Colosseumul din Roma

După două subiecte grele vă propun un short de câteva zeci de secunde ușurel, plăcut, făcut la interior în marele Colosseum din Roma. Văzut vara asta, cu o organizare și logistică extraordinară. Bilete rezervate online, certificat verde, personal. Impecabil! Vă pupă proful Irașcu! Hai cu 1500 de subscriberi!

Forme de guvernământ mai ciudate

 Am mai făcut postări despre denumirile unor țări sau capitale. Azi a venit rândul unor state unice. Câteva țări cu forme de guvernământ mai puțin încadrabile în formulele clasice, de republică sau monarhie.

Noutăți în sezonul de 2019-2020 de la SKIMANIA

Noutati in Ischgl 2019/20
Pe 30 noiembrie 2019, trupa Seeed din Berlin va deschide sezonul de schi la legendarul Concertul de Deschidere ”Top of the Mountain” din Ischgl. Statiunea de schi va fi deschisa din 28 noiembrie. Noutati in iarna 2019/20: Velilleck F1 - cel mai rapid telescaun din statiunea de schi si Visnitz N2 - primul telescaun cu 8 locuri D-line din Elvetia.

Noutati in Ski amade 2019/20

Cu siguranta, multi oameni isi aduc aminte de telescaunul Flying Mozart din Wagrain. Dupa 31 de ani ne luam ramas bun de la legendarul lift, iar in sezonul 2020/2021 va circula in lift de zece persoane in locul acestuia. Una din cele mai populare statiuni de schi a Ski amade este regiunea Snow Space, cu statiuni de schi precum Flachau, Zauchensee si Wagrain. De pe cel din urma vor demonta telecabina Flying Mozart, denumit dupa geniul local. 

Noutati in regiunea Salzburg 2019/20

Regiunea Salzburg, chiar si in conditii austriece cheltuie mult pentru dezvoltarea statiunilor de schi. Similar cu anii precedenti, nu vom ramane fara noutati interesante nici in acest sezon. In sfarsit, in acest an s-ar putea realiza vechiul vis. Vom putea ajunge pe ghetar direct din Kaprun. Prima parte a retelei catre Maiskogel a fost finalizata anul trecut, iar anul acesta va fi finalizata si cealalta parte.

Noutati in Dolomiti Superski 2019/20

Regiunea de schi Dolomiti Superski nu va ramane in urma nici anul acesta in ceea ce priveste imbunatatirile. Si anul acesta vor cheltui aproximativ 100 de milioane de euro pentru dezvoltarea acestei regiuni imense de schi. Acum doi ani 100, anul trecut 90, iar anul acesta din nou 100 de milioane de euro vor fi cheltuiti pentru dezvoltarea regiunii de schi imense. 

Top zece trasee pentru biciliști în Germania

Începutul toamnei este momentul ideal pentru a explora orașe magice, a se bucura de plimbări prin natură sau a trăi o aventură pe bicicletă. Dacă sunteți pasionat de viața urbană, faceți un tur al metropolelor germane, dar dacă preferați călătoriile romantice și liniștite - descoperiți partea romantică a naturii germane în această toamnă, iar pentru iubitorii de sport recomandăm unul dintre cele 10 trasee de TOP pentru bicicliști, care parcurg întreaga Germanie.

Toamna romantică

Faceți o călătorie romantică în timp - descoperiți partea romantică a toamnei în Germania, cu bicicleta. Traseul pentru bicicliști, cu peste 100 de castele, clădiri gotice, baroce și renascentiste vă invită la o aventură romantică de neuitat! TOP 10 De la Marea Baltică la Alpi, de la izvoarele Dunării până la parcurile naturale naționale - Germania este un paradis pentru oricine dorește să înceapă o aventură pe două roți! Urcați pe bicicletă și explorați orașe interesante și savurați peisaje de neprețuit. Orașe magice Zilele de toamnă sunt momentul perfect pentru a descoperi orașe noi. Astfel, Hamburg vă va întâmpina cu farmecul său de litoral, Dusseldorf vă oferă o aventură de neuitat la cumpărături, în Dresda veți simți atmosfera barocă de altădată, iar Köln vă va plimba printr-un basm de ciocolată. Aventuri de toamnă Porniți într-o călătorie romantică prin natură! Trăiți toamna și toate culorile ei prin plimbările de-a lungul râurilor sau de-a lungul numeroaselor podgorii, iar spiritul de altădată îl vei simți în castelele romantice și luxuriante ale foștilor conducători.

