Sunny Beach

sursa: travella.ro

Litoralul bulgaresc, in toată splendoarea si esenta unei vacante plăcute, vine in intampinarea doritorilor si iubitorilor de plaje cu aer exotic. Sunny Beach este stațiunea turistică de pe teritoriul Bulgariei perfecta pentru vacantele cu familia, prietenii sau cele romantice alături de persoana iubita. Având in vedere faptul ca stațiunea dispune de 206 hoteluri, vile, pensiuni, pensiuni in regim hotelier sau campinguri, aveți posibilitatea de a opta pentru cele care îndeplinesc întocmai cerintele dumneavoastră.
Pentru o familie numeroasa care prefera sa se relaxeze, fara grija pregatirii unui mic-dejun, pranz sau cina.

                 Majestic Beach Hotel este perfect pentru familiile care au copii si necesita supraveghere permanenta, existând programe de recreere si jocuri educative in incinta hotelului, in funcție de vârsta copiilor, susținute de persoane specializate, fără costuri suplimentare.Mesele piticilor sunt atent selectionate si pe gustul tuturor, cu un program de trei mese complete si gustari delicioase. Hotelul are o poziție excelenta, fiind situat pe malul marii. In ceea ce priveste partea gastronomica, meniul este variat si deschide apetitul turiștilor cu tentatii culinare bulgaresti.Un aspect important, care cere o atenție deosebita, este nivelul de curatenie al hotelului Majestic, test pe care îl trece cu brio, prosoapele sunt schimbate zilnic sau la cererea clientilor, iar grupurile sanitare stralucesc si au un aer fresh la fiecare intoarcere in camera.

                 Statiunea Sunny Beach mai este denumita si "Children Beach", datorita posibilitatilor de distractie a copiilor si existenta unui mediu propice sigurantei acestora: nisipuri fine, plaja intinsa cu intrare lina in mare, apa lipsita de flora si fauna daunatoare. In majoritatea restaurantelor se gasesc meniuri speciale pentru copii, cu locuri de joaca si posibilitati de organizare a petrecerilor si a concursurilor sportive.
             Romanticii au si ei locul lor bine definit, iar cei de la hotelul Jeravi o știu cel mai bine, întrucât este cotat ca fiind primul pe lista hotelurilor destinate cuplurilor. Prețul este accesibil, iar calitatea serviciilor este pe măsura asteptarilor in ceea ce privește organizarea cinelor romantice si prezenta barurilor micute si cochete, specifice cuplurilor. Pozitionarea hotelului este pe malul marii, camerele cu vedere la mare fiind preferate de cele mai multe cupluri.
                 Grupurile de prieteni care cauta distractie o pot gasi fara probleme la terasele si barurile de pe faleza destinate celor care cauta zgomotul si distractia . In fiecare local de genul acesta exista un deejay care anima clientii cu diversitate in genurile de muzica, iar petrecerille spumoase si cele cu tematica, asa zisa "robotica", sunt nelipsite.  Cele mai cautate baruri pe plaja sunt Maraia, Bikini, Viking, Guaba, iar seara iti poti antrena picioare la un dans in cluburile Disco Orange si Dance Club Mania.  In cazul in care vreti ceva adrenalina puteti incerca parcurile cu roller-coastere, in care sigur ies in evidenta capsulele enorme, de doua persoane, care te proiecteaza in aer, pe principiul unei prastii, timp in care esti filmat, existand posibilitatea de a cumpara DVD-ul la finalul experientei.
               Statiunea ofera o multitudine de posibilitati de agrement, puteti sa faceti parasailing, sa inchiriati un schi-jet, iubitorii de scuba diving pot face scufundari in zone superbe, windsurfing, parapanta, yacht de elita, scoala de calarie, tir cu arcul, minigolf, cricket, bowling, biliard, tenis, baschet, volei.
               De la un capat la altul al statiunii te poti deplasa cu trenuletul, masinute de golf , trotinete electrice sau tricicleta, iar pe drum va puteti lua inghetata direct de pe strada, fiind recunoscuta cea care are in interior o exemplificare in miniatura. Restaurante precum Djanny, langa Bazar Palma, este potrivit pentru un pranz cu mancare gustoasa si preturi mici, iar pentru o cina mai rafinata nu trebuie ratat restaurantul Bolero, elegant prin esenta si prezentare, de asemenea,de pe lista restaurantelor nu trebuie sa omiteti Oasis si Fregatata. Amatorii fripturilor se pot desfata la Steak House Jupiter, care este chiar vis-a-vis de Hotel Barcelo, iar fanii junk food pot sa se bucure aici de mancarea preferata la McDonalds's, KFC sau Burger King.
               In materie de atractii turistice, nimeni , indiferent de varsta, nu ar trebui sa rateze o plimbare in orasul vechi Nessebar, construit pe ruinele cetatii tracice Mesambria, va da cu siguranta o nota boema vacantei, cu stradute pline de magazine de suveniruri si restaurante cochete cu vedere la mare. Pentru iubitorii de natura si plimbari in parcuri exista Ropotamo, un parc national spre orasul Sozopol.
               Evenimente precum festivalul international de cantec popular "Golden Orpheus", festivalul international de muzica folclorica, nu lipsesc nici din peisaj, dand ocazia turistilor de a gusta putin din bogatia muzicala a Bulgariei.
               Statiunea Sunny Beach ofera posibilitati de distractie, relaxare si rasfat pentru toate varstele, preferintele si buzunarele turistilor, fiind cea mai mare si moderna statiune din Bulgaria, iar toate hotelurile au o amplasare pe o arie de 300 m departare de plaja, prin urmare , oriunde ai alege sa te cazezi distanta nu va constitui o problema, in special cu posibilitati vaste in alegerea unui mijloc de transport, in comun, inchiriate sau cele oferite de serviciile hoteliere.

