Sat Slava Rusă, Comuna Slava Cercheză, Județul Tulcea, Podișul Babadag, Dobrogea de Nord
August 2010
Situată în satul Slava Rusă (comuna Slava Cercheză) din
judeţul Tulcea, această mănăstire unică, stă în umbra celei mai mari cetăţi
romane din Dobrogea, pe numele ei Libida. La vreo doi
kilometri de ruinele antice, undeva la poalele dealurilor ce alcătuiesc Podişul
calcaros al Babadagului, într-un decor
sălbatic, unde aerul este miruit de mirosul florilor de tei, întâlneşti o
bisericuţă şi şapte călugări... ruşi.
Originile bisericii de rit şi nu de stil
vechi-cum greşit se interpretează- se pierd în istoria ,,raskolulului" credincioşilor ruşi din
secolul al XVII -lea, când mai mulţi episcopi şi peste 20 000 de mireni sunt omorâţi pentru că
s-au opus reformei inițiate de Patriarhul Nikon şi de Ţarii Romanovi (n.a.
Țarii erau Împăraţii Rusiei medievale).
Dobrogea, care era provincie otomană în acele
vremuri îi primeşte pe aceşti prigoniţi sau refugiați religioși, atât în valea
Bajbunarului (râul Slava de azi), ce separa şi tectonic Podişul Babadagului de
Podişul Casimcei, cât şi în zona Deltei Dunării, unde sunt cunoscuti ca ruşi
-lipoveni.
Călugărul ce ţine loc de ghid, cu un snop de crengi de
tei în braţe, se chinuie într-o română aproximativă să-mi explice istoria
acestei minorităţi religioase, ei fiind numiţi în Rusia staroveri,
sau de către duşmani, raskolnici (vorbește destul de greu românește, pentru că slujbele
se ţin în slavonă de la 1680, iar în mod oficial în biserica mare din 1883).
Înţeleg destul de bine ce s-a întâmplat cu ei și
multiplele umilințe pe care le-au îndurat şi întreb de ce se numeşte
,,Uspenia", iar el îmi spune că acest termen înseamnă ,,Adormire",
pentru că hramul acestei unice și frumoase mănăstiri este ,,Adormirea Maicii
Domnului". Hram care are loc pe 28 august, atenţie, nu mă blestemaţi, pentru că
staroverii ţin calendarul iulian şi nu pe cel gregorian!
În final, vreau să vă enumăr vreo două deosebiri faţă de
ritul ortodox de la noi sau din Rusia de azi: semnul crucii se face cu două
degete (până la reforma lui Nikon, toata lumea ortodoxă făcea la fel!) iar
mişcarea în jurul pupitrului unde se află Evanghelia sau analogul, să se facă
de la vest la est şi nu invers, iar numele lui Isus se scrie cu un singur
,,I" şi nu cu doi (până la schisma internă rusă din 1667, toată lumea
ortodoxă scria Isus cu un singur ,,I").
Later edit (dec.2010):
Am citit că mai există o astfel de mănăstire în satul Manolea, comuna Forăști,
județul Suceava. Este înființată de curând, de către Eparhia Bucovinei de Nord.