sâmbătă, 28 august 2010

Mânăstirea de Rit Vechi Uspenia- singura din lume!





Situată în satul Slava Rusă( comuna Slava Cercheză) din judeţul Tulcea, această mânăstire unică stă în umbra celei mai mari cetăţi romane din Dobrogea -Libida.



La vreo doi kilometri de ruine, undeva la poalele dealurilor ce alcătuiesc Podişul calcaros al Babadagului, într-un decor sălbatic, unde aerul este miruit de mirosul florilor de tei, întâlneşti o bisericuţă şi şapte călugări... ruşi.



Originile bisericii de rit şi nu de stil vechi-cum greşit se interpretează- se pierd în ,,raskolul" credincioşilor ruşi din secolul al XVII -lea, când mai mulţi episcopi şi 20 000 de mireni sunt omorâţi pentru că s-au opus reformei initiate de patriarhul Nikon şi de Împăraţii-Ţarii Romanovi.



Dobrogea, care era provincie otomană în acele vremuri primeşte pe aceşti prigoniţi atât în valea Bajbunarului( râul Slava), ce separa şi tectonic Podişul Babadagului de Podişul Casimcei, cât şi în zona Deltei Dunării, unde sunt cunoscuti ca ruşi -lipoveni.

Sfintele Moaşte ale Sf.Mucenici Dada, Gavedae, Cazdoe si Garagal

Călugărul ce ţine loc de ghid(cel cu crengile de tei în braţe!) se chinuie într-o română aproximativă(slujbele se ţin în slavonă de la 1680 iar în biserica mare din 1883) să-mi explice istoria acestei minorităţi religioase, ei fiind numiţi în Rusia staroveri, sau de către duşmani raskolnici.

Înţeleg destul de bine ce s-a întâmplat cu ei şi întreb de ce se numeşte ,,Uspenia", iar el îmi spune că acest termen înseamnă ,,Adormire", pentru că hramul acestei unice mânăstiri este ,,Adormirea Maicii Domnului,, pe 28 august( atenţie, nu mă blestemaţi, pentru că staroverii ţin calendarul iulian şi nu pe cel gregorian).

În final vreau să vă enumăr vreo două deosebiri faţă de ritul ortodox normal: semnul crucii se face cu două degete( până la reforma lui Nikon toata lumea ortodoxă făcea la fel!) iar mişcarea în jurul pupitrului unde se află Evanghelia-analogul- să se facă de la vest la est şi nu invers, iar numele lui Isus se scrie cu un singur ,,I" şi nu cu doi( până la schisma din 1667 toată lumea ortodoxă scria Isus cu un singur ,,I").

Pentru o istorie detaliata accesati site-ul Eparhiei



Later edit(dec.2010): Am citit ca mai exista o astfel de manastire in satul Manolea, comuna Forasti, judetul Suceava .Este infiintata de curind de Eparhia Bucovinei de Nord.

duminică, 22 august 2010

Stânca si băţul



Am surprins, dacă se poate spune aşa, aceasta imagine în Rarău, unde un turist glumeţ a pus sub o enormă surplombă această creangă de brad.

sâmbătă, 21 august 2010

Târgul de Floci, destinul trist al unui strălucitor oraş


Eram student când am auzit prima dată de TârgulOraşul sau Cetatea de Floci. Bineînteles că am râs, cine nu ar face asta?
În subculturile noastre de cartier flocii sunt o chestie intimă, deşi conform DEX-ului aceştia înseamnă: smoc mic de lână sau matase sau fir de păr încreţit!?
Ştiam că este aşezat la marginea Câmpiei Bărăganului, lângă locul de confluenţă al Ialomiţei cu Dunărea, însă nu trecusem pe acolo niciodată ziua, doar noaptea, spre mare.
Explicaţia este simplă. Pe hărţile vremurilor apărea localitatea Linucastrum Flocx, sau dacă vreţi Cetatea Lânii, care se leagă de definiţia din DEX dar şi de fenomenul transhumanţei. 
Zona unde se varsă Ialomiţa este la capătul a ceea ce numim Balta Ialomiţei, în fapt un ostrov imens prins între două braţe, din care cel mai circulat este Borcea. Aici, aluviunile formau VADURI, adică locuri de trecere prin apa fluviului ocolite de vapoare, dar iubite și în același timp utilizate de ciobanii ardeleni care reuşeau, astfel, să treacă în Dobrogea turmele lor.
Ei, ştiţi cum se numeşte zona acesta unde plătiţi pe pod ca să ajungeţi la mare? -Giurgeni-Vadu Oii. Acum aveţi tabloul complet al apariţiei în 1431, sub domnia lui Dan al II-lea, a unui oraş cu peste 20 000 de locuitori.
O cetate medievală cu biserici situate pe grinduri, cu case de piatră şi cu beciuri, cu negustori levantini şi lioveni, care mişunau pe acolo în căutarea unei târguieli.

