Cetatea Callatis- Bazilica romano- bizantină

Cetatea Callatis-ului, ridicată de negustorii greci, îşi descoperă măreţia odată cu săpăturile arheologice dar şi cu construcţiile moderne apărute pe faleza înaltă a Mangaliei.
O asemenea zonă, unde s-a păstrat un edificiu bazilical de tip sirian( sec V-VI), este situată aproape de malul mării, la câteva sute de metri în spatele muzeului de arheologie.
Deşi îngrădită, de teama teroriştilor estivali, ruinele alcătuite din blocuri mari de calcar lipite cu mortar de var, indică preocuparea romanilor de a menţine cetatea grecească la standarde înalte de apărare.



Zidurile cetăţii se întindeau până la marginea mării, unele din ele având şi 1,10 metri grosime şi fiind dotate cu turnuri, iar interiorul cetăţii era plin de construcţii civile, atrium-uri, temple sau mici edificii cu o destinaţie necunoscută nici în ziua de azi, toate însă mărginite sau susţinute de coloane cu capiteluri frumos sculptate.
Ruinele cetăţii se întind pe o suprafaţă mult mai mare, până la Hotel President cel care domină faleza superioară a Mangaliei, dar dezavantajul turistic este evident, pentru că edificiul ,,sirian" se află lângă o bază sportivă şi lângă tarabele sordide cu şlapi, mingi şi chinezării pentru plajă.
Ca de altfel şi Moscheea Esmahan Sultan din 1590, îngrămădită între blocurile comuniste.





Am vizitat şi muzeul de arheologie al localităţii, iar acolo două doamne stau şi vând pliante.
Mă întrebam dacă nu cumva una din ele ar putea să ofere informaţii doritorilor chiar în incinta edificului. Pentru că eu cred ca ideea de turism istoric trebuie promovată şi formată, fără a aştepta mii de turişti la primul semn, ci cu paşi mărunţi, idei bune şi educaţie.
Nu mă aştept la prea multe iniţiative turistice, mai ales ca izvorul Hercules, cel cu proprietăţi terapeutice situat chiar lângă gardul exterior este oprit şi plin de gunoaie, peturi şi excremente de câini.
Atât putem face pentru turismul istoric de la malul mării.

Ibida sau Libida- ruine romano-bizantine din Dobrogea

Nu este un obiectiv turistic ci unul arheologic, dar ar putea fi mai mult decât atât. Asta ne imaginam noi, cei patru-cinci bloggeri îndrăgostiţi de Dobrogea şi de călătorii, pentru că autorităţile (cine's ăştia oare?) nu se implică în amenajarea minimală a zonei, chiar dacă începuturi timide există.



Dacă n-am fost în stare să cumpărăm terenurile din jurul Sarmisegetusei romane, unde printre temple şi amfiteatre dai de câte un lan de porumb, de ce ne-ar păsa de Libida asta obscură cu nume de sex shop.



Este cea mai mare cetate romană din Dobrogea, aparută undeva prin secolul al IV lea, ca punct strategic pe drumul dintre Dunăre( Arrubium-ul vechi, Măcinul de azi) şi cetăţile de la mare, situat chiar pe linia de falie dintre Podişul Babadag la nord şi Podişul Casimcei la sud( deşi nu-mi explic de ce xplorio o dă ca fiind la poalele Pricopanului).
Ruinele nu sunt foarte spectaculoase, si nici nu le ghiceşti prezenţa, chiar dacă sunt la 100 de metri de drumul mai sus amintit. Câteva mormane de pietre calcaroase albe, două trei ziduri dezgopate de entuziaştii arheologi(a fost descoperită în 1988 iar săpăturile au început în 2001), îţi limitează orizontul, deşi ştii că a avut 27 de hectare!

