Cheile şi cascada Lotrişorului

Multe sunt frumuseţile ascunse de către munţii noştri şi situate la o aruncătură de băţ de marile drumuri naţionale. Aşa este şi cu această zonă interesantă aflată la doar saşe kilometri de Căciulata, şi care oferă turistului privelişti şi experienţe nebănuite.

Cei care vin dinspre Sibiu, pe defileul Oltului ratează în 99% din situaţii cascada, pentru simplul motiv că nu există niciun indicator;doar în staţiune un panou albastru îi anunţă că pot vizita căderea de apă. Doar dacă ai auzit de cascada Lotrişor din povestirile altora, îţi va atrage atenţia, prezenţa la vreo două sute de metri de intersecţia cu drumul forestier, a motelului Lotrişor.

Astfel că te deştepţi, faci cale întoarsă şi intri pe drumeagul cu barieră. Direcţia Silvică Vâlcea ia 10 lei pentru fiecare maşină, şi nu stiu ce face cu banii aceia, pentru că niciun indicator mai acătării nu există în zonă, nici să te îndrume şi nici să te informeze despre caracteristicile geologice, geomorfologice şi/sau floristice ale regiunii. Asta deşi zona este inclusă în Parcul Naţional Cozia, administrat tot de ei. Ar trebui sa ia lecţii serioase de la Alba, unde niciun obiectiv turistic nu a rămas fără panou cu indicaţii suficiente în română, engleză şi franceză!

Drumul este accesibil cu maşina pe o lungime de doi kilometri şi jumătate, atâta cât durează şi cheile spectaculoase ferăstruite de Lotrişor în strate geologice dure, din şisturi cristaline. Tocmai asta îi dă un farmec anume deoarece majoritatea cheilor pe care le vedeţi prin ţară sunt ,,săpate” în calcare, roci care se dizolvă relativ uşor.

Te afli în extremitatea nord-estică a Munţilor Căpăţânii, în zona Munţilor Năruţu, care nu depăsesc 1500 de metri altitudine, foarte aproape de zona ,,Cârligului Mare”, cotul acela uriaş pe care îl face Oltul în defileu.

După ce drumul forestier coteşte de câteva ori brusc, de ai impresia că după colţ este cascada, deşi zgomotul nu o anunţă, şi după ce admiri vârfurile stâncoase care se iţesc din pădurea de fag, ajungi lângă cascada mult asteptată.

Nu îţi taie răsuflarea, deşi are o cădere de aproximativ 30 de metri, dar spectacolul naturii rămâne impresionant. Contează câte praguri ,,sare” , cât a plouat în ultimele zile şi câţi ,,turişti” care nu pot admira peisajul în linişte, ai pe lângă tine.

Ce este curios şi interesant de ştiut despre această cascadă, este că ea a fost… CREATĂ DE OM!?

Da. Ea este creaţia muncitorilor care au lucrat la acest drum, care nu putea fi construit decât dacă cursul râului era deviat prin munte. Astfel că printr-un fel de canal de aducţiune de vreo 300 de metri, apa este colectată şi apoi adusă sus, iar de acolo gravitaţia îşi face treaba.

Nu o rataţi.Pentru cât de aproape de omenire este, chiar e păcat.

P.S. Filmuleţul este zgomotos şi datorită cascadei, ceea ce nu mă deranjează deloc, dar şi din cauza turiştilor care se bălăceau la bustul gol şi stuchind seminţe, la baza cascadei. Asta e!

Cascada Vârciorog- săritoarea de sub Piatra Grăitoare

Pe drumul ce leagă Gârda de Sus şi Arieşeniul de Nucet, peste pasul Vârtop unde se află Groapa Ruginoasă, undeva pe stânga, un indicator peste care poţi trece uşor cu vederea în goana maşinii, te îmbie să drumeţeşti până la Cascada Vârciorog, cale de vreo trei kilometri şi jumătate. Pentru cei ce nu doresc doar un week-end la vreo pensiune cu jacuzzi, această călătorie de maxim două ore nu poate fi decât o bună ocazie de a-şi fortifica şi spiritul şi trupul în afară, bineînţeles, de o mică febră musculară.