Ori,  după cum spune legenda, cu un întreg oraş subteran care avea rolul de a ascunde aurul râvnit de otomani şi de tătari, fapt pentru care aici era o garnizoană de 1500 de militari pe timpul lui Matei Basarab.

Şi mai ales, aici se vindea LÂNĂ adică FLOCI!
Un alt aspect important  și interesant este legat de locul naşterii domnitorului Mihai Viteazul. Într-un oraş aşa mare, o femeie de neam, frumoasă şi strălucitoare, îi cade cu tronc domnitorului Pătraşcu, rezultatul, cel mai mare şi mai bogat oraş al Ţării Româneşti va da unul dintre marii conducători de oşti din Țara Românească. 
Piua Petrii a fost un sătuc de pe digul Ialomiţei, ultima aşezare care amintea de Târgul de Floci, dispărut din cauza inundaţiilor într-o noapte, aşa cum pare să fi dispărut şi fratele mai mare, uriaşul târg, deşi oficial războaiele ruso-turce de pe la 1770 au măturat zona şi deci şi oraşul cu flocii săi şi cu aurul lui, undeva, în lada de nestemate a istoriei.












luni, 9 august 2010

România prin ochii mei!

După un an de călătorii şi multe poze, am făcut o selecţie care îmi dă certitudinea că există locuri neumblate şi nemaipomenite pe care poate că nu le vedem cu ochiul care trebuie. Participarea la un concurs, pe care evident nu l-am câştigat( deşi în iarna am câştigat un week-end dar cu alte poze) a făcut posibilă această alăturare de cadre din ţărişoara noastră scumpă.
Enjoy!

































duminică, 8 august 2010

Baciul Vetălău, Fefeleaga şi Munţii Metaliferi



placuţa de identificare a casuţei plus marcajul turistic ce duce la Detunate

moara Fefelegii, de care este foarte mândru


Urcăm pieptiş prin cimitirul din Bucium Şasa(la câţiva kilometri de Abrud spre Alba Iulia) şi ne gândim că ploaia şi ceaţa ne vor strica planurile de a admira, poate cele mai frumoase monumente geologice din ţară şi anume, Detunatele.

Mergând, rememorez cu soţia întâmplările de acum zece ani când am urcat cu copii, din tabăra de la Poiana Vadului, spre aceste stânci ciudate şi, după mai puţin de o oră ne oprim la popasul de sub munte unde am adastat cu copii la un suc si o bere.

Citim cu surprindere ,, Popas Fefeleaga- Popas Particular"(!?), în timp ce micuţul meu Iani, se sperie groaznic de doi câini dezlegaţi. Cineva iese din casă şi strigă la cei doi paznici zgomotoşi: Băsescu!!!, Boc!!!- Marş!!!

Iese râzând şi plin de politeţuri montane Baciul Vetălău, care nu este altul decât strănepotul Fefelegii- cea atât de miloasă şi de muncitoare, şi care a trăit în căsuţele astea de pe munte timp de opt ani- spunându-ne că cei doi sunt numiţi după asemanarea cu politicienii( Băsescu este mare şi fioros si se ia la trântă cu lupii, Boc este mic si drăcos şi pe deasupra ne-a mai şi condus pe traseu până la stânci).

Fost miner în Valea Jiului, părăsit de soţie si cu o fată de crescut, baciul ştie să râdă de necaz, ştie să-si facă reclamă- imaginaţi-vă ca organizează un festival al Buciumanilor, care a ajuns la a şasea ediţie!- şi ştie să fie o gazdă bună, laudându-se că are curent şi internet pe vârf de munte plus că la cazare nu ia nici un ban, doar că trebuie să plăteşti curentul consumat şi mâncarea.

