sâmbătă, 18 septembrie 2010

Casele memoriale ale lui Goga şi Cioran din Răşinari



Probabil peste jumătate din turiştii ce trec prin Răşinari, vara sau iarna, către Păltiniş, habar nu au ca aici au deschis ochii, doi mari oameni de cultură români.

Este vorba despre Emil Cioran(1911-1995) marele filozof francez (veţi vedea de ce) şi marele poet Octavian Goga(1881-1938).

Emil Cioran, s-a născut în casa unui preot(protopop) ortodox pe numele sau Emilian Cioran-de altfel strada pe care se află casa memorială se numeşte Protopop Cioran- dintr-o mamă atee despre care vorbeşte mereu la superlativ.

Dupa ce petrece primii zece ani în Răşinariul atât de iubit, pleacă la liceu şi mai târziu în Franţa, fără a se mai întoarce vreodată. Obosit şi plictisit de inconsecvenţa autorităţilor române şi bântuit de fantome legionare, repudiat de partidul si statul comunist, renunţă să se mai considere român, asa că scrie doar în franceză. Azi toate dicţionarele lumii îl consideră scriitor si filozof francez, unele uitând să mentioneze originea română(amintiţi-vă de Brâncuşi?)
Azi casa sa memorială, de fapt nu există!
O simplă placă de marmură lipită pe casa din colţ sub care se află un mic bust. Nu se vizitează, pentru că a fost vândută unui obscur proprietar cu doar 140 000 de lei.



Atât a fost în stare să facă statul român pentru Emil Cioran!
Adică nimic!



Octavian Goga este fiul cel mai iubit al satului, împreună cu Andrei Şaguna, pentru activităţile sale politice şi pentru poeziile despre ţărani. Deşi nu a locuit aproape de loc în Răşinari petrecându-şi copilaria în Crăciunel-Alba, oamenii i-au pastrat o vie amintire.
Om politic (de origine aromână, conform site-ului comunei) cu vederi fasciste si antisemite, fost prim-ministru timp de 44 de zile, Octavian Goga are parte de acelaşi ,,tratament" din partea autorităţilor, adică o simplă placă comemorativă pe casa unde s-a născut.



Îmi amintesc şi acum cât de stingher mă simţeam când mă uitam la zidurile înalte ale casei, la molidul înalt parazitat de o iedera, si la cele două geamuri, după care cineva urmărea mişcările mele în susul şi în josul stradelei.



Si în această casă locuieşte altcineva sau cineva, un străin de istorie. N-are nicio vină.
Atât s-a putut!

miercuri, 15 septembrie 2010

Muzeul de Arheologie ,,Callatis,, Mangalia





Statuia din marmură a Afroditei, din epoca romană, sec.II-III d. Ch.

Situat în zona centrală a Mangaliei, acest muzeu atrage atenţia prin numeroasele vestigii arheologice pe care le expune, într-un spaţiu destul de mic pentru istoria bogată a cetăţii întemeiate de coloniştii dorieni.

O reprezentare a unui cavaler trac

Sunt prezente numeroase statuete, frize, mici altare din piatră, aplice, inscripţii şi monede datate începând cu secolul IV î.Ch. şi care acoperă trei perioade distincte din perioada antichităţii: greacă-doriană, romană şi romano-bizantină.



Incepând cu secolul al VII lea d. Ch. nu se mai cunosc date despre evoluţia oraşului, până spre secolul X, când apar câteva urme de locuire. De altfel numele de Mangalia nu are nicio legătură cu cel de Callatis, numele actual derivând se pare, din cel de Pangalia înscris pe o hartă din Pisa din secolul al XIII lea.

duminică, 12 septembrie 2010

Mânăstirea Rarău din Poiana Tăieturii

biserica nouă
bisericuţa veche

Cine urcă spre Masivul Rarău dinspre valea Bistriţei, prin satul Chiril(comuna Crucea, jud. Suceava) va întâlni, la cinci kilometri de sat pe un tăpşan muntos, o troiţă şi un indicator către Schitul Rarău, sau după cum reiese din pliantele lor: Mânăstirea Rarău.

Icoana făcătoare de minuni, despre care se spune că a fost dăruită schitului de însuşi Domnitorul Petru Rareş

De la indicatorul aflat pe drumul unde alternează asfaltul cu gropile, mai sunt 800 de metri de drum pietruit până în Poiana Tăieturii( toponim tipic pentru zone defrişate si înlocuite cu fâneţe) unde se află schitul şi anexele sale.