Din păcate satul Slava Rusă(comuna Slava Cercheză) este plin de calcarele luate din no man's land-ul de la marginea pădurii; fundaţii, ziduri, porţi, garduri şi coteţe construite cu roca dezgropată de inginerii de la îmbunătăţiri funciare şi dezastre istorice sunt răspândite peste tot.



Fără un panou de informare( foarte bună iniţiativa lui Bobby Voicu), fără un minim de îngrădire, fără bani pentru investigaţii şi săpături arheologice, o cetate ce ar putea rivaliza cu Pompeiul, stă la umbra celei mai frumoase păduri de tei din ţară şi la umbra mânăstirilor de rit vechi din zonă.

Podişul Dobrogei- caracterizare fizico geografică

Poziție geografică: în sud-estul tarii

Limite:N-Lunca Dunării si Delta Dunării;

S- Granița cu Bulgaria;

V- Lunca Dunării( Bălțile Dunării);

E- Complexul lagunar Razim și Platforma continentală a Marii Negre;

Lacul Techirghiol

Aspecte specifice ale reliefului:

Muntii Măcinului și vegetatia de stepă

-culmi joase dispuse sub forma unui evantai în nord;

-altitudinea maximă 467 m M. Măcinului (Vf Greci-Țuțuiatu) și 204 în sud, în Podisul Oltinei;

-relief îmbătrânit cu altitudini mici iar în sud, ușor ondulat si abrupt pe margini;

-alcătuirea geologică complexa: granit în Măcin,calcare în Dealurile Tulcei, șisturi verzi în Podisul Casimcei, calcare și loess în Dobrogea de Sud;

-Relief litoral cu faleze și plaje;

-M-tii. Măcinului s-au ridicat în orogeneza hercinică;

-Pod Casimcei format din şisturi verzi, s-au ridicat în orogeneza baikaliana;

-Podisul Dobrogei de Sud s-a format prin depunere de sedimente.Podișul Babadagului

Subdiviziuni:

- Masivul Dobrogei de Nord cu M-tii Măcinului, Dealurile Tulcei, Podişul Babadagului;

-Podisul Dobrogei de Sud cu Podisul Medgidiei, Podisul Oltinei, Podisul Negru Voda si Zona litorala;

- Podisul Casimcei sau Podisul Dobrogei Centrale.

Clima: factorii ce influenţează clima în această zonă sunt: circulaţia generală a maselor de aer dinspre vest si dinspre nord –est; Marea Neagră;

- temp. medii aanuale - 10° - 11° C şi sub 10° în zonele mai înalte;

- precipitatii medii anuale – 400 – 500 mm/an si sub 400 mm in sud;

- vânturile: Vânturile de Vest; brizele marine, crivăţul;

- nuanţe climatice: de ariditate si pontice;

- etajul de climă : climat de dealuri joase si climat de campie în sud si climat de litoral

Hidrografia: Râuri :Teliţa şi Talţa, Slava, Casimcea

Lacuri: lagune :Razim,Sinoe Siutghiol( Mamaia)

limanuri maritime:Taşaul, Babadag,Tatlageac, Mangalia, Techirghiol;

Vegetatia: zone de vegetatie: zona padurilor si zona stepei si silvostepei

Zona pădurilor: et. stejarului la 200 – 500m

Zona stepei și silvostepei la 200 – 300m

Fauna: veverita, bursucul, lupul, jder, rozatoare, vipere, păsări

Soluri: argilovisoluri si molisoluri( cernoziomuri si soluri bălane dobrogene)

