Mănăstirea Cocoș- parte a triunghiului de aur din nordul Dobrogei

Vorbeam în postarea cu Celik Dere, despre Triunghiul de Aur al mănăstirilor din nordul Dobrogei, incluzând aici așezămintele monahale de la Celik Dere, Cocoș și Saon.

A venit rândul mănăstirii Cocoș, situată în zona administrată de comuna Niculițel, la 6 kilometri de Isaccea și 35 kilometri de Tulcea, urmând DN 22  apoi DN 87.


Zona este una tipică pentru nordul Podișului Dobrogei( Dealurile Niculițelului), cu dealuri vechi, cu spinări rotunjite de eroziune, unde vegetează cele mai mari păduri de tei din țara noastră.

Prima biserică a fost construită pe la 1832, din materialele avute la îndemână de sihaștri( lut, paie și nuiele), și avea hramul Intrarea în Biserică a Maicii Domnului.

Ea va fi reparată 14 ani mai târziu, de către călugărul Ignatie, având încuviințarea sultanului  Abdul Medgid (Dobrogea avea să mai stea sub stăpânire otomană până în 1878).

Temelia bisericii mari se pune în 1910, iar pictura interioară este executată de un pictor italian.
În anii  '60, odată cu încheierea procesului de renovare a bisericii și a chiliilor, tot ansamblul este declarat monument istoric.

După care, în 1973 sunt aduse de la Niculițel, din bazilica martirică paleocreștină, moaștele Sf. Martiri Zotic, Atal, Camasie și Filip.
Despre acest monument unic în România, în link-ul de mai sus.


Sfinții mai sus menționați și Sfânta Treime, sunt hramurile acestei mănăstiri, plus paraclisul cu hramul Sfântului Nicolae.
De vizitat muzeul mănastirii. Are locuri de cazare pentru cei interesați.
GPS: 45/ 12/ 42.53 N 28/24/56.24 E

Izvoarele cu vitriol din Muntele Puturosu, unice în Europa.

Nu știu dacă v-ați gândit vreodată, că pot exista izvoare minerale cu ACID SULFURIC. Sincer, nici eu n-am crezut până nu le-am văzut.

Oricum sunt o raritate a lumii, iar acestea de lângă Balvanyos sunt singurele din Europa. Zona se numește Băile Timsos sau Apor și se află la 2 kilometri de hotelul Balvanyos, de pe muntele Puturosu( drumul  care coboară de la Bixad spre Turia - Târgu Secuiesc).



Minunea apelor minerale de aici, constă în prezența unei mici concentrații de acid sulfuric, numit popular vitriol. Nu vă gândiți că sunt nocive, din contră, sunt recomandate pentru tratamentul reumatismului, afecțiunilor respiratorii sau digestive. Dar numai la recomandarea medicilor specialiști.

Zona este denumită ,,Valea Morții" , pentru emanațiile de gaze care amețesc animalele( mai ales păsările), și oricum în zonă persistă un miros de gaz, asemănător cu mirosul de ouă stricate.

Explicația științifică este simplă, prin numeroasele falii( crăpături adânci în scoarță) urcă gazul rămas între rocile vulcanice, iar la întâlnirea cu apele de adâncime, se combină, și urcă spre suprafață formând izvoare. În filmuleț aveți ocazia să auziți zgomotul făcut de izvorul cu vitriol.


În lume mai sunt doar căteva locații unde apar aceste ape minerale și sunt legate de vulcanismul activ, ceea ce aici la Balvanyos nu mai este cazul. Izvoare cu acid sulfuric se întâlnesc în insula Java din Indonezia, în Columbia și în zona Golfului Persic.

Dacă aveți drum prin zonă nu le ratați. Opriți mașina și mergeți prin pădure maxim 10 minute păna la ele. Atenție, nu le confundați cu izvoarele cu alaun( hidrogen sulfurat) care sunt chiar la stradă, unde se află un indicator cu ,,Izvoare Tămăduitoare". Treceți de ele și urcați prin pădure!

ȘI NU UITA SĂ DAI LIKE!

Rețeaua de situri Natura 2000, în extindere în România

109 situri din România au fost adăugate în rețeaua Natura 2000, o rețea de zone protejate care reprezintă principalul instrument de care dispune Uniunea Europeană pentru a conserva biodiveristatea. Țara noastră a ajuns, astfel, la o suprafață de 42.000 de kilometri de zone protejate.