RowmaniaFEST – o ediție de AUR

RowmaniaFEST – Festivalul Internațional al Bărcilor cu Vâsle revine la Tulcea între 30 august și 1 septembrie. Cea de-a noua ediție este dedicată apelor din România, într-un exercițiu de descoperire, prețuire și protejare a acestora, de valorizare a peisajului urban riveran, contribuind astfel la campania națională Apele Unite ale României (A.U.R.), campanie desfășurată de Asociația Ivan Patzaichin – Mila 23. Un râu sănătos și iubit de locuitori contribuie la consolidarea profilului identitar al localității.

Tulcenii și turiștii sunt provocați la experiențe vechi și noi, senzoriale și intelectuale, să fie spectatori dar, mai ales, să participe la Festival împreună cu toată familia! RowmaniaFEST îi îndeamnă să vâslească, să deguste bunătățile aduse pe Faleză de târgul de gastronomie urbană (un adevărat festival al gusturilor oferit de food-truck-uri, rulote și baruri mobile în Faleza Food Festival), să învețe un sport nou: teqball, să exploreze gloriile sportului maghiar la expoziția de la Casa Avramide, să vizioneze filme în aer liber și, bineînțeles, să se bucure de concertele de rock ’n’ row susținute pe Faleză de Phoenix, Cargo, The Kryptonite Sparks, Haraszti Ádám Projekt (Ungaria) și Am fost la munte și mi-a plăcut.

Festivalul va fi deschis cu o paradă pe Dunăre, în prezența lui Ivan Patzaichin, la care sunt invitați și operatorii de turism din județul Tulcea, cei ce reprezintă un segment esențial pentru dezvoltarea sustenabilă a zonei. La evenimentul de deschidere vor participa secretarul de stat coordonator al Departamentului pentru Dezvoltare Durabilă – László Borbély, oficialitățile municipiului și județului Tulcea, guvernatorul ARBDD – Cătălin Țibuleac, directorul Departamentului de Diplomație Sportivă al Ministerul de Externe din Ungaria - Iglói Nagy István și reprezentantul Federației Internaționale de Teqball - Murányi Gergely. Parada va fi urmată de un moment în care va fi recreată simbolic unirea tuturor apelor din România în inima sa verde, Delta Dunării.

Ca în fiecare an, îi întâmpinăm pe participanții la Tour International Danubien (TID), care vâslesc cei peste 2500 de km ai Dunării, de la izvoare până la Marea Neagră, și fac un popas de două zile în Tulcea în drumul spre Marea Neagră. Printre activitățile pe apă se numără competiţia “Ivan Patzaichin” pentru pescarii profesioniști din Deltă, etapa națională a concursului de canotcă 10 +1 Descoperă ROWmania și plimbări cu canotca pe Lacul Ciuperca.

Actuala ediție a Festivalului aduce, pentru copii, mai multe activități ca oricând; 6 (șase!) ateliere pentru ei se vor desfășura pe Faleză, la restaurantul Ivan Pescar și la hotel Esplanada, pe următoarele teme: construcție de canotci, ilustrație, fotografie, incubator de lectură, tobe, reciclare creativă și folosirea responsabilă a plantelor. Pe 1 septembrie, Festivalul marchează, alături de ARBDD, Ziua Rezervației Biosferei „Delta Dunării”.

Un quiz cu premii îi va răsplăti pe cei ce preocupați de „dezvoltarea durabilă”, care sunt invitați să își încerce norocul la „Roata dezvoltării durabile”, pe malul lacului Ciuperca. Dezvoltarea durabilă este, de altfel subiectul central al conferinței naționale „Apele Unite ale României – AUR pentru 2030”, organizată în parteneriat cu Departamentul de Dezvoltare Durabilă, în contextul unui proiect de conștientizare privind rolul râurilor în consolidarea comunităților durabile.