Obiective turistice:
1. Litoralul Românesc cu staţiunile (în ordine de la nord la sud): Năvodari, Mamaia-Constanţa, Eforie Nod, Eforie Sud,Techirghiol, Costineşti, Olimp, Neptun, Jupiter, Cap Aurora, Venus, Saturn, Mangalia, Vama Veche-2 Mai;
2. Cetăţile greco-romano-bizantine: Histria, Tomis, Callatis, Enisala, Argamum, Libida, Carsium, Axiopolis, Arrubium, Noviodunum, Aegyssus, Păcuiul lui Soare;
3. Mânăstirile ortodoxe: Peştera Sfantului Andrei, Dervent, Cocoş,  Celik Dere, Dervent, Niculițel;
4. Mânăstirile de rit vechi: Uspenia, Vovidenia;
5. Moscheile: Ali Gazi Paşa din Babadag, Esmahan din Mangalia, Geamiile din Constanţa, Ovidiu, Hârşova, Azzizie din  Isaccea;
6. Canalul Dunăre-Marea Neagră cu sistemele de ecluze de la Cernavoda și Agigea;
7. Muntii hercinici ai Măcinului;
8.Peşterile din sudul Dobrogei și Canaraua Fetii;
9. Limanurile maritime și lagunele de pe litoral: Razim, Sinoe, Zmeica, Golovița, Siutghiol-Mamaia, Techirghiol, Tatlageac, Mangalia.

Mânăstirea de maici de rit vechi Vovidenia- unică în lume!

Situată în acelasi sat, Slava Rusă(com. Slava Cercheză) ca şi mai vestita mânăstire Uspenia, singura mânăstire de călugări de rit vechi din lume, acest micuţ aşezământ de măicuţe te întâmpină la marginea unui drum prăfuit de la marginea satului, cu o inscripţie pe care scrie... ,, Vedeniea"! Ştiu că şi aceasta este singura de acest fel din lume!



Înteleg că acest lucru înseamnă în limba rusă, cea pe care o folosesc etnici din zonă în viaţa de zi cu zi şi în biserică ,, Intrarea în biserică a Maicii Domnului" , aşa cum Uspenia, înseamnă ,,Adormirea Maicii Domnului", acestea fiind şi hramurile celor două mânăstiri.



Detalii despre staroveri, adică această minoritate etnico-religioasa rusă am dat în postarea despre Uspenia, aşa ca nu mai insist decât asupra imaginii pe care mi-a oferit-o mânăstirea, cu măicuţe bătrâne, bătrâne, de care au grijă câteva mai în putere.



Sărăcăcioasă dar mândră între dealurile Dobrogei şi între mânăstirile ortodoxe ale lumii, şi măicuţele şi chiliile şi chiar biserica din secolul al XVII lea, răspândesc un aer de demnitate umilă, ce te întâmpină şi te urmăreşte pe toate aleile mânăstirii.



Din păcate n-am putut vizita interiorul bisericii, pentru că măicuţele erau la muncă, aşa că am am intrat nestingheriţi dar stingheri în incinta mânăstirii, fiind oricum nişte apariţii ciudate venite din lumea zgomotelor ce se aud peste case, de la maşinile ce gonesc nebune către mare.

Later edit(dec. 2010) :Am citit de curând ca mai există un schit de maici în satul Manolea, comuna Forăști, județul Suceava. Dar tot singura mănăstire de acest fel rămâne.

Moscheea Esmahan Sultan din Mangalia

Cunoscutul călător turc Evlia Celebi scria despre Mangalia, în 1452: ,, ... du-te la Mangalia, Kaaba -Mecca pribegilor şi sărmanilor", cu referire la conglomeratul etnico-religios care se găsea- şi se găseşte şi astăzi!- în, pe atunci, noua provincie a Imperiului Otoman.

Printre turci, tătari, evrei, bulgari, găgăuzi, greci şi români, pripăşiţi prin stepele şi nisipurile dobrogene, existau şi câţiva refugiaţi de spiţă nobilă, veniţi de la Istanbul. Este vorba despre hatun (prinţesa) Esma, fiica iubită a sultanului Selim al II lea şi suita acesteia. Aceasta era soţia marelui vizir Sokollu Paşa, mâna dreaptă a sultanului si, de fapt, conducătorul imperiului.