Articol preluat de pe site-ul partener totb.ro

Aproximativ 25.000 de km2 de regiuni inestimabile din toată Europa au fost incluse în rețeaua Natura 2000, arată un comunicat al Comisiei Europene. Comisia a aprobat în mod oficial includerea în rețea a altor 235 de situri propuse de statele membre pentru a fi recunoscute ca “situri de importanță comunitară”.
Statele membre vor avea la dispoziție șase ani pentru a institui măsurile necesare pentru a proteja aceste situri. Ultima actualizare privește 20 de state membre și acoperă toate cele nouă regiuni biogeografice ale rețelei – regiunea alpină, atlantică, a Mării Negre, boreală, continentală, Macaronezia, mediteraneană, panonică și de stepă. În prezent, Natura 2000 acoperă 17,9 % din suprafața terestră a UE (768 000 km²) și aproximativ 4 % din suprafața sa marină (peste 217 000 km²).
Principalele țări vizate de extinderea rețelei sunt Regatul Unit, România, Letonia, Italia, Suedia, Bulgaria, Danemarca, Franța, Slovacia, Estonia și Malta.
Cea mai importantă regiune adăugată în acest an este regiunea Dogger Bank din Regatul Unit (12 330 km²), o zonă marină puțin adâncă cu bancuri de nisip submarine în partea centrală a Mării Nordului. Împreună cu situri învecinate din Germania și Țările de Jos, acest sit formează un vast sit transfrontalier Natura 2000, acoperind peste 18 000 km². Dogger Bank a fost în principal desemnat pentru habitatele sale de bancuri de nisip foarte productive, care constituie importante zone de reproducere și creștere pentru multe specii care fac obiectul pescuitului comercial. Includerea acestor zone în rețea va facilita managementul coordonat al regiunii, inclusiv eforturile comune ale statelor membre în cauză pentru adoptarea unor măsuri adecvate în materie de pescuit.
Principalele zone adăugate din Marea Baltică au fost 10 noi zone marine desemnate de Suedia și Letonia. Aceste situri cuprind habitate de recif și bancuri de nisip care găzduiesc multe specii și constituie zone vitale de hrană pentru foci și pești migratori. Cele 10 situri acoperă o suprafață marină de aproape 4 000 km².
Țara cu cea mai mare contribuție, în raport cu suprafața sa, a fost Malta, cu 183 km² de zone marine desemnate până în prezent, ceea ce reprezintă baza unei rețele marine solide în apele înconjurătoare. Noile situri marine malteze vor contribui la conservarea ierbii de mare Posidonia și a recifelor submarine și oferă un habitat esențial pentru Gibbula nivosa, o specie endemică viu colorată de melc de mare.
Cea mai mare extindere a rețelei terestre a avut loc în România. Au fost adăugate 109 situri și au fost extinse multe situri existente, astfel încât suprafața totală a siturilor acoperă, în prezent, aproape 42 000 km². Zonele adăugate cuprind o gamă largă de habitate de pajiște și pădure bogate în specii și habitate esențiale pentru multe specii rare și pe cale de dispariție, inclusiv multe specii de lilieci și amfibii. Împreună cu alte situri propuse de Bulgaria și Republica Slovacă, noile situri Natura 2000 din România oferă, de asemenea, o mai bună protecție pentru bogata faună piscicolă endemică din bazinul Dunării.

Lacul Lala Mare- lumea pierdută a Ineului rodnean

La Gura Lalei, o șatră de țigani se odihnește sub un celofan crăcănat pe patru crengi groase de brad. 
Zăpușiți de căldură, se adună care de pe unde, după ce aseară au coborât de pe Ineul cel plin de afine și merișor.

Îi întreb temător dacă drumul forestier care se întinde în fața mea, duce către traseul Lalei, marcat cu cerculeț roșu.



Surprinzător de amabili, îmi explică cu răbdare ce și unde să mă opresc. Cale de vreo 5 kilometri merg pe un drumeag, însoțit în stânga de pârâul ce-și are obârșia la 1970 de metri, sub al doilea vârf din Masivul Rodnei, Ineul ( 2279 m).

La un moment dat, drumul se înfundă într-o poiată mărginită de stânci cristaline, unde mai sunt ,,parcate" două dubițe ale țiganilor. Cu oarece teamă, las mașina cu alarma pusă și fără ,,ispite" pe vreo banchetă, și plec cu soția și cel mic, trecând peste primii bolovani ce alcătuiesc poteca îngustă.

