vineri, 17 ianuarie 2014

Peștera Urșilor din Cheile Dâmboviței

Pe drumul forestier, sau mă rog pietruit, al văii Dâmboviței care urcă spre Sătic și de acolo mai departe spre Barajul Pecineagu, se află Cheile de Sus, Cheile Plaiului Mare sau ale Dâmboviței.

Cheile sunt săpate în calcare tithonice și jurasice, care aparțin Muntelui Iuga cel ce se prăvale la Podu Dâmboviței în zona Posada,  și care reprezintă ultimele prelungiri ale Masivului Iezer- Păpușa.


La doi kilometri de intrarea în chei, pe peretele drept al văii, găsiți niște scări betonate, abrupte, semn că acolo a fost amenajată o intrare în peșteră. Nimic nu-ți spune ce este acolo, nici urmă de vreun indicator, doar curiozitatea te îndeamnă să urci acele scări. Sus, în peretele calcaros se află un mic portal prin care ieșea apa pârâiașului, care a săpat peștera. Era un afluent al Dâmboviței, care astăzi s-a pierdut prin cotloanele muntelui și nu mai confluează cu râul cel mare.

Peștera este vizitabilă cu lanterne și un minim de echipament, dar frumusețea ei este pierdută, pentru că anii de delăsare și-au pus amprenta asupra ei. Scheletele de Ursus Spaeleus, au fost luate de administratori sau de turiști, iar concrețiunile frumoase care împodobeau pereții și tavanul au dispărut în rucsacii speologilor de ocazie.

Așa că azi, nimic nu mai impresionează la această cavitate numită și Peștera Colțul Surpat, cu o lungime de 370 de metri, altitudine de 850 de metri și cu două galerii fosile.

Povestea descoperirii ei este interesantă. În primăvara anului 1956, săteanul Sintinică Gheorghe, din Podu Dâmboviței, lucra la corhănit de lemne lângă poiana situată sub Vârful Raței. După ce a muncit zi lumină, a coborât în vale să-și rânduiască cei câțiva bușteni de conifere, cărora le dăduse drumul în jos; în vale nici urmă de bușteni, parcă îi înghițise pământul.
Lăsându-se sera, a plecat omul acasă, contrariat și mâhnit de dispariția ciudată a buștenilor. A doua zi, a luat la pas drumul buștenilor, din deal în vale și i-a găsit pe toți pe platforma de la intrarea unei peșteri, a cărei intrare era mascată de vegetație abundentă.
Așa a fost descoperită peștera de Colțul Surpat, constituită -cică- în rezervație științifică sub numele de Peștera Urșilor.


marți, 14 ianuarie 2014

Cazinoul din Herculane- o bijuterie parțial refăcută

 by Sofia Flori

Cazinoul este una dintre vechile si frumoasele cladiri ale statiunii. Cand spui " Cazinoul din Herculane " imediat iti vin in minte pe langa superba constructie, jocurile de noroc și stralucirea de altatdata a aristocratiei europene.

Cazinoul a fost construit in perioada 1862- 1864, dupa planurile arhitectului german Wilhelm von Doderer. 


Acelasi arhitect a realizat si  planurile pentru Sediul Marelui Stat Major de la Viena si pentru complexul balnear de la Baile Herculane;  iar in  1872, arhitectul a fost contactat  de Administratia Casei Princiare Romane pentru realizarea planurilor resedintei de vara a suveranului roman, Carol I, la Peles.
Imbina mai multe stiluri arhitecturale, atat la exterior (baroc si renascentist) cat si la interior (stiluri ecletice, romanic si gotic). Constructiile de la Baile Herculane au fost incepute ca urmare a vizitei  din 1852 a Imparatului Franz Joseph, care, la fel ca si predecesorul sau, Francisc I,  a apreciat  calitatile curative a apelor termale de aici.

Cladirea cazinoului a fost prevazuta cu sala de spectacole, restaurant si bazarul cu 14 bolti si 12 ferestre. Intrarea in salon se facea de pe o terasa acoperita cu o panza speciala, asa cum apare pe vederile vechi.
Printr-un coridor acoperit, se comunica cu hotelurile Decebal (Pavilion nr. 2 , anul 1861) si Traian (Pavilion nr. 1, anul 1869). La etaj  se afla " Sala de Argint ", unde se juca ruleta si alte jocuri de noroc.