Lăsaţi maşina după ultimele case, şi înaintea podeţului de lemn, undeva mai ferit, pentru că TAF-urile ce cară lemne, o pot avaria şi porniţi pe jos, înarmaţi cu răbdare şi cu bocanci impermeabili, pentru că micile pâraie şi noroiul frământat de tractoare şi de copitele cailor, pot pune probleme. Drumul nu este de speriat, se aşterne frumos ba în stânga ba în dreapta râului ce formeaza mai departe la ieşirea din strâmtura pragurilor, Cascada Vârciorogului.



Un popas cu buşteni butnăriţi lângă băncuţe de lemn şi o rulotă cu de-ale gurii şi cu ceva suc, vă aşteaptă la vreo oră de mers şi undeva la câteva zeci de minute până la cascadă. Dintr-o dată, peisajul începe să se sălbăticească, râul curge cu zgomot, marmitele de eroziune din albia îngustă se înmulţesc, ca şi stâncile căzute de pe versanţi ce par opera lui Sfarmă Piatră.



Pădurea se aruncă de pe pantele muntelui, lăsând gândul să urce către vârful Curcubăta Mare, cel mai înalt din Apuseni de 1849 de metri. O cupolă cristalină de piatră dură îl secondează mai la nord şi se numeşte Piatra Grăitoare, iar de la înălţimea sa de 1657 de metri, pune stavilă afluenţilor Arieşului, desenând cumpăna de ape dintre bazinul Arieşului Mare şi cel al Crişului Negru ce udă Ţara Beiuşului.
Sub acest vârf, în zona numită de moţi Tarniţa Bihorului, îşi începe călătoria scurtă şi vijelioasă pârâul care cade aici într-o singură scobitură, de la 15 metri înălţime, şi care formează această splendidă cascadă.



Apa curge cu putere şi te anunţă de la câteva sute de metri distanţă, cu acel zgomot inconfundabil. Ocoleşti o zonă de grohotişuri mărunte şi de pietre mari, ce par prăbusite dintr-un drum de carieră, te strecori între malul acesta uriaş de 30 de metri înălţime, care după părerea mea, va bloca cursul acestui râu. În scurt timp intri într-un luminiş în care pădurea s-a dat la o parte pentru a lăsa pânza de apă să te îmbrăţişeze ca un voal creat de miliardele de vapori de cristal.
Enjoy!

Săritoarea Bohodeiului - regina cascadelor din Apuseni

Într-un ghid prăfuit de prin anii '60, despre traseele prin Apuseni, am citit că există această cascadă sau ,,săritoare" cum îi spun localnicii, şi este singura menţiune despre această minune naturală pe care am întâlnit-o!



Săritoarea Bohodeiului se află în Muntii Bihor, pe versantul vestic, pe valea pârâului Aleu, şi are nu mai puţin de 80 de metri!!! cădere, într-o zona sălbatică şi neumblată decât de montaniarzii cu experienţă. Pragul cristalin peste care sare acest mic pârâu este spectaculos şi este ascuns privirii călătorului de un pinten montan destul de greu accesibil.




NICI UN INDICATOR, nu te îndrumă către acest miracol acvatic, deşi în zonă există un interes uriaş pentru promovare.
Ajungeţi aici trecând de comuna Pietroasa, care se afla la stânga drumului ce vă duce către vestita peşteră a Urşilor, după care la vreo doi kilometri pe drumul(ce se modernizează!) ce va ajunge în inima platourilor carstice ale Padişului din zona centrală a Apusenilor(mai precis spre Cetăţile Ponorului şi Rădesei), faceţi stânga pe un drumeag străjuit de un indicator pe care scrie:,,Tabăra Speranţa".
După un drum plin de hărtoape, întâlniţi tabăra mai sus menţionată, după care prin pădure, pe malul pârâului Aleu(afluent al Crişului Pietros), mergeţi până ce maşina dvs nu mai poate înainta, apoi pe jos urmând marcajul.



