PLECATDEACASA



SCRIU DESPRE CEEA CE VĂD!

ȘI...NU UITA SĂ DAI LIKE!

101 FRUMUSEȚI ASCUNSE ALE ROMÂNIEI!

miercuri, 12 septembrie 2012

Lacul Colibița din Țara Bârgaielor și... cam atât


O incursiune scurtă la un lac și într-o zonă pe care îmi doream să o văd, mi-a produs o mare dezamăgire.
Regiunea lacului de acumulare Colibița, este una contrastantă. Pe de o parte zonele împădurite sau semiîmpădurite și (chiar)sălbatice și lacul strălucind între culmile Bârgăului și Călimaniului, iar pe de cealaltă parte drumurile parțial modernizate, popularea intensă a zonei cu bogații Bistriței, aspectul dezolant, pe alocuri, al terenului, mai ales cel dinspre culmile bârgaielor( versanți afectați de alunecări).


Se spune despre Colibița că este o stațiune climaterică de interes regional. Nu este!
Nici măcar n-a fost. Este o urmă sau un efect al contruirii acestui lac și al strămutării localnicilor pe versanții înalți care înconjurau depresiunea cu același nume.
Lacul și barajul au fost construite în anii '80, lacul o lungime de peste 5 kilometri, un volum de apă de peste 90 milioane mc  și o suprafață de 320 de hectare.

La constructia barajului și a drumurilor de acces s-a foslosit andezit din cariera fotografiată mai jos, o carieră interesantă, unde stratele verticale de lava întărită stau peste unele orizontale, și unde un nene paznic nu m-a lăsat să fotografiez. Sefii lui tâmpiței, nu permit! Cică e obiectiv protejat. Da, este protejat împotriva profesorilor de geografie care vin să vadă un fenomen geologic interesant.





Insulița pe care o vedeți pe lac, are farmecul acelor insulițe de pe lacurile glaciare din Germania, Austria sau Slovenia, cu câte o biserică sau un mic castel plantat în mijlocul ei. Bine, aici este o vilă ,,tradițională,, cu cinșpe camere și cu de toate- ca la șaorma.
Este plusul care nu are are însă, cum să-mi șteargă sentimentul de frustrare.  Am făcut peste o sută de kilometri ca să văd un lac frumos transformat într-o baltă, lângă care răsar vilele baștanilor, unde fosele septice dau în lac, unde pădurea are de suferit de la grataragii, si altele asemenea întregii Românii.


Mai jos aveti o imagine din Cheile Bistriței (Ardelene ), ar fi frumoase dacă exploatările de lemn n-ar fi mai multe decât copacii rămași suspendati pe neck-urile și aglomeratele vulcanice din zonă.



3 comentarii:

Roxana spunea...

Ha, ha...peste tot exista "sefi tampitei" cum bine le-ai spus care nu te lasa sa fotografiezi...de parca cine stie ce ai face cu pozele...pana una alta zona pare foarte frumoasa...cat despre fosele septice care dau in lacuri...ce vrei...cand erau mici si locuiau la tara tot asa procedau...nu au facut decat sa isi mute buda in casa nu inseamna ca au si evoluat in vreun fel!

Mira N. spunea...

La Colibiţa am întâlnit un obicei ... interesant, nu ştiu dacă l-aţi observat: unii localnici îşi îngroapă rudele în grădină, sau, mă rog în imediata vecinătate a casei. Nu ştiu, poate acum nu li se mai dă voie, dar mormite în gradini există.

Viorel Iraşcu spunea...

Corect Roxana!
Mira- nu stiam, interesant subiect. De studiat.

LinkWithin

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...