luni, 27 iulie 2009

Cetatea Făgăraşului


intrarea în cetate

sanţul de apărare

privire de ansamblu de pe o terasă din apropiere


bustul Doamnei Stanca, soţia lui Mihai Viteazul,  ce a locuit în Făgăraș o perioadă de timp

Undeva în secolul al X lea, se vorbea că  pe aici era ridicată o cetate de pământ, situată lângă sau pe o terasă a Oltului.
Mai târziu, în 1310 este atestată documentar o cetate fortificată în zonă, numită pe hărţile vremii ,,Terra Blachorum" sau Tara Românilor( blah sau vlah însemna român).

Cetatea este reconstruită și puternic fortificată( ziduri de până la 6 metri grosime!), adoptând stilul arhitectonic al renașterii transilvanene din secolele XV-XVIII, după care,,beneficiază " de construirea unor turnuri de apărare și a unui șanţ cu apă, ceea ce o aşează în rândul celor mai fortificate si sigure cetăți din Transilvania.

Dupa restaurarea din perioada comunistă, aici este amenajat un muzeu etnografic și de istorie al Ţării Făgăraşului, iar în perioada în care eu am facut armata, aici funcționa și o terasă splendidă.
Sanţul cu apa există si azi si ofera o imagine de zona sud-germana sau vest-franceza, stricata din păcate, de blocurile comuniste și de uriașa catedrală ortodoxa ce se construieste în mijlocul orașului.

Dorintele si orgoliile unora strica si ce avem mai de pret. În loc să punem în valoare un monument de o asemenea anvergura, îl,,trântim" în ograda istoriei, și ridicăm cu nesăbuință( semn de frustrare balcanică) gigantice lăcaşuri de cult, lăcaşuri care-si puteau găsi loc oriunde în acest oras, dar nu la 100 de metri de cetate si nici în parcul central!
Am zis !?

Un comentariu:

Unknown spunea...

Situatia este similara, daca nu identica cu cea de la Oradea, unde pe langa blocurile de 8-9 etaje din centrul civic al orasului, cineva s-a gandit ca cetatea Oradiei nu este destul de bine acoperita de mai toate constructiile din jur si a trantit langa blocuri o "catedrala" ortodoxa care nici macar nu e interesanta ca si constructie (raportat la alte biserici ortodoxe din Oradea).

Despre ancorarea în trecut și România Deșteaptă

Înainte, în alte timpuri, știam că nu știam. Nu aveam cum. Acum avem de unde ne informa, avem posibilitatea să știm, însă ne place în contin...