Delta Dunării- grădină botanică naturală

sursa: danube-delta-resort.ro

Ca orice pământ nou, delta este într-o continuă prefacere dar și într-o continuă instabilitate. Acum 2400 de ani, Herodot, vizitând gurile Dunării, ne-a lăsat o imagine mult mai diferită de actuala înfățișare a deltei. Pe vremea aceea, în locul nesfârșitelor suprafețe de bălți, stufăriș și grinduri, exista un fel de estuar, prin care Dunărea se vărsa în Marea Neagră, prin nu mai puțin de 7 brațe.
Deși de despart doar 275 de ani de când Dimitrie Cantemir a întocmit prima hartă românească a Principatului Moldovei, anexată vestitei sale lucrări Desriptio Moldaviae, chipul deltei de azi, așa cum o văd cei ce își petrec o vacanta in delta dunarii, corespunde vag cu ceea ce văzuse marele domnitor.
Opera de formare a deltei nu s-a încheiat încă, și nu se va încheia, cât timp Dunărea va curge și va aduce milioanele de tone aluviuni pe an( aprox, 52 milioane tone /an).
Delta este un vast mediu natural care concentrează toate speciile vegetal-lacustre ale continentului, precum și o bogată faună, mai ales ornitologică și ihtiologică, fiind raiul celor ce caută cazare in delta dunarii și clipe de relaxare și amuzament la pescuit sau preferă bird-watching-ul.
Ea rămâne cel mai important loc de popas al păsărilor migratoare între regiunea arctică și cea tropicală. Cinci din cele mai importante drumuri de pasaj ale păsărilor trec prin Delta Dunării. În afară de păsările migratoare, un număr mare de specii rare cuibăresc aici ca oaspeți de vară, după cum altele, ca oaspeți de iarnă, clocesc în nordul Europei, venind să-și petreacă iarna în deltă.
În apele sale trăiesc aproape o sută de specii de pești, din care cei mai importanți sunt sturionii, ca relicte ale vechii faune ponto-caspice, stiucile și scrumbiile, cele care fac deliciul celor de aleg o vacanta all inclusiv in delta dunarii sau doar un sejur, și asta în orice anotimp.
În sfârsit, vegetatția bogată a deltei reflectă medii de viață diferite, cum ar fi: vegetația plutitoare stuficolă( plaurii), cea higrofilă de pe marginea bălților, sau cea a pajistilor de pe grinduri. În aceste fitocenoze trăiesc toate speciile lacustre din zona temperată, delta fiind astfel o adevărată grădină botanică a Europei,  toate acestea  constituind suficiente motive să căutați ofertele cele mai bune de petrecerea timpului liber în liniștea Deltei Dunării.

O vacanță la Danube Delta Resort- Crișan

Pentru mulți români o vacanță în Delta Dunării, este un vis, o idee destul de îndepărtată. Eu cred că totul se datorează lipsei de informații despre destinațiile din acestă parte a României și a Europei. O ,,parte" unică, spectaculoasă și plină de oportunități de distacție, pentru care ar trebui să vedeti ofertele, puse la dispoziție de cei ce au avut curajul să investească în inima deltei.

 Asta dă naştere la întrebarea :unde? Dacă nu cumva dorinţa de a vedea şi simţi un  un loc special, nu te-a bântuit o bună bucată de viaţă, şi atunci nu ai nevoie să cauţi ceva anume. Ce urmează ştiţi cu toţii. Demersuri pline de nerv dar nu de nervi, de găsire şi de identificare a locaţiei, a cazării, a eventualelor obiective turistice de vizitat, iar ceva mai la urmă, apare o ciudată întrebare: cum?