Icoana Sfântului Apostol Ioan din secolul XVI

La intrarea pe domeniul bisericesc, o poarta mare de lemn te îndeamnă să o deschizi iar un panouaş te roagă să o şi închizi. După vreo sută de metri ajungeti la intrarea în mânăstirea propriu-zisă, care nu excelează prin arhitectură, pictură exterioară sau mărime ci prin legatura cu Voievodul Petru Rareş, cu vechimea sa si cu icoanele vechi.

catapeteasma bisericii vechi cu icoanele făcătoare de minuni

Atestarea documentară este legată, după cum spuneam, de domnitorul Petru Rareş, care în 1541 pune bazele unei mânăstiri în zona de nord a Masivului Rarău, spre Câmpulng Moldovenesc, drept multumire pentru întoarcerea pe tronul Moldovei.
După ocuparea Bucovinei, iero(schi)monahul Sisoe mută schitul si odoarele bisericeşti dincoace de Pietrele Doamnei, pe locatia actuală, undeva pe la 1800.



Schitul a fost în proprietatea-dacă se poate spune aşa- Regelui Carol I, schit care era înglobat în moşia Brosteni, moşie cumpărată de la familia Balş, care ocrotise biserica până atunci.
În 1883 regele vine să inaugureze nou refăcuta biserică, cu haramul ,,Adormirea Maicii Domnului"; în 1914 are loc o altă reparaţie iar în 2003 se sfinţeşte noua biserică şi chiliile.

joi, 9 septembrie 2010

Detunatele din Apuseni- pocnitori geologice


Scriu cu ceva tristeţe despre Detunate, pentru că la reîntâlnirea cu ele (după 10 ani de la terminarea facultății!) ceaţa a fost amanta perfidă care ne-a separat și tulburat emoțiile. Mi-au plăcut mult aceste stânci ciudate, cu alura lor de tuburi de orgă, ce cântă cu pocnete şi tunete în imensa catedrală a NATURII.

Sunt poetic, atins metaforic de febra scrisului, sau mi se pare mie(?), dar la asta mă îndeamnă zona aceasta splendidă din Munţii Metaliferi.

Ce sunt Detunatele?
Zona Munţilor Metaliferi situati în sudul Grupei Apuseni, se evidenţiază prin prezenţa unor urme de activitate vulcanică- bazalte în acest caz- într-o masă de sedimente calcaroase şi şisturi cristaline.
Lava bazică, ceva mai vâscoasă, urcă încet către suprafaţă şi se răceşte în afara sau în interiorul muntelui, luând forme interesante de coloane paralelipipedice.
Acest fenomen nu este unic în ţară, dar aici zona este spectaculoasă, pentru că ele ,,răsar" dintr-o pădure de conifere; astfel de coloane mai întâlnim în Defileul Oltului  la Racoş, din Munţii Perşani.

De ce se numesc Detunate?
În vremurile străvechi, din cauza îngheţ-dezgheţului, apa mărea crăpăturile dintre coloane, iar acestea cădeau cu zgomot asurzitor la poalele muntelui, din acest motiv localnicii buciumeni le-au numit  după pocnetele pe care le provocau. Aşa povestește Baciul Vetălău, acolo sus pe vârf de munte, cel ce spune că este strănepotul Fefelegii. Un baci atipic, cu o căsuță pe post de popas… rustic-turistic.

Câte Detunate sunt?
Sunt două vârfuri situate foarte aproape unul de altul, cu nume sugestive date tot de moţii din zonă. Una se numeşte Detunata Goală şi o puteti vedea în  toate pozele din regiune (dar nu în ale mele, pentru că pe mine m-a prins ceaţa/flama) care are o altitudine de 1042 m, iar cealaltă care este acoperită de pădure se numeşte Detunata...Flocoasă, şi are 1258 de metri.
Un fenomen interesant se produce sub stâncile de bazalt, apa nu se dezgheaţă vara datorită aceluiaşi fenomen de la Scărişoara, unde aerul rece odată intrat rămâne captiv între stânci, astfel că poți întâlni mici acumulări de gheață sub pietre, chiar și în mijlocul verii.

Ajungeţi la Detunate mergând din Abrud spre Zlatna, după ce iesiţi din primul oraş, faceţi stânga către comuna Bucium. În Bucium Şasa opriţi maşina la biserică și luaţi-o prin cimitir, pentru că ajungeti mai repede și nu pe drumul forestier, la un moment dat sus pe deluşor, drumurile se unesc. Este vorba de câştigarea unei jumătăţi de oră de urcat prin noroaie, dacă vremea este umedă.

P.S. Pe traseul cu bandă galbenă şi rosie întâlniţi locul de popas și izvorul unde s-au adunat revoluţionarii lui Avram Iancu, în revoluțiile de la mijlocul secolului al XIX lea..













marți, 7 septembrie 2010

Poze şi impresii de la Biertan-patrimoniul mondial UNESCO

Am mai scris de spre Biertan şi acum un an, despre o vizită făcută acolo acum doi ani.
S-au schimbat câteva lucruri de când nu am mai fost, unele în bine: un ghid competent şi cu informaţiile ,,la zi", scările care urcă spre cetate sunt mai îngrijite, aleile din jurul cetăţii ceva mai bine întreţinute; altele în rău: lipsa punctelor de informare turistică -doar căsuţa coşcovită, a toaletelor ecologice şi a ...turiştilor.