Festivalul mulțumește partenerilor care sprijină această ediție, precum și colaboratorilor săi de cursă lungă, care îi sunt alături încă din primii ani. Printre aceștia, o mențiune specială Institutului Balassi - Institutul Maghiar din București, cel care a facilitat în acest an donarea mesei de teqball către Clubul Sportiv Școlar Tulcea.

Festivalul este organizat de Asociația Ivan Patzaichin – Mila 23, împreună cu Primăria Municipiului Tulcea și Consiliului Județean Tulcea şi beneficiază de sprijinul generos al partenerilor și sponsorilor Asociației: Vimetco Alum, Bosch România, Raiffeisen Bank, Aqua Carpatica, Domeniile Sâmbureşti, Solaris, Green Village, Green Dolphin, TUI TravelCenter, DC Communication, WWF Programul Dunăre-Carpați-România, Asociația Eco Delta Dunării (Asociația Operatorilor de Turism din Tulcea), Direcția Județeană de Sport și Tineret Tulcea, Asociația Club Sportiv Aqua Vita Delta Tulcea, Clubul Sportiv Municipal „Danubiu” Tulcea, Inspectoratul de Jandarmi Județean Tulcea, Poliția Municipiului Tulcea, Poliția Locală Tulcea, Căpitănia Portului Tulcea, Inspectoratul pentru Situații de Urgență ,,DELTA”, Serviciul Județean de Ambulanță Tulcea, ICEM Tulcea, Administraţia Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării (ARBDD), Tour International Danubien (TID).

Campania națională Apele Unite ale României este realizată cu sprijinul Kaufland România, Conferința „Apele Unite ale României – AUR pentru 2030”, semnarea Alianței pentru AUR și momentele de exemplificare a acțiunilor de activare pe ape sunt realizate în parteneriat cu Departamentul de Dezvoltare Durabilă, iar Ordinul ACOR pentru AUR este posibil prin sprijinul AFCN.

Parteneri media: Banchiza Urbană, BucureștiFM, Ceașca de cultură, Hotnews, Igloo, Iqool, Modernism, Perspektiva, Radio România, Zeppelin.

Bosnia- genocidul din Srebrenica și războiul din fosta Iugoslavie

Vizita în Salzburgul toropit de soarele de iulie, mi-a prilejuit momente de nostalgie, trăiri intense în cetatea de pe munte dar și un moment de tristețe. 
O listă uriașă cu nume ocupa o parte a pieței centrale din acest oraș, și câțiva voluntari împărțeau hârtiuțe cu amintirea a ceea ce s-a întâmplat la Srebrenica, în Bosnia, în 1995.


Se presupune că în gropile comune au fost aruncați peste 8000 de oameni, mai ales bărbați, băieți și bătrâni, cu vârste cuprinse între 13 și 78 de ani. A fost vorba despre o tragedie absurdă, o încercare de epurare etnică, considerată ca fiind cea mai mare din Europa, de după al Doilea Război Mondial.
Mai jos, aveți povestea tragică a conflictului din Bosnia, care a pustiit această fostă republică iugoslavă, între 1990-1995.

Bosnia și Herțegovina este una dintre cele șase țări desprinse din fosta republică federativă a Iugoslaviei, după sângerosul război balcanic dintre anii 1991-1995.

Bosnia și Herțegovina reprezintă azi o republică așa-zis independentă, aflată între Croația la nord și vest, Serbia la est și Muntenegru la sud și sud-est, cu o ieșire de doar 20 de kilometri la Marea Adriatică.

De fapt, această țară are două entități rezultate în urma războiului de separare din fosta Iugoslavie, Federația Bosnia și Herțegovina și Republica Srpska, care reprezintă aproape jumătate din suprafața țării și unde trăiesc sârbii ortodocși. 