O posibilitate este să te opreşti la prima agenţie de turism care îţi iese în drum, sau calea mai uşoară, un site de rezervări online vacanţe. Un astfel de site te va ajuta să te hotărăşti ce vrei. Sau de ce să nu mergi la țintă și să accesezi siteul celor de la danube-delta-resort.ro.
Cauţi poate un plaur sau un lac cu nuferi, să evadezi în ceea ce, în limbajul trendy de azi, se numeşte loisir, cauţi poate curăţenia arhitecturală a caselor cu acoperiș de stuf, evitând haosul unor orașe cu iz balcanic. Eu cred că opţiunea multora converge către complexul de patru stele de la Crișan, de data asta.
Dacă alegi Delta Danube Resort, poţi combina vizitarea celei mai întinse zone umede din Europa, cu distracţia familiei şi a micuţului, dacă te gândeşti că buzunarul poate suporta şi o partidă de pescuit la știucă.
Oferta de cazare va mulţumi pe toată lumea, copilul( inclusiv copilul din tine) şi familia, aceasta din urmă cu doza de romantism lacustru inclusă. În fond, cine nu ar dori o asemenea combinaţie. Astfel îţi satisfaci  dorinţa de a visa pe malul canalului Sulina, într-un vaporaş ce alunecă uşor pe lângă casele din Crișan,  împărtăşeşti iubirea cu partenerul, asta după ce ani întregi ai visat la asta pe malul...Dâmboviţei.

Nu-ţi mai rămâne decât să consulţi ofertele de cazare supervantajoase de pe site-ul lor, absolut necesar, să-ţi iei un ghid turistic despre minunile deltei, să-ţi umpli gențile cu scule de pescuit și alte accesorii (lumânările pentru serile romantice, sunt de la gazde), să nu-ţi uiţi copilul şi să pleci în cea mai planificată călătorie ...neplanificată, din viaţa ta.

Cum arată hotelurile de trei stele de la marea noastră

Plec de la știrea că anul acesta majoritatea românilor care au ales sejururi pe litoralul românesc, au optat pentru hoteluri de trei stele și încerc să fac o caracterizare sumară a acestor unități de cazare. Știm că suntem foarte departe de condițiile chiar ale unor hosteluri din Occident dar, tipic pentru noi, ne mulțumim cu puținul oferit de patronii de ocazie de pe litoral.

Aceste hoteluri din sudul litoralului, mai ales, o înfăţişare nouă, sobră, destul de rece, dar modernizate într-o proporţie foarte mare. Ofertele de  șase sau şapte zile sunt mai mult decât atractive, pot fi însă probleme cu aerul condiţionat pe care v-a trebui să-l plătiți la recepţie, pentru că agenţiiile din țară au făcut o ,,greşeală", trecând pe ofertă şi acest element, ca fiind inclus în preţ.

Hoteluri cu 100 până la 200 de camere din care mai bine de jumătate cu condiţii de trei stele iar restul de două stele, sau de două plus( invenție românească, sau nu?) plus câteva garsoniere și apartamente, pentru purtătorul de slapi  de barbati, căruia spațiul nu-i ajunge.

Hotelurile din zona Neptun- Jupiter-Venus, au între10 și 13 etaje( turism pentru tot poporul comunist!?), cu lifturi modernizate şi rapide și servicii de curăţenie la standardul hotelului, başca o privelişte spectaculoasă asupra stațiunilor și a mării.

Recepţionerele sunt drăguţe şi amabile, parcarea este ieftină pentru maşină, plus o grămadă de oferte pentru familişti, biciclişti, amatori de scufundări şi chiar pentru studenţi, ca să nu mai spun de magazinele cu oferte care mai de care și cu promoții de incaltaminte barbati sau femei, sau puradei.
 

Terasele hotelurilor sunt interesante și multe dintre ele creează o ambianţă intimă, fiind situate lângă piscină,  ele oferind posibilitatea celor cu voce sau fără-nu contează- să interpreteze melodii la karaoke cu amfitrioni cu reale calităţi vocale.

Minusurile s-ar trece în dreptul  piscinelor, desprinse parcă din filmele comuniste alb-negru, populate la amaiază cu turişti de la hotel dar şi cu o faună locală-probabil tineri ospătari sezonieri fără mamă şi fără tată-, în care adminstratorii sastisiți de rutină, căldură și micuțul salariu, par veniți de pe altă lume.

Vechi, scorojite pe alocuri, cu 20-25 de sezlonguri de jur împrejur, cu apa curăţică( ca să nu-i spun altfel). Cu alte cuvinte, hoteluri de trei stele, pe alocuri cu servicii de patru şi cu o piscine de o stea sau de doi lei.

Bucuraţi-vă totuși de mare, piscina nu-i întotdeauna o opţiune.