Surpriza vine abia după o jumătate de oră de mers, când întâlniţi primele indicatoare montane care vă spun că aveţi o oră şi jumătate de mers, dar săgeata indică o râpă cu o înclinare de cel puţin 50 de grade, care trebuie urcată apoi prin pădure(imaginaţi-vă că eram cu cel mic de 6 ani şi ne-am descurcat cu el şi la dus şi la coborâre, care este mai grea decât urcarea!) şi în cele din urmă, escaladaţi un pinten montan calcaros.
Aici, oboseala şi drumul nu mai contează, este drept că nici genunchii nu vă mai ascultă dar ochii şi urechile vă sunt mângâiate de privelişte şi de curgerea vijelioasă a apei.

Cascada Pişoaia din Apuseni

Dacă te uiţi pe hartă, această cascadă se afla chiar în inima Munţilor Apuseni, lângă Muntele Găina(1486 metri) atât de celebru, din şi mai celebra comună Avram Iancu.



,,Inima,, Apusenilor pulseaza de mândrie moţească şi alege să cadă într-un decor de poveste cu brazi, sânziene si peşteri uriaşe, în mijlocul unui ...cătun(crâng pe limba moţilor) cu căsuţele risipite la poalele dealului Struţul. Crânguşorul se numeşte Nemeş, ca şi cascada de prin partea locului, sau Cascada Miresii după legenda care le spune fetelor cine le va fi soţ sau scurt şi cuprinzător- PIŞOAIA.



Cu o cădere de doar...18 metri, acesta cascadă nu intră în categoria greilor, care adună zeci sau sute de metri (de ex.Cascada Cailor are 150!!!) dar desenează pe buza prăpastiei un voal frumos de apă, care curge printre stâncile de travertin, stânci create în parte chiar de apă.
Pentru că travertinul este o rocă sedimentară apărută prin precipitarea calcarului din apă pe stânci, de culoare alb-gălbuie si cu porozitate mare. Exact asa se vede şi la baza cascadei, unde apele Arieşului Mic se întâlnesc cu pârâul Slatina.



Ajungeţi aici mergând de la Câmpeni-,,capitala Ţării Moţilor,, (Mihoieşti), spre comuna Avram Iancu în a cărei rază administrativă se află rezervaţia şi vă opriţi la indicatorul mare si verde de pe stânga drumului.
De altfel, în Alba la toate obiectivele importante veţi găsi aşa ceva, laudă Consiliului Judetean!
Pe bune!

Cascadele Făgăraşului

prag glaciar si marmita de eroziune

firicel

jnepeni si praguri


regina Făgăraşului- Cascada Bâlea

Mi-au placut foarte mult micile cascade de pe Transfăgărăşan,care iti apar in toata splendoarea lor in golul alpin de la peste 1600 de metri.
Facindu-si loc printre tufele de jnepeni( specie de pin de mare altitudine) ce imbraca versantii golasi, micile piriase alimentate de topirea zapezilor intilnesc in drumul lor roci mutonate (slefuite de gheata) pe care aluneca usor dar si praguri glaciare din roci ce nu s-au lasat erodate si astfel zeci de cascade mai mari sau mai mici apar in tot locul pe drumul ce urca spre Bâlea Lac sau coboara spre Bâlea Cascada.
O alta postare despre Cascada Bâlea si Transfăgărăşan - AICI.

Cascada Duruitoarea - mireasa Ceahlăului

primul prag

aici se vede pragul al doilea(ruptura)

panoul de prezentare, înaltimea variaza de la sursa la sursa, aici sunt 25 m!?

Piatra Ciobanului

de la stânga la dreapta: Piatra Lata, Panaghia, Vârful Toaca, Piatra Ciobanului

doborâturi de arbori, pe traseul spre cascada

în sir indian prin zapada

no comment

preferata mea, cu razele de soare ce se rasfrâng pe gheata cascadei

Mi-am dorit dintotdeauna sa ajung sa vad aceasta cascada, mai ales ca am ajuns de multe ori la Durau, însa vremea sau sanatatea nu mi-au permis acest lucru.

Am urcat de curând cu elevii mei, de la 840 de metri (altitudinea statiunii) pâna la 1200 metri(altitudinea de la baza cascadei).Un drum destul de anevoios cu portiuni de gheata si cu zapada de jumatate de metru (pe lânga poteca), într-un peisaj extraordinar, tacut ca Olimpul Carpatilor dar frematind la fiecare chiot de bucurie al copiilor, de parca atit asteptau molizii sa ne raspunda cu fulgii de zapada cazind de pe ramuri.