În 1991 când începe procesul de destrămare a Iugoslaviei, parlamentul de la Sarajevo, dominat de slavii musulmani, ignoră înțelegerea numită paritate tri-națională, și organizează în 1992 un referendum prin care se cerea cetățenilor să se pronunțe pentru independență.

Acest referendum este boicotat de către sârbi, și în pofida acestui lucru, parlamentul de la Sarajevo declară independeța Bosniei, deși musulmanii nu dețineau decât 45 % din populație. După alegerile pluripartite din 1990 musulmanii acaparaseră deja toate funcțiile importante din republică, ignorând protestele minorităților sârbă și croată.

Acestea au fost condițiile care au premers apariția primelor tensiuni și amenințări între cele trei grupări etno-religioase din republică, asta pe fondul unor confruntări extrem de violente care avuseseră loc între sârbi și croați pentru regiunile Krajina și Slavonia.

Început în vara anului 1992, războiul din Bosnia a avut numeroase episoade absurde și extrem de sângeroase, care au inclus masacrarea a familii și sate întregi, genociduri și ucideri în masă, cum este cel de la Srebrenița din 1995 în care peste 8 000 de musulmani, mai ales bărbați și băieți, au fost uciși și aruncați în gropi comune.

Au rezultat peste 1 milion de refugiați din toate cele trei entități bosniace, slavă musulmanaă, sârbă ortodoxă și croată catolică, distrugeri masive ale infrastructurii și zeci de mii de pierderi de vieți omenești. 

Leon Wieseltier, redactor la The New Republic, spunea: ,,Un război împotriva genocidului trebuie purtat cu furie, pentru că este purtat împotriva unei furii’ cu privire la numărul uriaș de atrocități și gropi comune descoperite în timpul, dar mai ales după încetarea războiului în 1995, ca urmare a încheierii Acordului de Dayton( SUA).

Bosnia și Herțegovina are alura unui stat artificial creat, care se menține astfel doar datorită acordurilor internaționale, presiunii  susținute ale SUA și UE și forțelor de menținere a păcii.

În plus, cele două unități administrative nu colaborează absolut deloc pentru netezirea asperităților postbelice, funcționând practic ca două state aflate într-un conflict mocnit. Rezultatul este vizibil, Bosnia fiind astăzi alături de Macedonia și parțial Muntenegru, una dintre cele mai sărace, mai slab dezvoltate și mai fragile democrații din zona așa numitului ,,butoi de pulbere al Balcanilor”.

Germania, destinație de primăvară de top

Și anul acesta, Germania, în calitate de destinație turistică cu 87,7 milioane de cazări ale turiştilor din întreaga lume în 2018, se poate lăuda cu o nouă creștere consecutivă de 4,5% față de anul precedent! Care locuri, regiuni și evenimente inspiră vizitatori din întreaga lume să viziteze Germania an de an? Aflați mai jos ce anume face Germania o destinație turistică interesantă, în lunile de primăvară.

Organizația turistică din Germania a marcat începutul primăverii cu o creștere de 4,5% a cazărilor, realizate în 2018, iar provincia federală Bavaria se poate lăuda cu mai mult de 20 de milioane de cazări, Berlin cu peste 15 milioane, în timp ce Brandenburg a devenit oficial milionar (incoming)!

Bavaria

este destinația numărul 1 pentru o vacanță în Germania. Lacurile de un albastru cristalin, pădurile mistice, varfurile de munți acoperite cu zăpadă, orașele medievale, metropolele pulsante și bogatele oferte culturale sunt doar câteva dintre motivele pentru care Bavaria este una dintre destinațiile preferate pentru turiști din întreaga lume. Romantismul în natură Armonia naturii și a culturii este simțită într-un mod magic doar în Bavaria. Primăvara este timpul ideal pentru a merge pe "urmele verzi" ale lui Friedrich Ludwig von Sckell, cel care a adus arhitectura peisagistică clasică engleză în Germania. Vizitaţi cele mai frumoase grădini cu flori și castele de basm. Berlin Un oraș care nu lasă pe nimeni indiferent. Nu veți mai avea ocazia nicăieri altundeva să cunoasteţi istoria unei națiuni sau să faceţi cunoştinţă cu culturi din diferite colţuri ale lumii. Berlin este un oraș al artei și al muzicii, un oraș al distracției și ale specialităților culinare. Brandenburg Orizonturile largi, patrimoniul cultural, zonele bogate în lacuri și râuri sunt principalele caracteristici ale acestei provincii. Brandenburg este locul numeroaselor canale romantice din Spreewald, al castelelor splendide, al peisajelor și al parcurilor minunate. Suburbiile capitalei sunt un loc ideal pentru o vacanță în natură.