Un alt minus îl reprezintă preţurile de la restaurantele hotelurilor, cele de la liber nu cele pe bonuri, cărți și alte hărți, care sunt uriaşe chiar dacă mâncarea este excelentă şi se respectă reţetarul.

Ca exemplu, două beri absolut comune, un suc, şi un orez sârbesc cu şniţel costă peste 40 de lei sau mai mult, în condiţiile în care în  orice staţiune cu banii aceştia puteau mânca doi adulţi câte un meniu complet. Sigur, nu te obligă nimeni să faci vânzare restaurantului hotelului în care eşti cazat, dar este o discrepanţă majoră între ofertele culinare.

Să termin pe plus, multe hoteluri s-au adaptat și posedă un spaţiu de joacă pentru copii cu play station, un spaţiu special cu computere cu acces la internet în incinta lobby-barului, un spaţiu de divertisment exterior cu trambulină, joc de şah şi teren de tenis cu nocturnă unde seara se adună masculii  dornici de mișcare în adidasi sport de barbati și în slip( ce dizgrațios, ca să nu spun tot ceva cu ...ios)şi două săli de conferinţe pentru situațiile în care există doritori de training-uri.

În concluzie, nu suntem nici în căruță nici în teleguță, dar măcar mergem pe asfalt și nu pe drum pietruit, în afară de situația în care ne furăm asfaltul de sub picioare.

Moscheea Azizie din Isaccea

Isaccea, este un oraș prăfuit, micuț, anost, cu blocuri comuniste, singurul său avantaj, fiind situarea pe malul Dunării, într-o zonă unde fluviul se ,,strânge" puțin, în calea unui vad de trecere.

Anticul Noviodunum, nu are multe obiective turistice, cel mai de seamă, fiind această moschee, ridicată undeva între secolele al XVI lea și al XVIII lea. Se numește Azizie și are un minaret înalt de 25 de metri.

Simpluță și stingheră între blocurile bară construite de comuniști, pentru muncitorii de la cariera de calcar de lângă oraș sau pentru cei care exploatau baritină la Somova, geamia este o arătare din alte timpuri, când Dobrogea era posesiune otomană.

Situația politică și lipsa conflictelor etnice, a făcut ca această geamie, ca și celelalte din Dobrogea, să nu sufere vandalizări, în aceeași măsură în care autoritățile otomane permiteau construirea de biserici, cu condiția ca turlele să nu depășească în înălțime minaretul.
Astfel în zonă se află și o biserică foarte veche cu hramul Sfântului Gheorghe.

Așadar, două monumente, două etnii și două religii, sunt coordonatele de bază pentru cei ce doresc să se oprească vreodată în Isaccea.

Bazilica martirică paleocreștină Niculițel, unicat în Europa

Deși nu se bucură de prea mare reclamă, în afara zonei Niculițelului, bazilica  de aici are ceva unic. Cripta în care s-au găsit trupurile a patru martiri creștini, este un unicat în ceea ce privește forma camerei mortuare și elemntele păgâne care caracterizează construcția.
Sfinții  Martiri Zotic, Atal, Camasie și Filip, sunt sărbătoriți în calendarul ortodox, în ziua de 4 iunie.

Povestea este simplă și complicată, în același timp. Cei patru martiri, de origine asiatică, au fost uciși de romani, cam prin secolul IV d. Ch.

Locuitorii din zonă i-au găsit și i-au înmormântat în bazilica lor. Astfel se explică și elementele precreștine, descoperite la această construcție. Localnicii erau considerați creștini, dar în zorii Creștinismului, locurile unde se săvârșeau ritualurile, erau dintre cele mai ciudate.

În anii '70, localnicii din Niculițel au văzut o cruce care ieșea din pământ, și au început să sape descoperind această construcție. În 1973, pe 17 ianuarie, în mănăstirea Cocoș din apropiere, sunt aduse moaștele celor patru Sfinți Martiri, pentru a fii păstrate cum se cuvine.

Cum au fost identificați ca fiind martiri creștini?

În criptă au fost găsite șase trupuri, din care două nu au putut fi identificate sub nici o formă, celelalte patru aveau inscripții pe peretele criptei cu numele lor.
Astfel un mic mister al dispariției lor a fost descoperit, asta pentru că la Constantinopol se știa despre martiriul lor, dar nu  e știa unde sunt îngropați.

Găsiți bazilica la un kilometru de centrul localității, urmând indicatoarele. Veți rămâne oarecum dezamăgiți de peisaj.
Praf, gunoaie, case sărăcăcioase care înconjoară clădirea ce adăpostește cripta, câini hămesiți, iar dacă mergeți lunea și marțea aflați că este închis.