Drumul este greu pâna la Poiana Viezuri, la 1100 de metri unde se face si jonctiunea cu traseul spre Cabana Fântânele, dupa care timp de vreo ora drumul coboara relativ lin sau urca usor, pâna când, pe neasteptate dupa o poiana se vad niste bancute si se aude susurul cascadei semînghetate (vara debitul este mai mare, asa ca zgomotul se aude de la departare,duruit ce a dat si numele cascadei).

Poate stiti sau nu, dar Ceahlăul (1907 m în vârful Ocolaşul Mare si 1904 în vârful Toaca) este un unicat in aceasta zona, prin structura si alcatuirea geologica din alternante de gresii (dar nu aia din baie !) conglomerate si calcare, ce genereaza prin eroziune forme ciudate de relief ca Panaghia (cu o frumoasa legenda), Cusma Dorobantului, Claia lui Miron etc. sau platouri si abrupturi cu ruperi de panta ce favorizeaza formarea cascadelor.

Asa s-a format si Duruitoarea de pe pârâul Rupturi (nume care nu este întâmplator), afluent al pârâlui Schitu, cu o înaltime de 25-27 m, cu doua caderi separate de câteva praguri adâncite numite ,, oalele gigantilor" (marmite de eroziune).

Taxa de intrare in Parcul National Ceahlau este de 3 lei, bani in care primiti si un pliant de prezentare sumara a parcului, plus traseul sau traseele de urmat pe munte.

Cascada Urlătoarea - Buşteni

la cinci minute de cascada și pârâul situat în dreapta potecii curge, încă, vijelios




atentie ursi!, pe bune, se știe ca ursii nu hibernează toata iarna, ci mai ies și mai caută de mâncare, mai ales că sunt obișnuiți cu oamenii!!!


minunata cascadă sau sulul de cristal!




Sunt absolut sigur că marea majoritate dintre cei ce citiți postările mele ați auzit sau ați văzut această cascadă încântătoare și deosebit de spectaculoasă, situata la 30-40 de minute de mers, relativ lejer din Buşteni (din spatele Hotelului Silva sau de lângă telecabină).

Am fost de două ori în ultimii ani, întotdeauna iarna, și mi se pare cu adevărat fascinant peisajul acela al pădurii parcă încremenite în asteptarea celui mai mic zgomot de ciocănitoare, de veveriță agitată sau de urs înfometat, sau de ce nu, de cântec de copil, toate până la ceea ce localnicii au numit sugestiv ,, Urlătoare" (vă mai amintiți denumirile date de români cascadelor ?- Săritoare sau Duruitoare)
Zgomotul sparge linistea pădurii si te pierzi încet în aburul făcut de apa pârăului cu acelasi nume, ce cade de la 15 metri înăltime.
Cascada se află la poalele abruptului prahovean al Bucegilor, lângă Valea Jepilor(denumire ce vine de la jnepeni), deasupra Poienii Tapului (care, de altfel, se lasă zărită printre ochiurile lăsate de perdeaua pădurii ).
Este formată de aparitia unui prag de piatră, în fapt un bloc uriaș de conglomerate(pietrișuri cimentate), care obligă pâraiele Urlătoarea Mică și Urlătoarea Mare să se arunce de la o altitudine suficientă, în micile căldări de eroziune situate mai sus de căderea principală.

Interesant, pentru cei dornici de aventură, ar fi să urcati pieptiș( numai dacă mergeti vara), prin stânga cascadei la celelalte căderi de apă facute de cele două pâraie, care în final se unesc și genereaza ceea ce Alexandru Vlahuţă numea ,,un sul lucitor de cristal ce se sparge cu zgomot în volbura de jos "(inspirată din Silviu Neguț- Spectacolele Terrei).

Cascada Putnei - Lepsa

viteza apei care curge printre aceste stinci atinge 18 m/s!