Calendarul musulman Hadjira situează începerea construcţiei în 931, adică în 1573, cu un an înainte ca marele sultan să moară, astfel că fiica sa închină această construcţie tatălui său. Construită din blocuri de piatră prinse cu bare de fier turnate(scoabe), zidurile moscheii au 85 de centimetri grosime, lipsind aşadar liantul din construcţie. Şi minaretul, nu foarte înalt, este construit la fel, iar în curtea geamiei se găsesc morminte pe care se află turbane sculptate, ale mai marilor vremii.



Păcat că nu există indicatoare către singurul monument medieval ce a rămas în picioare în Mangalia, un monument stingher înconjurat de blocuri şi lipit de uşa sanatoriului balnear-mult mai cunoscut. Această micuţă şi modestă minune maură suferă de uitarea turiştilor, asta deşi a fost reamenajată şi reconsolidată începând chiar de după revoluţie.

Ar merita mai mult!

Muzeul de Arheologie ,,Callatis,, Mangalia

Statuia din marmură a Afroditei, din epoca romană, sec.II-III d. Ch.

Situat în zona centrală a Mangaliei, acest muzeu atrage atenţia prin numeroasele vestigii arheologice pe care le expune, într-un spaţiu destul de mic pentru istoria bogată a cetăţii întemeiate de coloniştii dorieni.

O reprezentare a unui cavaler trac

Sunt prezente numeroase statuete, frize, mici altare din piatră, aplice, inscripţii şi monede datate începând cu secolul IV î.Ch. şi care acoperă trei perioade distincte din perioada antichităţii: greacă-doriană, romană şi romano-bizantină.



Incepând cu secolul al VII lea d. Ch. nu se mai cunosc date despre evoluţia oraşului, până spre secolul X, când apar câteva urme de locuire. De altfel numele de Mangalia nu are nicio legătură cu cel de Callatis, numele actual derivând se pare, din cel de Pangalia înscris pe o hartă din Pisa din secolul al XIII lea.

Faţa...văzută a litoralului daco-geto-pontic

Posibilităţile de tratament balnear sunt uriaşe, iar acesta este un izvor mezotermal cu ape sodice si feruginoase, părăginit şi uitat pe plaja din Saturn-Mangalia.Un rezervor din care, probabil, în alte părţi se scot milioane de euro!

Vilele-bungalow sunt năpădite de igrasie şi buruieni+gunoaiele aferente, ca sa nu mai vorbim ca sunt în apropierea hotelurilor renovate, iar în ele colcăie de sobolani şi serpi, din care unii chiar veninoşi!
Relicvele turismului de masă, isi arata colţii in balcoanele hotelurilor de O STEA, dacă vă mai vine să credeţi că exista aşa ceva.
Piscinele mastodonţilor de beton care populau staţiunile muncitoreşti aveau piscine cu apă termală si cu proprietăţi terapeutice certificate de laboratoare de cercetare, ultima dată când am vazut-o plină era prin 2004.
Impostorii culturali de peste ocean, care ne alină dorul de instrumental cu acorduri fine din muzica vechilor azteci si mayaşi din Mexic, ne amestecă urechea cu incaşii din Peru, ne poartă prin preriile pieilor roşii din SUA, şi apoi ne-o toarna în spaniolă pe triluri de ENIA.
Mişto mâncati-aş.Talmeş balmeş cultural pentru ignoranţi.
Doar si la noi tot o intretăiere de culturi este, sau de... subculturi.
Werevăr cum spunea Shakira din Bolivia, sau ce mai contează.


P.S.Imaginile sunt din Venusul lui 2010, iar ultima este de anul trecut de la Eforie Sud.

Mânăstirea de Rit Vechi Uspenia- singura din lume!

Situată în satul Slava Rusă( comuna Slava Cercheză) din judeţul Tulcea, această mânăstire unică stă în umbra celei mai mari cetăţi romane din Dobrogea -Libida.



La vreo doi kilometri de ruine, undeva la poalele dealurilor ce alcătuiesc Podişul calcaros al Babadagului, într-un decor sălbatic, unde aerul este miruit de mirosul florilor de tei, întâlneşti o bisericuţă şi şapte călugări... ruşi.