În restul săptămânii este deschis de la 10 la 14, iar biletul  de intrare costă 4 lei pentru adulți și 2 lei pentru copii. Este bine să sunați la numărul 0745769874, pentru informații suplimentare, în caz că vreți să completați cu această bazilică, circuitul de aur al Dobrogei de Nord: Cocoș- Saon- Celik Dere- Niculițel.

Mănăstirea Cocoș- parte a triunghiului de aur din nordul Dobrogei

Vorbeam în postarea cu Celik Dere, despre Triunghiul de Aur al mănăstirilor din nordul Dobrogei, incluzând aici așezămintele monahale de la Celik Dere, Cocoș și Saon.

A venit rândul mănăstirii Cocoș, situată în zona administrată de comuna Niculițel, la 6 kilometri de Isaccea și 35 kilometri de Tulcea, urmând DN 22  apoi DN 87.


Zona este una tipică pentru nordul Podișului Dobrogei( Dealurile Niculițelului), cu dealuri vechi, cu spinări rotunjite de eroziune, unde vegetează cele mai mari păduri de tei din țara noastră.

Prima biserică a fost construită pe la 1832, din materialele avute la îndemână de sihaștri( lut, paie și nuiele), și avea hramul Intrarea în Biserică a Maicii Domnului.

Ea va fi reparată 14 ani mai târziu, de către călugărul Ignatie, având încuviințarea sultanului  Abdul Medgid (Dobrogea avea să mai stea sub stăpânire otomană până în 1878).

Temelia bisericii mari se pune în 1910, iar pictura interioară este executată de un pictor italian.
În anii  '60, odată cu încheierea procesului de renovare a bisericii și a chiliilor, tot ansamblul este declarat monument istoric.

După care, în 1973 sunt aduse de la Niculițel, din bazilica martirică paleocreștină, moaștele Sf. Martiri Zotic, Atal, Camasie și Filip.
Despre acest monument unic în România, în link-ul de mai sus.


Sfinții mai sus menționați și Sfânta Treime, sunt hramurile acestei mănăstiri, plus paraclisul cu hramul Sfântului Nicolae.
De vizitat muzeul mănastirii. Are locuri de cazare pentru cei interesați.
GPS: 45/ 12/ 42.53 N 28/24/56.24 E

Celik Dere- mănăstirea de la Pârâul de Oțel

Între dealurile toropite de mirosul teilor tomentoși, în sălbăticia nordului Dobrogei, stă pitită mănăstirea care și-a luat numele de la oțelul lăsat de ienicerii și spahii otomani, în pârâul afluent al Teliței. 

Este mănăstirea ,,Pârâul de Oțel", înfiptă bine în bazaltele neozoice ale Dealurilor Tulcei, și prinsă în chinga galbenă a florii soarelui, ce tivește pădurea tânără de foioase. 

Acesta este sentimentul, asta este priveliștea, răsuflarea este oprită în loc, ca moara aceea de vânt ce stă nemișcată în grădina mănăstirii.

Nordul Dobrogei se poate lăuda cu triunghiul de aur al mănăstirilor: Celik Dere- Saon- Cocoș, toate într-un spațiu restrâns la câțiva zeci de kilometri pătrați, între Isaccea la nord, Tulcea la est și Babadag la sud.
La Frecăței, căci așa se numește comuna de care aparține mănăstirea, se ajunge relativ ușor pe o serie de drumuri foarte bine întreținute, modernizate sub mandatul hulitei Doamne Udrea.
Între Isaccea și Somova, faceți pe un drum județean la dreapta către comuna mai sus menționată, drumul vă va duce până la capătul satului, unde se află mănăstirea.

Biserica  este cocoțată pe un vârf de deal, și către ea urcă o alee abruptă cu băncuțe pentru odihnă și pavată cu plăci mari de bazalt și calcar. Undeva în dreapta se află singura moară de vânt rămasă intactă din miile care împânzeau zona în perioada medievală. În stânga, sunt noile corpuri de chilii ale măicuțelor  unde aproape la fiecare geam flutură drapelul României.
La capăt, după ce urci ultimele scări, îți apare în toată splendoarea ei, biserica albă cu trei turle ridicată în preajma Primului Război Mondial, de arhitectul Toma Dobrescu.

Interiorul pictat între anii 1926-1932 are o frumoasă catapeteasmă aurită, din lemn de păr, iar în paraclis se află moaștele (cu mâna neputrezită!) a ctitorului mănăstirii, Arhiereul Athanasie Lisavenco.
Hramul acestei mănăstiri este Adormirea Maicii Domnului, și aici își împlinesc misiunea de credință 50 de măicuțe.
În muzeul  situat într-o clădire de lângă parcare, se pot admira covoare țesute în perioada interbelică de măicuțele de aici, documente scrise în limba turcă, arabă și persană precum și alte tipărituri vechi.