Germania-invitație de vară în nord

Indiferent dacă vă place marea și plajele sale cu nisip, dacă vă plac metropolele interesante, cultura și arta, sau poate preferați plimbările lungi prin natură – în Germania vă așteaptă mai multe aventuri de vară, asezonate cu specialități culinare.

Vântul și valurile, întinderea mării, iar deasupra dvs. Cerul – insulele germane vă invită la relaxare! Insulele din Marea Nordului vă vor încânta cu o climă plăcută, cu plaje și natură, iar insulele Mării Baltice vă vor atrage cu golfuri pustii și centre de wellness.

Îi invităm pe toți iubitorii de natură să se plimbe prin parcurile naționale – vă puteți încărca bateriile în aceste oaze cu peisaje naturale minunate, din care multe sunt unice în lume. Puteți explora aceste regiuni pe jos, călare, cu bicicleta sau cu barca.

n acest an, puteți să ascultați operele lui Wagner în cadrul Festivalului Bayreuth, sau puteți să vă relaxați pe muzica celor mai cunoscute trupe pop, rock sau metal din Germania. Bucurați-vă de reprezentațiile live din timpul verii ale celor mai cunoscute trupe din anul 2018!

Orașele din Germania au mai multe chipuri, de la nord la sud vă așteaptă metropole dinamice, monumente arhitecturale, obiective istorice, mall-uri destinate cumpărăturilor și o viață de noapte plină de farmec. Între Marea Nordului și Alpi sunt mai mult de 10.000 de orașe, iar fiecare dintre ele are propriul specific și propriul farmec.

În partea de nord a Germaniei, Hamburg își așteaptă vizitatorii cu farmecul său marin. Düsseldorf vă va atrage cu oferta sa de shopping, iar pentru iubitorii de dulciuri, Köln este un popas obligatoriu! Puteți simți atmosfera barocă în Dresden, iar la Leipzig puteți să vă bucurați de muzică clasică.

Corul teutonilor bătrâni- Bavaria

O seară liniștită de duminică, în centrul unui sătuc turistic din sudul Bavariei. Bătrânii se îmbracă în costumul tradițional ledelhosen, se adună în mica piațetă și cântă câteva zeci de minute. Toată distracția se termină  la o bere de socializare  pe la terasele minuscule din jur.

Salzburg- după 20 de ani

În urmă cu două decenii, ieșeam prima dată din țară, cu un grup de elevi și profesori spre un ținut despre care știam atât de multe.... teoretic.
După vizite la ambasadă, interviu, viză, pașaport, acte și multe controale la vămile lumii libere, am văzut orașe curate, colorate și civilizate( am văzut cașcaval, cum ar spune Al. Andrieș) cum n-am crezut că există, deși știam acest lucru. 

Se întâmpla în 1997, anul Convenției Democrate, anul în care aveam voie să visăm la o presupusă extindere a NATO  spre noi și poate a UE.

Austria, proaspăt intrată în comunitatea europeană, ne-a primit ca o doamnă stilată, parfumată, pudrată exact ca perucile din timpul lui Mozart.
Am privit-o și i-am savurat peisajele cu un nesaț, cum numai îmbâcsiții de est europeni o puteau face. Da, știu, suntem central europeni, și ne mândrim cu asta, dar lor puțin le pasă de geografie și de coordonate longitudinale.