Din pacate Lepsa mi-a lasat un gust amar, accentuat si de drumul pe care l-am urmat ca sa ajungem acolo, prin Soveja (jalnica relicva a turismului romanesc, cu un singur hotel de o stea, numit Zboina dupa numele unei culmi din Muntii Vrancei).
Ce este Lepsa ?
O adunatura de case ale fostilor oieri din Tulnici si o pastravarie, numai o statiune turistica nu.
O aglomerare de sute de corturi intr-un camping improvizat, un hotel scump si citeva pensiuni ale unor galateni scapatati, pe un tapsan in lunca Putnei vrincene, unde sute de ,,turisti ": galateni, braileni, vrinceni si buzoieni se distreaza la focurile cu mititei si costite de porc si incing in noapte orgii muzicalo-distractive cu Guta si Vijelie.
N-am nimic cu oamenii in sine, treaba fiecaruia, dar ministatiunea asta manelistica cu doua magazine imputite si cu citeva tarabe ce mizgalesc peisajul si asa ,,parfumat '' de gratare nu merita atita efort.
Ajungeti la Lepsa mergind pe la Focsani (74 Km.) spre Tirgu Secuiesc, trecind prin Tulnici pe DN 2 D, si traversind apoi Muntii Vrancei (virful Goru 1785 m), comuna fiind strajuita de Muntele Lepsa (1390 m) ca si de Muntele Zboina Neagra spre nord si Muntele Tisaru spre sud.
Cel mai important obiectiv turistic este Cascada Putnei sau ,, Saritoarea Putnei ", o minune geomofologica si hidrologica, aproape fara egal, cu o cadere in trei transe, de 12-14 metri in care apele Putnei se zdrobesc de peretii calcaro-grezosi, cu un urlet ce infioara privitorul, pentru ca in final apele sa se linisteasca in bazinetul de eroziune de la baza cascadei.
Cascada are o lungine de 76 m, cu o diferenta de nivel de 14 metri si cu un debit mediu de 9 mc /s. Pe peretii stincosi ai cascadei cresc citeva plante rare de stincarie ca: garofita, iarba surzilor, mierluta si izma de munte, iar radacinile de fag, ulm, mesteacan, arin negru si artar, stau suspendate parca intre crapaturile muntelui.
Acesta este singurul element cu adevarat impresionant din acesta zona, in afara de peisajul cu munti impaduriti din zona Gresu dincolo de Lepsa spre Depresiunea Brasovului in zona pasului Musat (1100 m) , dupa care soseaua coboara spre Ojdula (Jud. Covasna).

Cascada Bâlea -Făgăraş

imaginea cascadei (in fundal) si pragul glaciar ce a creat caderea de apa, se vede si telecabina ce trece chiar pe deasupra acesteia


in spatele nostru erau citeva corturi, ale unor montaniarzi (nu stiu ce au facut dupa ce am plecat, pentru ca la cinci minute a inceput o furtuna naprasnica ce a blocat Transfăgărăşanul pentru doua zile)



Multi ajung pe Transfăgărăşan, fara insa a se opri la Cascada Bâlea la altitudinea de 1234m, de fapt la motelul unde opreste telecabina ce vine de la lacul Bâlea.
Este spectaculos mai ales ca ,,saltul '' facut de firicelul de apa glaciara depaseste 50-60 de metri. Ce se intimpla de fapt, circul glaciar omonim in care se afla vestitul lac glaciar (de altfel cel mai vizitat lac glaciar din Romania si asta pentru ca are ,,norocul '' de a se afla pe traseul singurei sosele transcarpatice de altitudine), este separat de versantul muntelui propriu-zis printr-un prag glaciar (situat la 1600m) alcatuit din roci dure numite sisturi cristaline ce a permis apei sa cada de la o inaltime impresionanta.
Se poate vizita pe un traseu destul de usor de la Complexul turistic Bâlea Cascada- Muntele Netedu-Cabana Bâlea, ce dureaza 4 ore si jumatate pe marcaj cu triunghi rosu.
De altfel trebuie sa stiti ca multe cascade din tara au denumiri apropiate de zgomotul pe care il genereaza caderea de apa: Urlătoarea Bâlei- aceasta despre care vorbim, Urlătoarea- de lânga Busteni, foarte accesibila din statiune, Duruitoarea- din Ceahlău, sau Săritoarea Putnei- lânga trista ministatiune manelistica Lepsa, Saritoarea Ieduţului- din Apuseni, masivul Vladeasa si tot acolo cascada Moara Dracului.