Călătoria către nordul Dobrogei, care poate include și celelalte două așezăminte, poate fi una de plăcere, dar este și una spirituală, în care realizezi că locul sfânt și peisajul se îmbină într-o armonie care îți copleșește simțurile. Regăsirea liniștii interioare și emoția autentică se manifestă pregnant în zone ca acestea, din care nu ai vrea să mai pleci. Mă gândesc de multe ori, cum este viața obișnuită aici, cum ar fi să te trezești dimineața într-un asemena loc, și dacă mi-ar plăcea. Nu știu cum, dar de fiecare dată îmi dau același răspuns. 

Nici nu este nevoie să-l scriu.


GPS: 45/7/36.03 N; 28/ 34/ 48.59 E
Locuri de cazare:10
Tel: 0240548287














ȘI NU UITA SĂ DAI LIKE!

Posibile obiective turistice enigmatice din România

( sursa- certitudinea.ro)

1. Tăblițele de la Tărtăria

Cu siguranță sunt cele mai controversate și enigmatice dintre descoperirile arheologice din România și din această zonă a lumii. Descoperite în localitatea Tărtăria, comuna Săliște( jud. Alba) plăcutțle au pe ele inserate o serie de pictograme, care ar reprezenta cea mai veche scriere din LUME. Au fost datate acum 7000 de ani, cu mult înainte de apariția scrierii sumeriene( considerată azi, cea mai veche scriere ).Cele trei plăcuțe sunt depozitate la Muzeul Național de Istorie a Transilvaniei din Cluj Napoca, și se pare că, voit, peste ele s-a așternut un văl de tăcere care sporește enigmele.
Imaginați-vă o promovare intensă a acestor tăblițe, cu un circuit turistic istoric care să includă și muzeul, și  șantierul arheologic dar și cetățile dacice din munții aflați în apropiere.

2. Peștera Gaura Chindiei( Fereastra Chindiei)

Această peșteră de pe malul Dunării, din zona Defileului( Clisurii), aflată lângă localitatea Pescari, este prima din țara noastră unde s-au descoperit desene rupestre din paleolitic( mult mai cunoscute sunt cele din peșterile din Franța si Spania). Au fost descoperite 360 de semne cu reprezentări umane, florale și animaliere, care se spune, că ar constitui un mesaj de la o civilizație despre care nu se știe mare lucru. Nu au fost descifrate în totalitate nici până astăzi, realizându-se doar paralele cu ceea ce se știe din alte părți ale lumii.

(sursa- mecanturist.ro) 

3. Valurile dobrogene de apărare. 

Sunt destul de controversate în ceea ce privește vârsta lor și împărații sub care au fost construite: Traian, Justinian, Constantin cel Mare. Cele mai cunoscute sunt cele care însoțesc valea Carasu, cea pe care s-a construit Canalul Dunăre-Marea Neagră. Există  chiar și comuna Valul lui Traian,  unde acest val de pământ care nu a fost ridicat de Traian, trece chiar prin mijlocul comunei, pentru a se opri la malul mării. Ele au fost ridicate începând cu secolele VII- IX, așa că nu au nicio legătură cu romanii ci cu bizantinii.

4. Catacombele Constanței.
Tot în Dobrogea, sub străzile Constanței, se află ,,întunecimile,, care comunicau cu marea, vestitele catacombe zidite și amenajate de romani, pe vremea când orașul se numea Tomis. Nu știu să mai existe catacombele, dar poveștile sigur mai bântuie imaginația tinerilor de prin cartierele de case ale orașului. Se spune că pe acolo se refugiau în caz de atac romanii și populația orașului, alții vorbesc despre ascunzătorile piraților și evident despre comorile lor, dar și despre fetele răpite care erau duse în galeriile aflate la 20 de metri sub pamânt. Cert este ca ele comunicau cu zona unde astăzi este amenajat ,,Mozaicul roman".
O refacere pe cel mult 100 de metri a acestor galerii, ar produce o revigorare a turismului istoric în zona deja amenajată a muzeului de istorie și arheologie.

5. Sanctuarul de la Căscioarele
Undeva pe un ostrov al Dunării de lângă Oltenița, au fost descoperitele urmele unui templu sau sanctuar care fost datat 5000 de ani, în perioada neolitică. Intersant este că acesta avea 12 metri înălțime chiar dacă era făcut din...lut. Există similitudini cu templele sumerine și cu unele descoperite în Anatolia( Turcia). Cu siguranță a fost centrul tribal unde se desfășurau ceremonii religioase, care se adresau zeilor fecundității, fertilității și chiar ceremonii de adorare a unei ...coloane.