In anul 1956, intreaga cladirea a fost cuprinsa  de un incendiu de proportii, in urma caruia au cazut cele 5 statui de pe frontispiciu ....si nici refacerea interioara nu a mai redat intocmai aspectul initial (au disparut balcoanele din salon). Totusi,  picturile din Sala de Argint nu au fost atinse de flacari si s-au pastrat pana azi, iar  aceste  picturi reprezinta figuri mitologice.

Astazi, Cazinoul nu mai este ce a fost. Dar, a trecut de ce a fost mai greu!!
Un om cu foarte multi bani si cu afaceri in domeniul jocurilor de noroc, l-a cumparat in 2009 si acum se afla in plin proces de restaurare. O parte din cladire este deja refacuta,  pastrand in proportie de 99% aspectul original. Un pictor restaurator foarte cunoscut incearca sa refaca si picturile care sunt degradate destul de mult. Stiu, toate astea costa muuult si necesita timp dar...eu stiu ca merita, din ce am vazut la fata locului.

Restaurantul este aproape reconditionat in totalitate, iar decoratiile sunt cu foita de aur de 4 carate. Arata foarte bine. Aici, toata vara s-au tinut mese festive, nunti si botezuri la capacitate normala. Sala de spectacole o sa fie curand gata, inca se lucreaza aici, doar ca,  balconul o sa ramana nefunctional fiindca a fost gresit construit.

La etaj, in Sala de Argint, inainte se afla Muzeul Nicolae Cena, acum toate exponatele au fost mutate mare parte din ele la Resita. Aici, inca nu s-au apucat de lucrari; trebuie un pictor foarte iscusit, ca sa refaca picturile superbe, si inca mai este mult de munca si cercetat. Aceasta sala o sa dureze cel mai mult, zic eu.
Picturile au o frumusete aparte si sunt perfect incadrate in acea incapere.



duminică, 12 ianuarie 2014

Legenda Nerei sau a Nerganei


.Undeva sub Piatra Goznei, din Munții Semenic, se formează un pârâiaș numit Neargănul, Nera sau alintat, Nergănița.
Nera are parte de o legendă tristă, de o poveste de dragoste spusă de undele ei, în zbaterea prin Munții Aninei  și prin faimoasele și sălbaticele ei chei.

Iată povestea, așa cum a fost ea spusă de Moș Andrei Morariul, lui Dan Pasere, jurnalist la almanahul de turism BTT din 1986:

,, Se zice că de mult de tot, pe atunci când Soarele se întâlnea în fiece zi cu Luna, trăia în pădurile de aici un mândru fecior, falnic și puternic ca bradul.
Vânător iscusit cum altul nu era, el întâlnește o mândrețe de fată cum nu mai văzuse; mult s-a mirat de îndrăzneala fetei de a bate codrul pe acolo pe unde numai fiarele sălbatice erau la ele acasă, dar mai mult s-a speriat când în zilele următoare, reîntâlnind-o își simți inima bătând să-i spargă pieptul; nu trecu multă vreme și pădurea, martora iubirii lor curate, îi găzdui, tăinuindu-le dragostea.
Tatăl fetei, stăpânul acestor locuri, puse iscoade să-i urmărească drumurile prin pădure și aflând despre iubirea dintre voinic și fată, mâniat, trimise iscoade și potere să-l aducă pe flăcău în lanțuri. Vezi bine, singura-i copilă, pețită de boieri mari, sosiți cu alai să-i ceară mâna, îi refuzase, îndrăgind un flăcău fără de stare.
Hain la suflet, stîpânul locurilor cetlui flăcăul după gratii crezând că odată întemnițat, copila va uita iubirea-i curată și-și va alege un mire de neam boieresc. Nici rugămințile fierbinți, nici plânsul, nu-l înduplecară; ferecat în lanțuri flăcăul fu aruncat într-o grotă din inima munților, hruba cu intrarea fiind apoi zidită. Așa că hotărî să o dea unui bei  putred de bogat, dar slut și bătrân. ( de aici, o legendă cu Lacul Ochiul Beiului).
În seara nunții o pală de vânt aduse chemarea flăcăului ferecat în lanțuri; cu lacrimi de jale copila se rugă la Zâna cea Bună s-o ajute. Văzându-i dragostea curată, zâna o transformă într-o șuviță de apă cristalină și puternică, ce începu să se strecoare din piatră în piatră până în inima muntelui.
Așa începu fata să-și caute voinicul ferecat  și-n ajutor să-i vină, sfredelind temnița de piatră. Trecură ani după ani, și Nergănița cu dragoste nestinsă, străpunse muntele până în cele mai tainice ungere, căutându-și iubitul. Când în față i se deschise câmpia largă a Dunării, a înteles că drum de întoarcere nu-i; cu durere în suflet lasă să-i rătăcească unda prin câmpie purtându-și povestea de dragoste. Mărturie peste vremuri au rămas cheile ce spintecă muntele, grotele ce împânzesc pereții, lacurile cristaline adunate din lacrimile vărsate. Aceasta este povestea adevărată a Nergăniței..."