Nu strică o privire pe siteul său sau un telefon-0741781979- pentru rezervare!?( nu are decât o cameră sau două iar dacă este vară te cazează la CINCI PAIE , adică în... grajdul cu fân).

luni, 26 iulie 2010

Păltiniş- cea mai înaltă staţiune din ţară


perpectiva asupra Muntilor Cândrelului, de 2244 metri


vilele de la intrarea în staţiune


zona telescaunului unde se urcă spre vârful Onceşti, ce are altitudine maximă de 1717 metri, dar telescaunul urcă până la pe la  1640

După ce ieşi din Răşinarii lui Goga si Cioran, urmând linia de tramvai!, te înscrii pe un drum plin de vile si pensiuni care mai de care, până când începe urcuşul pe versanţii Munţilor Cibinului(subunitatea mai joasă a Cândrelului).
Maşina negociază curbele cu greu, pe marginile de asfalt mărunţit si neîntreţinut şi jilav, de, ce să-i faci pădurea și umezeala îşi iau tainul.



Pantele sunt din ce în ce mai abrupte, doar trebuie să ajungem pe platoul cristalin al Munţilor Cândrelului, undeva la 1400 de metri într-o microdepresiune de altitudine, de unde încep traseele către Iezerele Cândrelului, vestitele lacuri glaciare sau către lacul Vidra din îndepărtatul Parâng, ori către salba de lacuri de acumulare de pe Cibin si Sadu.
Altitudinea la care veti găsi staţiunea(pe net) variaza între 1440 şi 1450m, iar decorul arhitectonic este sărăcăcios, cu câteva monumente din secolul al XIX lea, întemeiate de Societatea Carpatină Transilvană, din care mai pot fi enumerate(si descoperite, dacă puteţi, printre viluţe si pensiuni) Casa Turiştilor sau Casa Medievală.

Dar cel mai important aspect pentru cei ce caută acestă staţiune, în afara celor ce merg la ski) este legat de extraordinarul aer ozonat si plin de aerosoli iodaţi ce trateaza asteniile, boala Basedow, afecţiunile de plămâni sau surmenajul.
Aici se înregistrează un număr mare de zile senine, la care nu te-ai aştepta într-o zonă de munte, datorită situării ,,deasupra norilor", ceea ce face ca verile să fie răcoroase dar plăcute în lipsa precipitaţiilor care se înregistrează mai jos.
Îmi pare rău că am aflat mai târziu că undeva lângă schitul Păltiniş se afla mormântul marelui filozof Constantin Noica. Când vom mai avea ocazia să străbatem cei 34 de kilometri din Sibiu până la Păltiniş, o vom face cu siguranţă.

miercuri, 14 iulie 2010

Cu cortul la Chiril, lângă Rarău


tepuşe cu cârnaţi!

greu cu focul, greu cu vântul


perpectiva asupra Pietrelor...

O excursie scurtă de o zi la Chiril, în drum spre Gura Haitii, ne-a amintit de traiul la cort, de data asta în trei și nu în doi ca pe vremuri.
Valea Bistriţei oferă peisaje şi sate încântătoare ca acest sătuc Chiril, din comuna Crucea, unde am ales să campăm, în mica noastră drumeţie auto pedestră pe şi spre Rarău.
Undeva la intrarea în sat de pe drumul naţional, faceti dreapta cum mergeți spre Vatra Dornei si după 1500 de metri daţi de un imaş din lunca pârâului, chiar lângă o casa cocoţata pe deal( se vede și în poza iar doamna de acolo ne-a adus lapte cald muls, pentru cel mic!).
La instalare am avut ceva probleme cu vântul nemilos, un fel de briză de munte ce cobora vijelios de pe pantele Rarăului si zădărnicea acţiunile noastre, precum fixarea cortului sau aprinderea focului!
De acolo, urmați drumul cu mașina sau pe jos până la schitul Rarău sau până la Pietrele Doamnei. Despre acestea în viitoarele postări.

Vaporeto pe Bega

Știați că pe Bega, în Timișoara, există un fel de autobuz... fluvial? Canalul a fost curățat, reamenajat, o adevărată oază de răcoare vara. ...