De atunci, ne tot chinuim să -i ajungem din urmă, să fim măcar jumătate din atitudinea lor relaxată, măcar jumătate din deschiderea lor culturală și un sfert din condiția materială. Lucrăm la asta, ca popor. Unora le-a ieșit, au ieșit și s-au luminat, în timp ce alți români au rămas stingheri și pauperi în lumea rururbană construită de postcomunism.

Domul din centrul orașului

În 2017, ca o familie modestă care tinde către middle class, am pus piciorul din nou în Salzburg, cu o altă atitudine, mai puțin umilă și fără îndoială mult mai sigură și mai cultivată cu privire la turismul extern.

Am regăsit aceleași străzi aglomerate, cu pavajul lustruit de sandalele milioanelor de turiști, aceleași terase unde am savurat cele mai bune cafele din lume și pe același Mozart folosit ultraexagerat( până și pe hărtia igienică).

Bucuria revederii a însemnat o călătorie cu trenulețul-funicular care urcă la Hohensalzburg( pe muntele Festungsberg) , la cetatea care domina toate drumurile căruțelor de sare, ce uneau principatele teutone din Evul Mediu, pentru că, să nu uităm, suntem în ,,Orașul sării".

Am urcat la cetate, am vizitat, am mâncat și am băut bere neaoșă. Cât de banal sună acum și cât de extraordinar ar fi fost să faci aceste lucruri naturale acum 20 de ani, când șilingul austriac avea pentru noi valoare cât greutatea în aur.

Ce trist și ce frumos să fi sărac și să te bucuri totuși că ești acolo, ce fericire și ce împlinire să călătorești cu cea mai frumoasă soție din lume și cu cel mai creț și mai dulce băiat din emisfera nordică.

Pe umerii mei apasă o lume întreagă. Sunt un învingător...

Dacă puteți, fericiți-vă cu excursii de tipul acesta, în locuri pe care le-ați  vizitat în tinerețea voastră revoluționară și sărăcuță.Veți vedea ce sentiment de împlinire o să trăiți.

Nici nu-mi pasă pe ce strasse umblu, ce catedrală  gotică îmi ține umbră, ce statuie apare după colț sau ce terasă celebră populează un ungher al orașului muzicii.

Important este că am REVENIT. Că sunt acolo, cu cei doi oameni care alcătuiesc universul meu familial, pe aceeași băncuță pe care ne sărutam cu foc, trăgeam cu sete din țigară și savuram o bere Zipfer cu proaspăta consoartă, exact acum 20 de ani!

Hohensalzburg văzut de jos

râul Salzach și podul cu lacăte

Cetatea Severinului- refăcută, tristă și nevizitată

Am trecut în urmă cu vreo doi ani prin Drobeta Turnu Severin, unde am și rămas o noapte, astfel că am avut timp să vizitez și cetatea medievală proaspăt renovată.

Sincer nici orașul și nici cetatea nu mi-au făcut o impresie deosebită, pentru simplul motiv că deși are un potențial uriaș, ca poziție, peisaj și chiar infrastructură, cele două elemente -orașul și cetatea- se complac într-o uitare și lentoare din care nu văd să iasă curând.

Cetatea Severinului este acea cetate medievală a căror ruine au fost refăcute cu bani europeni, și la care s-a făcut recepția, să zicem alaltăieri, a fost deschisă cu ceva fast ieri, iar azi a fost închisă, pe motiv că nu are pază asigurată.

Toată lumea a râs de situație, a dat ostentaiv din mână, și a rostit cu obidă : ,, Ca la noi la nimenea" !

A, și orașul Drobeta este orașul acela unde de vreo doi, trei ani, nu este căldură, cel puțin când dă frigul, pentru că firmele se ceartă între ele și cu primăria pe cât de mari să fie șpăgile pentru reparații și pentru gigacalorie.


Să revin la Cetatea medievală a Severinului, unde-e drept- într-o după amiază toridă de vară, erau fix 10 turiști sau localnici, cu noi cu tot, iar muzeul era închis, pentru că după cinci când vine lumea la plimbări, curatorii pleacă acasă toropiți și ei de afluxul uriaș de turiști din timpul zilei.