joi, 9 ianuarie 2014

Circuitul tuturor bisericilor de lemn din Bucovina (județul Suceava)

Biserica de lemn Dragoș Vodă -Putna
Câteva considerații personale cu privire la bisericile de lemn din județul Suceava (Bucovina):

- deși abundă în biserici pictate, unele dintre ele aflate în Patrimoniul mondial UNESCO, numărul bisericilor de lemn este relativ mic; este posibil ca luând exemplul marilor domnitori care au ridicat biserici de zid, unele fortificate( Putna, Moldovița, Sucevița, Probota, Dragomirna), obștile rurale să construiască biserici solide care să dăinuie;
- este interesant că cele mai multe dintre bisericile de lemn bucovinene, sunt construite în timpul stăpânirii austriece( 1775-1918), și mai ales în perioada în care s-a produs o anumită relaxare, odată cu proclamarea Marelui Ducat al Bucovinei, iar românii s-au bucurat de drepturi mai multe și garantate;
- în ceea ce privește hramurile acestor biserici, se întâlnește în mod egal Adormirea Maicii Domnului, cu Sf. Nicolae( cel mai întâlnit hram din țară), Sf. Voievozi și Cuvioasa Parascheva;
- în cimitirul din Putna  se spune că se află cea mai veche biserică de lemn din Europa, ctitorită de Dragoș Vodă în 1352, cu o istorie interesantă, legată de mutarea ei de către Stefan cel Mare, într-o noapte, de teama răsculării țăranilor din Volovăț;