Originile bisericii de rit şi nu de stil vechi-cum greşit se interpretează- se pierd în ,,raskolul" credincioşilor ruşi din secolul al XVII -lea, când mai mulţi episcopi şi 20 000 de mireni sunt omorâţi pentru că s-au opus reformei initiate de patriarhul Nikon şi de Împăraţii-Ţarii Romanovi.



Dobrogea, care era provincie otomană în acele vremuri primeşte pe aceşti prigoniţi atât în valea Bajbunarului( râul Slava), ce separa şi tectonic Podişul Babadagului de Podişul Casimcei, cât şi în zona Deltei Dunării, unde sunt cunoscuti ca ruşi -lipoveni.

Sfintele Moaşte ale Sf.Mucenici Dada, Gavedae, Cazdoe si Garagal

Călugărul ce ţine loc de ghid(cel cu crengile de tei în braţe!) se chinuie într-o română aproximativă(slujbele se ţin în slavonă de la 1680 iar în biserica mare din 1883) să-mi explice istoria acestei minorităţi religioase, ei fiind numiţi în Rusia staroveri, sau de către duşmani raskolnici.

Înţeleg destul de bine ce s-a întâmplat cu ei şi întreb de ce se numeşte ,,Uspenia", iar el îmi spune că acest termen înseamnă ,,Adormire", pentru că hramul acestei unice mânăstiri este ,,Adormirea Maicii Domnului,, pe 28 august( atenţie, nu mă blestemaţi, pentru că staroverii ţin calendarul iulian şi nu pe cel gregorian).

În final vreau să vă enumăr vreo două deosebiri faţă de ritul ortodox normal: semnul crucii se face cu două degete( până la reforma lui Nikon toata lumea ortodoxă făcea la fel!) iar mişcarea în jurul pupitrului unde se află Evanghelia-analogul- să se facă de la vest la est şi nu invers, iar numele lui Isus se scrie cu un singur ,,I" şi nu cu doi( până la schisma din 1667 toată lumea ortodoxă scria Isus cu un singur ,,I").

Pentru o istorie detaliata accesati site-ul Eparhiei



Later edit(dec.2010): Am citit ca mai exista o astfel de manastire in satul Manolea, comuna Forasti, judetul Suceava .Este infiintata de curind de Eparhia Bucovinei de Nord.

Marea Neagră şi pericolul din adâncuri

Pericolul stratului ,,mort,,

Un filmuleț de pe youtube realizat de mine despre subiect puteți urmări -AICI
În Marea Neagră se manifestă un fenomen unic la nivelul întinderilor de apă sărată, un fenomen numit ,,euxinism"( de la denumirea veche a Mării Negre- Pontus Euxinus, ceea ce însemna Mare Ospitaliera).
Există două straturi de apă în marea noastră şi anume: cel ,,viu"în care salinitatea este de 16-17 la mie, aşadar, dulce prin comparatie cu oceanele, unde aceasta ajunge la 35, este oxigenat și aici trăiesc vieţuitoarele, adâncimea până la care se manifesta aceste caracteristici este de 180-200 de metri, iar al doilea strat este cel ,,mort" unde nu exista forme de viaţă și care ţine de la 200 de metri până la adâncimea maxima de 2211 sau 2245 după ultimele măsurători, acesta caracterizându-se prin prezența unei salinităţi mari, de 22 la mie, și un gaz disipat în apă numit hidrogen sulfurat.

Cauzele ţin de lipsa curenţilor verticali care să ,,amestece" apa și de aportul de ape ,,reziduale'' reci, moarte și dense ce vin din Marea Mediterană.