Unul dintre motive este legat de poziția excentrică față de centrul orașului, cetatea fiind la malul Dunării, un mal sau o faleză aproape neamenajată, cu o linie ferată ce rupe peisajul și încurcă eventualele investiții într-o promenadă decentă.
Drumurile și aleile care duc la cetate sunt nerefăcute, desfundate, izolate, mizere și izolate, unui turist fiindu-i  destul de greu să o localizeze, plus că drumul până la ea nu te încântă deloc.

Piciorul podului lui Apolodor din Damasc care putea fi o atracție interesantă, este o reproducere nereușită a ceea ce am văzut eu la muzeul orașului în urmă cu mulți ani.

Cu alte cuvinte cred că au încercat punerea în vedere și în valoare a acestui obiectiv vechi de peste 2000 de ani, asociind-ul cu niște ruine vechi de vreo 700. O combinație  cel puțin ciudată.






În concluzie, dacă ajungeți în Drobeta, încercați să găsiți cetatea, bucurați-vă de aerul răcoros al Dunării, căutați muzeul Porților de fier, de la baraj și feriți-vă să veniți iarna pentru că, căldură.

Până la investițiile orașului în promenadă, alei de acces, parcuri, renovări de spații publice, iluminat, indicatoare și activități constante în cetate pentru atragerea turiștilor, nu putem spune decât că orașul Drobeta, este topit de lentoarea și incompetența unei administrații care nu găsește calea spre dezvoltare.

Am uitat.
Insula plină de șerpi de pe Dunăre, așa-zisul Nou Ada Kaleh, o scufundăm sau ce facem cu ce s-a început acolo?
O postare despre Ada Kaleh- AICI.

Catedrala Încoronării din Cetatea Alba Iulia

O superbă biserică ridicată în stil realist românesc, cu influențe brâncovenești, stă maiestuoasă la intrarea în cetatea cu aer imperial din Alba Iulia, cetate refăcută din fonduri europene și care ocupă un loc de frunte în toate topurile turiștilor români din ultimii ani.

Un articol complet, marca plecatdeacasa.net, despre noua cetate- AICI

Este vorba despre Catedrala Încoronării, un veritabil Monument al Unirii de la 1 Decembrie 1918, construit între anii 1921-1922, cu prilejul încoronării Regelui Ferdinand I și a Reginei Maria, ca monarhi ai României Mari.

Catedrala este inspirată după planul Bisericii Domnești din Târgoviște și a fost ridicată în partea de vest a Cetății Alba Carolina sau a vechiului Bălgrad din Evul Mediu, cetate căreia Nicolae Iorga îi spunea: ,, cel mai trainic și mai de folos așezământ al românilor de peste munți".

Este copleșitor sentimentul pe cre îl încerci încă de intrarea în lăcașul de cult, de parcă esti un  călător în timp salutat cu grație de cei doi mari monarhi ai României, ale căror busturi străjuiesc intrarea.

În pronaos se află portretele Domnitorului Mihai Viteazul și ale Doamnei Stanca iar la intrare se află portretele votive ale Regelui Ferdinand și ale Reginei Maria.

De altfel, catedrala actuală cu o turlă centrală de 58 de metri, a fost construită pe locul bisericii de zid ctitorită de Mihai Viteazul la 1597, dar distrusă de habsburgi în 1713.

Oricât de mult am fi nemulțumiți de starea socială și politică a României de azi, este imposibil să rămâi impasibil(!?) la creația aceasta extraordinară, la spiritul pe care îl emană prin toate zidurile și din toate picturile.

Semnificația istorică nu are cum să nu te emoționeze, pentru că aici s-a pus piatra de temelie a noii identități naționale a poporului român, cea pe care o amintim mereu fără însă a fi conștienți de importanța sa.

Am trăit sentimentul acesta, al apartenenței la un popor puternic aici și în alte două locuri din țara aceasta, la Țebea, la biserica din Panteonul Moților, pictată cu tricolorul pe interior, în timpul stăpânirii habsburgice și la Curtea de Argeș, unde sunt cinstite trupurile regilor și reginelor României.