biserica de lemn a Mănăstirii Daniil Sihastru

  1. Com. Adâncata- biserica de lemn Sf. Dumitru, una dintre cele mai vechi din Moldova, decor sculptat în lemn și picturi murale originare, 1794
  2. Com. Bilca- biserica de lemn Ad. Maicii Domnului, 1752
  3. Com. Bogdănești- biserica de lemn Sf. Voievozi, 1779, ref. 1805
  4. Com. Boroaia- biserica de lemn Ad. Maicii Domnului, 1808
  5. Sat Cumpărătura, com. Bosanci- biserica de lemn Cuv. Parascheva, 1792
  6. Com. Botoșana-biserica de lemn Sf. Dumitru, 1810
  7. Sat Humoreni, com. Botoșana- biserica de lemn Sf. Arh. Mihail și Gavril, sec. XVIII
  8. Oraș Broșteni- biserica de lemn Sf. Nicolae, 1799
  9. Sat Pârteștii de Sus, com. Cacica- biserica de lemn Sf. Voievozi, 1779 cu o clopotniță din 1861
  10. Sat Băisești, com. Cornu Luncii- biserica de lemn Sf. Voievozi, 1778
  11. Com. Dărmănești- biserica de lemn Înălțarea Domnului, sec. XVIII și biserica de lemn Sf. Dumitru, din satul Călinești, 1794
  12. Sat Gheorghițeni, com. Dorna- Arini- biserica de lemn din sec. XVIII
  13. Com. Dorna Candrenilor- biserica de lemn Sf. Ap. Petru și Pavel, a mănăstirii Podu Coșnei, 1918
  14. Com. Drăgușeni- biserica de lemn Ad. Maicii Domnului, 1780
  15. Mun. Fălticeni- biserica de lemn Sf. Gheorghe, 1706, ref. 1824
  16. Sat Bănești, com. Fântânele- biserica de lemn Sf. Nicolae, 1706, ref. 1826
  17. Com. Forăști- biserica de lemn Sf. Nicolae, 1764
  18. Com. Fundu Moldovei- biserica de lemn Ad. Maicii Domnului, a mănăstirii Orata, 1953 și biserica de lemn Sf. Nicolae, din satul Colacu, 1800
  19. Sat Rudești, com. Grămești- biserica de lemn Ad. Maicii Domnului, sec. XVIII și biserica de lemn Sf. Dumitru, 1792, ref. 1945
  20. Sat Iacobești, com. Grănicești- biserica de lemn Nașt. Maicii Domnului, 1792
  21. Sat Horodnic de Jos, com. Horodnic- biserica de lemn Înălțarea Sfintei Cruci- Călugărița , un articol AICI,  1717, cu iconostas din 1782 și biserica de lemn Sf. Dumitru, din satul Horodnic de Sus, 1790
  22. Sat Botești, com. Horodniceni- biserica de lemn Sf. Gheorghe, 1801, ref.1893
  23. Com. Iacobeni- biserica de lemn, 1812
  24. Com. Mitocu Dragomirnei- biserica de lemn Cuv. Parascheva, 1792-1794, cu iconostas din 1796
  25. Sat Moara Nica, com. Moara- biserica de lemn Sf. Arh. Mihail și Gavril, 1774
  26. Com. Putna- biserica de lemn a lui Dragoș Vodă, 1352, cea mai veche biserică de lemn din Europa și biserica de lemn Nașt. Sf. Ioan Botezătorul, a Mănăstirii Daniil Sihastru
  27. Com. Rădășeni- biserica de lemn Sf. Mercurie, 1623 pictată în 1875 și biserica de lemn Sf. Nicolae, din satul Lămășeni, 1703
  28. Sat Buda, com. Râșca- biserica de lemn Sf. Gheorghe, 1790
  29. Com. Siminicea- biserica de lemn Duminica Tuturor Sfinților, 1830
  30. Com. Todirești- biserica de lemn Sf. Arh. Mihail și Gavril, 1782 și biserica de lemn Sf. Nicolae, din satul Soloneș, 1781
  31. Sat Mănăstioara, com. Udești- biserica de lemn Intr. în bis. a Maicii Domnului, a fostului schit Mănăstioara, 1700
  32. Sat Cotu Băii, com. Vadu Moldovei- biserica de lemn Sf. Nicolae, 1835-1838 și biserica de lemn Sf. Arh. Mihail și Gavril, din satul Fântâna Mare, 1832 și biserica de lemn Sf. Nicolae, din satul Ioneasa, 1805 și biserica de lemn Sf. Voievozi, din satul Praxia, sec.XVIII
  33. Com. Vama- biserica de lemn Înălțarea Domnului, 1783
  34. Com. Zvoriștea- biserica de lemn Ad. Maicii Domnului, 1782 și biserica de lemn Sf. Voievozi, din satul Șerbănești, 1778 
    biserica de lemn Călugărița din Horodnicu de Jos

luni, 6 ianuarie 2014

Biserica romano-catolică din Băile Herculane


by Sofia Flori
Facebook

Biserica poarta hramul  "Adormirea Maicii Domnului " si a fost construita intre anii 1836-1838, in timpul imparatului Ferdinand I.
 

In anul 1768, Imparatul Iosif al II- lea, fiul imparatesei Maria Tereza cere construirea unei capele catolice rotunde si care a fost distrusa in 1788 de catre turci.

A fost renovata intre anii 1997- 2000.
Impreuna cu suita ei, imparateasa Elisabeta ( Sissi ) a participat la slujbele de la Capela Catolica, in Saptamana Patimilor si in zilele Sfintelor Pasti, precum si in celalalte duminici din timpul sejurului de sase saptamani, din  1887, petrecut la Baile Herculane.


In perioada sejurului imparatesei, serviciul de paroh romano - catolic a fost indeplinit  de Emil de Folly, canonicul din Timisoara.
Biserica este mai mereu deschisa vizitatorilor si nu numai, si ca mai toate bisericile catolice, este foarte frumoasa.
Interiorul este destul de simplu decorat, curat,  mereu luminos si cu muuulte flori proaspete. Aici, la orice ora din zi, gasesti liniste si iti poti oferi o mica pauza de rugaciune si regasire.
O singura data am gasit-o foarte aglomerata dar in restul datilor nu prea avea vizitatori.


sâmbătă, 4 ianuarie 2014

Stațiunea Borsec- fosta Perlă a Carpaților


Stațiunea Borsec, era supranumită cândva ,,Perla Carpaților", renumită pentru izvoarele sale minerale dar si pentru minunatele peisaje din Munții Giurgeului sau ai Bistriței, ori ai Călimaniului. Este într-adevăr o oază de liniște și relaxare, la propriu, pentru că încă este pustie și are aspectul acela de loc părăsit și uitat de Dumnezeu.