N-aș zice că drumul a fost complicat, dar problema marcajelor în Parcul Național Rodna, rămâne una cât se poate de actuală.

După ce pierdem de câteva ori cerculețul roșu, ne înscriem pe un traseu ce lasă încet, încet, păduricea de molizi piperniciți și doborâturile și începe să șerpuiască printre jnepeni.

Peisajul se sălbăticește, crengile jepilor ne pișcă mâinile, pârâul se prăvale din ce în ce mai vioi peste pragurile de roci mutonate, șlefuite de gheață, iar soarele se zbenguie pe vârfurile ienuperilor piramidali. Pragul galciar din fața noastră pare că  ascunde o căldare excavată de ghețari, dar fiecare prag trecut până acum ne-a produs o mică dezamăgire.
Nu este!  Hai mai departe!

După un ultim efort, trecem cu răsuflarea tăiată, peste un rând de grohotișuri, și... iată-l!
Lacul Lala Mare ne întâmpină cu reflexiile sale reci, de ,,ochi de mare'' situat la 1815 metri altitudine. Dacă spui că piscul unui munte este răsplata năzuinței spre mai înalt și mai mare, un lac cocoțat pe tăpșanele cuaternare, echivalează cu bucuria întâlnirii cu lumea sălbatică a apelor de munte.

Pitorescul jenepenișurilor care se oglindesc în lac este dublat de morenele stâncoase care se termină brusc în buza acestuia și întregesc tabloul de minune naturală, la care asiști mut.

Câțiva turiști unguri se avântă în apa rece, țipând și vorbind din ce în ce mai tare pe măsură ce apa începe să le cuprindă trupurile. Zgomotele lor sparg liniștea zonei  și produc rumoare printre păsările care caută fructe și insecte, printre ramurile dese și șerpuitoare. Culegătorii de afine încep să coboare cu gălețile pline, agățate de hamuri pe spate, spre valea furtunoasă a Lalei, unde se răcoresc după efortul depus toată ziua.

Acesta este locul unde aș reveni oricând cu plăcere, poate și pentru a ataca Ineul cel frumos, cu cocoașa lui asimetrică cu care străpunge norii.

Ne întoarcem obosiți după cinci ore, coborând poteca și lăsând în urmă lacul. Dacă în alte situații mai ai ocazia să arunci o privire în urmă și să te mai bucuri de priveliște, aici, odată ce ai părăsit locul, totul se închide în urma ta, ca o cortină  care cade peste scena unui spectacol fascinant.

ȘI NU UITA SĂ DAI LIKE!

Malanca și alte datini de An Nou în Bucovina

Malanca reprezintă un obicei care are loc în noaptea de Anul Nou, și este constituită dintr-o echipă de bărbați( în timp au fost admise și femei) mascați. Unii folosesc măști pentru a-și ascunde adevărata înfățișare, iar alții se dau pe față cu tot felul de creme, în vechime foloseau făina albă sau hârtie colorată umezită.

Hainele sunt ,,croite" în așa fel încât să stârnească hazul sau să sperie, în cazul celor mici( acesta nu este un scop în sine, ci trebuiau să sperie duhurile rele în pragul dintre ani). Se alege căpitanul sau vătăjelul, se stabilesc rolurile și se alcătuia sau chiar improviza textul. Echipa era formată din:  căpitan, una sau două neveste, țiganul și țiganca, jidanul și jidauca, o babă și un moșneag, un domn și o doamnă și chiar o mireasă.

Ideea era, că atunci când invitai malanca în curte să nu aflii cine s-a mascat, pentru că aceștia aveau în text multe referiri la defectele stăpânilor casei. În rest, țiganca încerca să-ți ghicească, evreul voia să cumpere sau să vândă ceva, doamna și domnul imitau pe cineva cu ifose( fițe) din sat, mireasa participa la scenele de nunta. Astfel toată lumea comunica cu toată lumea, și era un haz general, mai ales dacă unii dintre  mascați se abțiguiau puțin.

Un obicei vechi spune că în noaptea de Anul Nou nu se stinge lumina în casă, iar această atmosferă ,,luminoasă" o întâlnești și azi cu zeci de mascați și copii care umblă cu buhăieșul sau cu plugușorul, pe la casele unde poarta este deschisă.