Poze şi impresii



Una din primele biserici fortificate din Transilvania construita de coloniştii saşi între 1516-1522.

Scarile ce urcă din zona pieţei centrale către dealul unde a fost construită biserica.

Tavanul si bolta care reprezintă graţios stilul arhitectonic gotic.

Catapeteasma este măiestrit sculptată si pictată cu 28 de panouri(în mod normal sunt 14, iar la ocazii speciale se ,,desfasoară,,si celelalte care stau ascunse în interior) ce înfaţişează viata lui Isus si a Sfintei Maria-în zona centrală - iar pe laterale sunt pictate scene din viaţa sfinţilor.

Cheia de la intrarea în biserică, care are nu mai puţin de 20 de centimetri lungime.

Intarsii de lemn minuscule cu sicrie, situate pe stranele laterale care aminteau enoriaşilor că moartea face parte din viaţa lor.

Zidurile incintei fortificate rezista si acum vremurilor deşi au sute de ani.In vale, casele ordonate ale saşilor.

Casa unde oamenii ce doreau să divorţeze stăteau o saptamână, având cu ei sau la ei un pat, o lingură şi o farfurie. În acest fel rata divorţurilor tindea vertiginos spre zero. Şi asta sute de ani!O comunitate foarte unită.

Unul dintre cele patru turnuri de apărare.

duminică, 5 septembrie 2010

Cascada Pişoaia din Apuseni



Dacă te uiţi pe hartă, această cascadă se afla chiar în inima Munţilor Apuseni, lângă Muntele Găina(1486 metri) atât de celebru, din şi mai celebra comună Avram Iancu.



,,Inima,, Apusenilor pulseaza de mândrie moţească şi alege să cadă într-un decor de poveste cu brazi, sânziene si peşteri uriaşe, în mijlocul unui ...cătun(crâng pe limba moţilor) cu căsuţele risipite la poalele dealului Struţul. Crânguşorul se numeşte Nemeş, ca şi cascada de prin partea locului, sau Cascada Miresii după legenda care le spune fetelor cine le va fi soţ sau scurt şi cuprinzător- PIŞOAIA.



Cu o cădere de doar...18 metri, acesta cascadă nu intră în categoria greilor, care adună zeci sau sute de metri (de ex.Cascada Cailor are 150!!!) dar desenează pe buza prăpastiei un voal frumos de apă, care curge printre stâncile de travertin, stânci create în parte chiar de apă.
Pentru că travertinul este o rocă sedimentară apărută prin precipitarea calcarului din apă pe stânci, de culoare alb-gălbuie si cu porozitate mare. Exact asa se vede şi la baza cascadei, unde apele Arieşului Mic se întâlnesc cu pârâul Slatina.



Ajungeţi aici mergând de la Câmpeni-,,capitala Ţării Moţilor,, (Mihoieşti), spre comuna Avram Iancu în a cărei rază administrativă se află rezervaţia şi vă opriţi la indicatorul mare si verde de pe stânga drumului.
De altfel, în Alba la toate obiectivele importante veţi găsi aşa ceva, laudă Consiliului Judetean!
Pe bune!

miercuri, 1 septembrie 2010

Zada argintie sau mutaţia genetică a laricelui



Puţină lume ştie despre zadă sau larice sau ceea ce în limbajul muntenilor de sub Cehlău se cheamă ,,CRINI"(cine stie despre brânele reliefului structural din Olimpul Carpaţilor, stie despre ,,poliţele cu crini").

Dar şi mai puţină lume ştie despre zada argintie care, ca si bradul argintiu, reprezintă o mutaţie genetica rară, cam cum ar fi albinoşii în lumea negroido-ecuatorială.

Am fotografiat acest exemplar(unicul văzut de mine în ţară-dar ce însemn eu-ha) undeva în curtea interioara a hotelului de la mare, din Venus, unde trag de vreo doi ani.

Interesant este la acest arbore, că are un mod special de a se adapta la temperaturile scăzute din zona montană( nu este cazul aici pentru ca a devenit un arbore ornamental) şi anume acela ca îi cad acele/frunzuliţele iarna, pentru ca în timpul primăverii să creasca smocuri, smocuri dulci si micuţe, ca si conurile lor, căci sunt conifere ca si bradul, molidul, pinul, zâmbrul sau tisa.

Lindau-orașul insulă de pe Bodensee

Vă invit să vizionați un filmuleț explicat cu minunatul oraș Lindau. Orașul insulă , cum i se mai spune, de pe malul și mai frumosului lac B...