Poți face totuși câte ceva aici, să vizitezi Peștera de Gheață sau Peștera Urșilor, cu aspect de canion, într-o drumeție printre fagii și molizii bătrâni, unde în drum te poți opri la Izvorul Străvechi, cel mai vechi din stațiune.
Sau poți să schiezi pe cele două pârtii amenajate cu câțiva ani în urmă printr-un proiect al ministerului dezvoltării, condus la acea vreme de Elena Udrea.
La 1,5 kilometri de centrul stațiunii, fă o drumeție până la Șapte Izvoare, unde se află câteva izvoare cu ape minerale carbogazoase cu proprietăți curative sau dă o fugă până la Izvorul Pierre Curie, aflat la 1,8 kilometri, și unde dai peste cel mai radioactiv izvor din zona Carpatilor Orientali.
Spre Tulgheș, mai la est, unde se află pasul cu același nume, vei găsi Rezervația Pietrele Roșii, aflată la 1215 metri altitudine și întinsă pe 14 hectare, unde se află roci calcaroase și plante endemice( întâlnite numai acolo) pentru această parte de lume.
Tot în apropiere, ghidat de indicatoarele care abundă în jurul stațiunii, mergi la una dintre puținele cariere de travertin din țară, situată la baza Dealului Rotund sau la ruinele Cetății Bufnițelor sau dacă este vară, fă o baie în apele miraculoase de la Baia Zânelor.
Date suplimentare:
- climat de depresiune intramontană;
- temperatură medie anuală 5 grade;
- temperatură medie în iulie 15 grade;
- temperatură medie în ianuarie -6 grade;
- precipitații medii anuale  800 mm;
- ape minerale bicarbonatate, calcice, magneziene, carbogazoase;
- nămol de turbă curativ;
- bioclimat montan ozonat și stimulent;
- afecțiuni tratate: cardiovasculare, endocrine,ale tubului digestiv, hepato-biliare, nevroze și astenii .


joi, 2 ianuarie 2014

Ce urmează să citiți pe plecatdeacasă.net în 2014

Slovenia
Nu am mai făcut genul ăsta de postări până acum, legat de ce veți citi sau vedea pe plecatdeacasa.net în următoarea perioadă. Putem încerca, nu?

Cel puțin în prima parte a anului, voi scrie despre locuri, oameni și întâmplări petrecute de mine și de familia mea în vara lui 2013. Și spun ,,prima parte a  anului,, pentru că la vară am alte gânduri, pentru Apuseni, pentru Crișana și chiar pentru Austria sau Slovenia. Vom vedea...

În primul rând, voi continua să public listele pe regiuni istorice sau județe cu bisericile de lemn din România, apoi voi adăuga câteva postări cu mănăstirile catolice, mai puțin cunoscute, din țară, dar și mănăstiri ortodoxe cum va fi cea de la Câmpulung, Negru Vodă sau cea din Defileul Dunării de la Mraconia.
Prislop
Din categoria lacurilor de acumulare, va fi un articol despre barajul din creierul Munților Iezer, Pecineagu, construit pe Dâmbovița,  Clisura sau Defileul Dunării și tot din aceeași categorie voi scrie despre Cheile Dâmbovicioarei, Peștera Dâmbovicioarei și despre comuna Podu Dâmboviței.

Vreo două -trei articole despre pensiunile unde m-am cazat, de la Râu de Mori, Sătic și Clisura Dunării, dar și despre un castru roman foarte bine întreținut, cel de la Jidava, din zona Muscelelor. Un articol special va fi despre Mănăstirea Prislop și pelerinajele de la mormântul Părintelui Arsenie Boca.

Piran
Despre munți vor fi două articole cu date și imagini despre Parcul Național Retezat și despre spectaculoșii munți ai Pietrei Craiului și voi continua cu Castelul Hunedoreștilor și rezervația de zimbri de la Hațeg. Cât despre străinătățuri, vor fi două articole despre Slovenia turistică și despre o minune de orășel de la Adriatica ,pe numele lui Piran.

Câteva legende despre obiective naturale din țară și o inițiativă legată de potecile de lungă drumeție, un proiect pe care-l propun asociațiilor și cluburilor turistice, vor încehia prima parte a anului 2014.



Linkurile sunt de la articole sau etichete care au legatură cu subiectul propus, iar pozele sunt în avanpremieră.
Doamne Ajută!

Negru Vodă

Lindau-orașul insulă de pe Bodensee

Vă invit să vizionați un filmuleț explicat cu minunatul oraș Lindau. Orașul insulă , cum i se mai spune, de pe malul și mai frumosului lac B...