Vătăjelul este cel ce dă startul programului de datini și obiceiuri, fiind însoțit de patru sau cinci cai frumoși și gătiți de sărbătoare, conduce formațiile de mascați sau urători prin sat și pe la gospodarii mai înstăriți.

Copii umblă și ei cu buhăieșul, plugușorul, capra, sorcova și semănatul. Anul acesta câteva  doamne profesoare și învățătoare, au realizat un program deosebit de urături și chiar o malancă de copii mascați, chiar dacă acesta este apanajul celor mai mari. În ceea ce privește semanatul, oamenii nu acceptă să intre în casă să semene o fată, ci așteaptă până când vine un băiat( un simbol păgân al fertilității), abia apoi poate primii și fete.

În prima zi din noul an, pornea ,,plugul cel mare", un plug adevărat, unde sunt înjugați doi boi și care pornește prin sat la arat. Acesta are un plug purtat de un gospodar pe care se așează unul sau doi brăduți( buhași) împodobiți. Uneori se pun la gâtul boilor clopoței și câte un colac în coarne, iar în spatele alaiului se pocnește din bice.

Iată cum sună o strofă din plug, spusă de gospodarii mai bătrâni, singurii care aveau voie să poarte plugul prin sat: ,, Pe unde arăm cu plugul/ Trimite Doamne belșugul/ Câmpu să rodească/ Belșugul să sporească/ Oamenii să trăiască/ Să se-nveselească/ Să dea Dumnezeu rod bogat/ La toți oamenii din sat/ Și cel mai sărac dintr-o casă/  Să aibă ce pune pe masă"  după Ileana Crețan, Putna de altădată.

Și nu uita să dai LIKE!

Revelion la Mușatinii- Putna

Dacă ar fi să mă întrebați dacă mi-a plăcut, aș spune că da. Dacă m-ați întreba ce nu mi-a plăcut, aș spune că muzica. Și cum muzica dă tonul petrecerii...

În sfârșit, chestie de gust. Subiectivă oricum, de vreme ce mulți meseni s-au distrat în hore și sârbe, ceasuri întregi.

O pensiune de patru margarete, cu un local frumos,  cu o atmosferă caldă și primitoare și cu o gazdă săritoare și atentă. Meniu bogat, ca la românii bucovineni, cu un aperitiv bogat, file de șalău, răcitură și friptură- fantezie de căprioară.

Servirea excelentă, cu patru chelnerițe experimentate, la 60-70 de oameni ( la restaurantul cu scandal de la Craiova, erau tot atâția la 600 de persoane!). Un meniu completat de un vin excelent ales, un demidulce ușor fructat, de cursă lungă cum se zice, pe care l-am gustat cu mare plăcere.

Alaiul obiceiurilor de iarnă de la Putna, cu mascați recitând un plugușor și o malancă venită aproape de miezul nopții, au făcut deliciul asistenței.
Tradițiile păstrate în Bucovina nu mai sunt un secret pentru nimeni, de aceea voi reveni cu o postare și cu explicații despre ritualuri într-o altă postare.

Și așa ajung la băieții de la formația tocmită pentru revelion. Tineri, frumoși, cam plini de ei, talentați, dar fără experiență în cântatul și distratul mesenilor de revelion.


Se pare că nunțile cu nașii și mirii lor și cu banii lor, le-au luat și bruma de bun simț artistic pe care au avut-o odată. La revelioane am mai fost, dar nicăieri n-am auzit NOUĂ ore, doar muzică populară!
Patru melodii din alte genuri muzicale. Patru! Atât! În  nouă ore!

O fi gustul meu de vină, dar știu că o petrecere care se întâmplă la trecerea dintre ani, trebuie să aibe mai mult de patru melodii din alte registre muzicale și să nu se transforme într-o nuntă unde diferiti,, magnați" aruncă cu bani în violonist, ca să-i cânte la ureche cum are el cinci amante.

Am consumat cam mult spațiu pentru o chestie care nu mai merită răscolită.
Repet, este chestie de gust. Asta nu înseamnă că nu m-am simțit bine și că nu am dansat sau nu m-am distrat.

LA MULȚI ANI 2013! LA MULTE CĂLĂTORII FRUMOASE!

CU MULT DRAG ȘI DOR, DIN DULCEA BUCOVINĂ!