Notă: cele trei imagini alb-negru sunt fotografiate de mine din cartea: ,, Mai există enigme" de Simion Săveanu, Ed. Sport-Turism, 1975 

Cele două cruci de leac de la Mănăstirea Dervent

În urmă cu un an, în goana maşinii spre Ostrov, la trecerea cu bacul, am oprit la Mănăstirea  Dervent. Am fotografiat, am vizitat  grădina superbă a mănăstirii şi m-am rugat. Istoria acesteia nu o ştiam foarte bine,însă în timpul documentări,i am descoperit că aici se află două cruci de piatră cu puteri tămăduitoare. Când verific pozele realizate, descopăr că în niciuna nu apar crucile.
Mi-am luat revanşa anul acesta.

Le-am fotografiat, şi le pun pe site, alături de link-ul către postarea cu Mânăstirea Dervent, din sudul Dobrogei, unde aveţi şi povestea crucilor.

TROPAEUM TRAIANI- cum arăta înainte de reconstrucţie

Scriam-AICI- în urmă cu vreo doi ani despre Tropaeum Traiani de la Adamclisi şi mă documentam asupra istoriei locului. Nu ştiu de ce mă gândisem întotdeauna că acest monument, privit cu admiratie încă din şcoala generală, durează de 2000 de ani, si chiar mă miram cât de bine păstrat era(?!).
Am aflat de la istorici şi de pe panourile de prezentare că acesta este o reconstructie şi mare mi-a fost mirarea să descopar, anul acesta, în două ghiduri vechi, ante 1975, două poze ale monumentului aşa cum arăta el înainte de reconstructie.

Extraordinar şi bravo arheologilor şi constructorilor.

                                                                            AZI

Hotel Capitol- Jupiter, aşa cum e

Un hotel bun, cum s-ar spune, rezonabil adică.

Cu o înfăţişare nouă, sobră, destul de rece, dar modernizat într-o proporţie foarte mare. Oferta de şapte zile a fost mai mult decât atractivă, doar o problemă cu aerul condiţionat pe care a trebuit să-l plătim la recepţie pentru că agenţia din Bacău a făcut o ,,greşeală", trecând pe ofertă şi acest element, ca fiind inclus în preţ.

Vreo 200 de camere din care mai bine de jumătate cu condiţii de trei stele iar restul de două stele, plus alte 11 garsoniere.

Cel mai înalt hotel din zona Neptun- Jupiter-Venus, cu 13 etaje, cu lifturi moderne şi rapide si servicii de curăţenie la standardul hotelului, başca o privelişte spectaculoasă asupra Neptunului si a mării.

Recepţionere drăguţe şi amabile, parcare ieftină pentru maşină, plus o grămadă de oferte pentru familişti, biciclişti, amatori de scufundări şi chiar pentru studenţi.

O terasă interesantă într-o ambianţă intimă, de lângă piscină, oferă posibilitatea celor cu voce sau fără-nu contează- să interpreteze melodii la karaoke cu un amfitrion cu reale calităţi vocale.

Un mare minus pentru piscina, desprinsă parcă din filmele comuniste alb negru, populată cu turişti de la hotel dar şi cu o faună locală-probabil tineri ospătari sezonieri fără mamă şi fără tată-, si cu un adminstrator venit de pe altă lume.

Veche, scorojită pe alocuri cu 20-25 de sezlonguri de jur împrejur, cu apa curăţică ca să nu-i spun altfel. Cu alte cuvinte un hotel de trei stele, pe alocuri cu servicii de patru şi cu o piscină de o stea sau de doi lei.

Bucuraţi-vă de mare, piscina nu-i o opţiune.

Un alt minus sunt preţurile de la restaurant, cele de la liber, care sunt uriaşe chiar dacă mâncarea este excelentă şi se respectă reţetarul.

Ca exemplu, două beri absolut comune, un suc, şi un orez sârbesc cu şniţel costă peste 40 de lei, în condiţiile în care în staţiune cu banii aceştia puteau mânca doi adulţi câte un meniu complet. Sigur, nu te obliga nimeni să faci vânzare restaurantului hotelului în care eşti cazat, dar este o discrepanţă majoră între ofertele culinare.

Să termin pe plus, cu un spaţiu de joacă pentru copii cu play station, un spaţiu special cu computere cu acces la internet in incinta lobby-barului, un spaţiu de divertisment exterior cu trambulină, joc de şah şi teren de tenis cu nocturnă şi două săli de conferinţe.

Canaraua Fetii- minicanionul misterios din sudul Dobrogei

Canaraua defineşte în termeni simpli o vale adâncă şi îngustă cu pereţi abrupţi creată în calcare sau loess de râuri care azi nu mai există. Specifice pentru sudul Dobrogei ,,canaralele” seamănă cu nişte canioane mici, adâncite de nivelul de bază scăzut al locului de vărsare, de obicei într-o zonă cu scurgere interioară(endoreică).

