerilor credincioși. Salina Cacica, din extremitatea sudică a micului piemont bucovinean, este vizitabilă tot timpul anului și puteți ajunge aici, urmând drumul de la Gura Humorului prin Păltinoasa spre Solca-Rădăuţi. Ce este interesant aici, față de alte saline cum sunt cele de la Tg.Ocna din județul Bacău, Praid din Harghita, Turda și Ocna Dejului din Cluj, Slănic Prahova, sau Ocnele Mari din Vâlcea, este prezenta unui lac interior unicat, amenajat de mineri și o sală de bal unde, Împăratul Franz Josef și monarhii României, erau invitati să petreacă aici după ce erau plimbați pe lac cu o mică barcă. Aici, în sala de bal se organizau festivități deosebite demne de aceste case regale. Azi, pe spațiul de bal este amenajat un teren de tenis-volei, singurul lucru care mai amintește de vremurile aureolate de coroane imperiale se găsește în... tavan, unde se disting foarte bine încă urmele lanţurilor ce ţineau candelabrele opulente. Capela Sf. Varvara care este de sute de ani patroana spirituală a minerilor de pretutindeni, este săpată la 30 de metri sub pământ, fiind prima cameră amenajată în sare în anul 1803, cu pereți în linie dreaptă și cu amvonul, altarul cu firidă, crucea și tribuna pentru cor, săpate și ele cu migală, în sare. În fiecare an, pe 4 decembrie aici este oficiată o slujbă comună de către un preot romano-catolic, unul ortodox și unul greco-catolic, în cinstea patroanei spirituale a minerilor. Piesa de rezistență a acestei saline sucevene este însă ultima galerie, cea cu boltă, de la nivelul cel mai de jos și situată la peste 60 de metri, unde este amenajat un teren de fotbal, luminat și foarte populat. Zona este frecventată de multă lume pentru că acolo se metabolizează cel mai bine, pentru bolnavii de astm, aerosolii sărați ai acestei minuni natural-antropice din codrii de fag ai Bucovinei

joi, 10 decembrie 2009

Muzeul Badea Cârţan- Cârţişoara


monumentul de lângă muzeu

căsuţa modestă în care a trăit


localitatea Cârţișoara și Munții Făgăraş

Badea Cârţan s-a născut(1849) în localitatea Cârţişoara, din judetul Sibiu, sub numele de Gheorghe Cârţan.
Om fără carte și fără prea mari posibilități, a devenit autodidact, învățând să scrie și să citească de la Ion Cotigă( om de cultură brașovean).
Deschiderea oferită de educația primită, l-a îndemnat să lupte pentru devenirea, civilizarea și independența transilvănenilor.
Se spune că potecile Făgăraşilor le-a străbătut ani la rând, aducând peste 200 000 de cărţi romănești din Țara Românească în Transilvania.
Dar cea mai cunoscută ispravă a lui Badea Cârţan, a fost călătoria sa până la Roma, pentru a vedea cu ochii săi Columna lui Traian și celelalte vestigii latine și romane din Italia.
A murit înaintea desăvârşirii Marii Uniri, în 1911 și este îngropat la Sinaia.

marți, 8 decembrie 2009

Minifanfara la hram



Marketingul turistic de la ţară, merge pe ideea atragerii ,,turiştilor"(paranteza se refera si la turistii locali care ies la o bere de hram) prin orice mijloace.
Chiar si prin fanfare cocoţate pe acoperişuri!
Imaginea si filmuletul ilustreaza perfect principiul ,, Bă, sunt cu cinci minute mai dăştept decât ăilalţi"


luni, 7 decembrie 2009

Mănăstirea Solca-depozit de BERE!- mizerie comunistă


Dacă aveaţi nevoie de un exemplu legat de uriaşul cinism de care au dat dovadă comuniştii, aflaţi că există în România o mănăstire unde beciurile si paraclisul au fost transformate în DEPOZITE PENTRU BERE.
Mizeria si umilinţa îndurate de biserică si de enoriași trebuie sa fi fost maximă din moment ce nici măcar stăpânitorii austrieci n-au desfiintat biserica ci doar mânăstirea *(1875), în timp ce comunismul a aşezat talpa sa uriaşă pe grumazul creştinismului.