Pericolul de tsunami ( tsu-val și nami- port)

Acest pericol există datorită situaţiei tectonice din zona noastră și anume prezenţa microplăcii Mării Negre, foarte active la curbura Carpatilor, și care poate fi destabilizată de placa Turcă( și acesta foarte activă-vezi cutremurele din acesta țară), care la rândul ei sufera tensiuni generate de placa Arabă si de riftul Mării Roşii.



Scenariile apocaliptice vizează un cutremur major în Marea Neagră, urmat de un val tsunami care ar ,,mătura'' litoralul si întreaga Delta a Dunării (asta datorită altitudinilor foarte scăzute de doar 12 metri maxim) plus activarea sau urcarea acestei mase uriaşe toxice cu hidrogen sulfurat din adâncurile Mării Negre, care o poate transforma într-o gigantica mare moartă, ca sa nu mai vorbim de dezastrele ecologice si de victimele omeneşti făcute de cutremur, tsunami si de gazul toxic.

Eforie Sud- între lumea a II a si a III a ...turistică

o poză interesantă, am numit-o ,,introspecţie"


furtuna

niste seminaşpa palmieri înveselesc atmosfera parcului

pubelele de lânga primarie-pentru impresie artistica



vise caraibo-fantastice



lacul Techirghiol, aflat între cele două localităţi

Deşi este o destinaţie estivală, am ales să scriu iarna despre mare si vara despre munte, pentru ca răscolirea amintirilor avute sa ne menţina spiritul,,călătoreţ " viu și netulburat.
Ar fi multe recomandari-turistice- de facut pentru Eforie Sud dar punctele tari pălesc în faţa punctelor slabe, de fapt e asa cum va asteptati, nu-i asa?

Orasul Eforie a luat nastere pe ,,ruinele " vechii staţiuni Carmen Sylva, si este compus de fapt din două localitati separate Eforie Nord, mult mai mare ca statiune si Eforie Sud unde se afla orasul si primaria.
Staţiunea Eforie Sud, este mai mica decât prima, are câteva străduţe intime, cu trotuare moderne si iluminat decent, vile si pensiuni arătoase.
Un parc si un teatru de vară destul de îngrijite, o faleza ce sufera la capitolul consolidare- multe portiuni se surpa sau aluneca datorita friabilitatii stratului de argilo-calcaro-grezos, dar si din cauza dezinteresului.
Promontoriul pe care este situata staţiunea domina cu peste 25 de metri malul marii astfel ca privelistea îmbratiseaza o mare neagra foarte albastra.
Din pacate, ca peste tot pe litoral, ori saracia ori prostia se dau în stambă la tot pasul, cu saltimbanci rataţi ce ocupa inutil trotuarul, cu tigani scăpătaţi cu cruciuliţe luminoase în mâna, cu terase îngrămadite între alte terase si unde sudoarea vecinului îţi lasă loc putin si pentru mirosul de pizza, cu o terasa manelistico-folclorica ce se numeste ,,Vienez"-daca va vine să credeţi, cu tiribombe asezate pe faleza şubreda si proptite cu scânduri sa nu cada în râpă, cu tarabe de patroni estivali situati unde credeti-pe strada ,,Dezrobiriii".

Primarul, oricare ar fi el, încearcă să impresioneze turistul cu ceva asfalt, trotuare, doua mici straduţe pietonale, câteva pubele ecologice care mimeaza interesul pentru mediu, dar si gropi de gunoi dincolo de cartierul de casute si campingul din sudul staţiunii.
O plajă semîntretinuta cu diguri- care sigur apartin de Apele Române- dezolante si cu stabilopozi lipiciosi si alunecosi.
Cu toate acestea ma duc vară de vară pe litoral, pentru ca se întâmpla şi lucruri bune, conditiile de cazare se îmbunatatesc iar pretentiile turistilor se dubleaza, si pe buna dreptate, apar terase si restaurante conduse de oameni de bun simţ, vezi aici Terasa Paradox, familii cu copii ce învaţă sa preţuiasaca banul si distractia, cu ceva animatori pe plaja si cu mult mult ...soare.