Iată povestea uneia dintre canaralele dobrogene, numită ,, a Fetii”, o frumuseţe carstică necunoscută şi ascunsă din România:

-Unde-i Canaraua?

-Asta căutaţi? Păi trebuie să ajungeţi la carieră, iar de acolo cam la vreun kilometru prin pădure.

-Indicatoare sunt?

-Nimic. Da, o găsiţi ieşind din drumul naţional. E frumos acolo…, mergeam la ghiocei când eram mic.

Cariera

Găsesc cu greu drumul desfundat care face undeva stânga între Băneasa şi Lipniţa. Intru cumva cu inima în gât de emoţie şi, încet, încet apar construcţiile dezafectate ale fostei cariere de calcar care creează peisajul atât de cunoscut de eră postindustrială. Lunca secată a pârâului rămâne martorul tăcut al pereţilor de beton şi al zidurilor albe de calcar din cariera părăsită. Acestea se cască alb-roşiatice, într-un décor bolovănos, sterp şi arid pe unde mişună şerpii şi guşterii.

Cariera alimenta cu calcar dolomitic combinatul de ciment de la Medgidia, rocă din care se făcea var, ciment şi nu numai.

Întâlnirea

Las maşina undeva la umbră şi pornesc iute, pe o caniculă care începea să-şi facă loc peste platoul uşor ondulat care se zărea peste carieră. Păduceii şi carpenii ce invadaseră marginile golaşe aveau déjà frunzele răsucite din cauza căldurii.

Un tip transpirat şi cu îmbrăcăminte de miner, îmi răspunde în doi peri cu oboseala chipului pierdută printre broboane de sudoare, despre locul unde se află canaraua. Se pare că este la fel de surprins ca şi mine să găsească pe cineva pe coclaurii aceştia care separă România de Bulgaria.

După cinci minute de foială încolo şi încoace, găsesc poteca. Mă întâlnesc cu un… preot, care apare de nicăieri însoţit de doi localnici. Zic bună ziua şi Doamne Ajută şi întreb cât mai este până la canara.

Răspunsul vine prompt: 1500 de metri pe aici şi 1700 pe partea cealaltă, adică de o parte şi de alta a albiei năpădite de pădure şi de buruieni. Răspunsul este urmat de un potop de întrebări din partea preotului, care nu-şi închipuia cum de ştie cineva din Bacău despre zona asta mirifică, unde el vrea să construiască o mânăstire micuţă. Se pare că răspunsurile mele îl mulţumesc, aşa că mă invită la anul în mica lui mânăstire, pe care o va înălţa sub stâncile cele roşiatice ale minicanionului săpat de râul fără nume.

Canaraua(kanapa, bg.= stâncă)

Drumul pe poteca, când mai largă, când mai îngustă şi parazitată de urzici şi de curpănul liană, l-am făcut în 20 de minute. Zgomotele pădurii cu aspect subtropical veneau peste simţurile mele ascuţite la maxim, auzul înregistra fiecare bătaie de aripi a vreunei arătări iar urzicarea de pe mâini şi picioare aproape durea.

În cele din urmă, întrezăresc la capătul cupolei de copaci termofili un luminiş. La ieşirea din pădure mă întâmpină o poiană largă mărginită în stânga faţă de o serie de coloane, brâne şi ziduri ruginite de eroziune şi de descompunerea oxizilor de fier.

Le-am găsit! În sfârşit!

Rămân uimit şi mut în faţa peretului cu straturi de calcar şi dolomite acoperite de o pălărie de loess din care răsar coloane tipice ca nişte clăi de fân geologice.

Ştiam însă că trebuie să ajung şi să văd şi pe dreapta un alt perete, cel opus, al minicanionului şi pentru asta aveam ca punct de reper un lan de floarea soarelui. Într-un final, dau de lan şi în spatele lui, de peretele estic al canaralei, unde se cască niste găuri uriaşe. Seamănă cu peşterile de sihaştri, în fapt nu sunt decât orbitele goale ale unui craniu geologic.

Ei, iată o zonă care trebuie explorată cu pioletul în mână. Altă dată şi cu ceva mai mult timp la dispoziţie, pot străbate la pas şi descoperii celelalte minicanioane ascunse din sudul Dobrogei aşa cum este ,,Canaraua lui Olteanu”  sau mai la nord, Canaralele Hârșovei.

Canaralele îţi dezvăluie ce creaţii fantastice pot face râurile din perioada Diluviului. Asta chiar dacă azi găseşti doar lunci uscate şi pereţi găuriti pe unde mişună viperele şi  unde puştii tuciurii ai localnicilor merg primăvara la …ghiocei.

Locatia pe hartă- AICI.

Uşoare, ca un şpriţ de vară!