Apărută în anii 1612-1622 în timpul domniilor lui Stefan Tomşa al II lea, mănăstirea are o arhitectură asemăntoare celei de la Dragomirna, cu care este contemporană, iar zidurile de apărare au până la 2 metri grosime, asta pentru a face faţă deselor atacuri ale migratorilor tătari sau polonezi sau ale altor popoare.
La Solca a existat o fabrica de bere foarte veche, de pe timpul austriecilor, care s-a aflat până la desființare, prin anii '90, chiar în curtea mânastirii, fiind folosită pentru depozitatre, pângărind prin asta vechimea și frumusetea ei.

vineri, 4 decembrie 2009

Voi vedeţi vreun oraş?


Eu nu văd.
Se pare ca Suceava este campion la declarat orase cu cetateni cu buda in fundul curţii si cu localitaţi !? in loc de cartiere!?
Aici aş mai adauga Vicov si Milisăuţi, urmeaza Vama, Iacobeni sau Arbore sau uerevar.
Trist, dar este singura solutie sa pastram procentul de 50% populatie urbana, nu ca nu suntem rusinea UE si aşa.
Vezi celelalte chestiute de la eticheta ,,Romania in fundul gol".

joi, 3 decembrie 2009

Rezervaţia forestieră- Tinovul Şaru Dornei



marginea rezervaţiei de pini, tivită cu mesteceni


specii de pini adaptaţi la umiditatea permanentă


mlaştina este înconjurată de păşuni si fâneţe


bonus, o veveriţă din parcul central al oraşului Vatra Dornei

Tinoavele sau mlaştinile oligotrofe(sărace în substanţe nutritive) se întâlnesc în regiunile depresionare cu climat rece si umed si pe platourile înalte muntoase.
In fapt, sunt o aglomerare de muschi de tip Sphagnum, dar elementul interesant din zona depresiunilor carpatice îl constituie prezenta arborilor, a coniferelor, unele dintre ele relicte glaciare( rămase ,,captive" dupa ultima glaciatie, terminata acum mai bine de 10 000 de ani).

De cele mai multe ori se întilnesc specii de pin, ca în acesta rezervatie, de molid sau brad( Poiana Stampei din aceeasi Depresiune a Dornelor) plus putine specii de flori, cea mai cunoscuta fiind Roua cerului-plantă carnivoră,întâlnita în Tinovul Mohoş, de lânga lacul Sfânta Ana.
Drenajul apei este slab, datorita turbei care este la origine un pamânt argilos plin cu fragmente descompuse de rădăcini, frunze si plante, astfel ca apa ,,bălteşte" aici permanent(polenul prezent în turbă ajuta la stabilirea perioadelor de vegetatie din era glaciară).
Această rezervatie, în care nu poti intra fara cizme înalte, cu muschi si tufe de Deschampsia, poate fi vazuta pe drumul catre satul Gura Haitii de la intrarea în Parcul National Călimani.

marți, 1 decembrie 2009

Povestea Dealului Crucii de la Putna


noaptea


ziua


aici pe Dealul Crucii s-a încercat scrierea numelui ȘTEFAN cu brăduți , dar o alunecare de teren a distrus ,,T"-ul și ,,E"-ul


crucea de piatră


ruinele fabricii de ciment

Exista în Putna, la poalele Dealului Crucii numit și ,,Crucişor", un loc unde Ştefan cel Mare aflat în scurt popas a tras cu arcul ca să ţintească locul pentru altarul mânăstirii Putna.
Aici se afla o frumoasă poiană care cadea în trepte către pârâul Putna, și unde era un izvor cu apă limpede din care voievodul bea de câte ori venea pe aceste meleaguri.
Sătenii îl îngrijeau ca pe un loc sfânt și îi spuneau ,, Izvorul lui Ştefan".

După instalarea fabricii de ciment, dealul respectiv a început să fie exploatat și transformat în carieră de piatră, astfel că izvorul a dispărut iar crucea de piatră ce străjuia izvorul, a căzut fiind luată de un sătean.
Aşă că, azi în amintirea acelui izvor și a crucii de piatră (care se pare că a dispărut pe la 1928) putnenii au aşezat o cruce de piatră mai mică pe dealul din apropiere, iar mânăstirea a instalat una și mai mare și mai luminată pe culmea cea mai înaltă care domină zona.

Ce este El Nino?

Ce este EL NINO? Un fenomen global sau regional? Suferă planeta, îi știm cauzele, are legătură cu încălzirea globală? Aflați sau nu... din ...