Un parc nemțesc- o formă de Manifest(are) a rezistenței la subcultură

- Puteți merge să vizitați și parcul de sub munte. Este frumos și amenajat în terase!
Îi spune soției, într-o germană literară, în care se ghicește accentul dialectului bavarez, proprietara pensiunii din Reit im Winkl, unde am tras pentru câteva zile.

Mă întreb, de ce i-o fi spus soției de parcul acesta? Bun, o fi sub munte, ceea ce nu face decât să-i accentueze farmecul, dar până la urmă de ce să recomanzi un parc, într-o stațiune unde își fac veacul mulți turiști germani sau străini, pentru liniște vara sau pentru ski, iarna?

După vreo două zile de zbenguială prin Austria aflată la 3 kilometri la sud  și prin Bavaria  aflată la nord de noi, decidem într-o după amiază, să explorăm și partea asta de orășel cu biserică evanghelică proptită în stâncă.

Parcul este o frumusețe, dar nu mai este nevoie să o spun eu. Se vede!
La intrare, un mic Achtung, ne anunță sec, nemțește, că este frumos să te plimbi în picioarele goale, pentru că dacă te plimbi cu ele pline( sic!), recte- încălțate, s-ar putea ca cei ce respectă această regulă să se murdărească.

Cum adică? Să simți iarba sub picioare, să te interconectezi cu natura primitoare și bine tunsă?
Da, pentru că tu ești important și pentru că tu contezi.
Pentru că parcul ăsta a fost gândit pentru tine, pentru sufletul tău tulburat de muncă și de stres. Culmea, pe banii tăi și în beneficiul direct și nemijlocit al picioarelor tale care aleargă libere printre pietrele din mezozozic, așezate artistic în formă de coadă de Triceratops.

Acestea sunt primele revelații pe care le am la vederea parcului de sub munte. După ce mă descalț lângă lacul cu nuferi mici, trec printr-un mic bazin cu apă, care îmi amintește de cișmelele de la intrarea în geamiile din Dobrogea. Un fel de curățare ritualică, de tot jegul urban adunat în mine un an întreg.

Pun piciorul pe pietrișul fin, care desenează o alee lungă care se oprește în roca dură a prealpilor bavarezi și apoi pe iarba fină, pășind voios către un aranjament care aduce,de departe, cu sanctuarul de Sarmisegetusa Regia. Atât de simplu și atât de puțin, pentru a obține atât de mult.

Apoi îmi amintesc că noi am plătit pentru sejur, în jur de 70 de Euro, pentru taxa de oraș și pentru taxa de curățenie. Așa, ca să merite!
Și mă gândesc că nemții ăștia trăitori în Reit im Winkl, pe care îl găsești cu greu pe o hartă -de hârtie, vă rog?- își plătesc impozitele într-o proporție covârșitoare, iar turiștii,  de asemenea taxele.Pentru că sunt invadatori pentru scurt timp al spațiului paradisiac regulamentar german.

La mine în oraș, jumătate din parcul mare este o evocare a naturii cuiburilor de cioară, un omagiu adus celei mai inteligente păsări de pe pământ, conform cercetătorilor germani. Sau, mă rog, britanici.
Iar un parc care ar fi trebuit să se numească Făgăraș, își amână glorios tăierea de panglică, pentru că lucrările au întârziat, pe motiv de spăgi prea puține. Cine mai știe?

Trist este, că nu îi bănuiesc pe nemți că dau pe afară de cultură și civilizație urbană, de lectură și erudiție, mai mult decât pe alții, dar atunci când promiți, faci, iar când faci, faci cu responsabilitate, pentru că îți pasă și pentru că omul trebuie să simtă că o faci pentru el, pentru bucuria lui și că tu ești în slujba lui.
Asta diferențiază lumile noastre, viziunea asupra administrației, educației și sănătății. Și nu numai.

Pentru asta luptă unii! Pentru ca cei care au ales să reziste la forța civilizatoare prin subcultură, ignoranță și prostie să poată fi măcar conduși de unii cu viziune, care se duc pe stradă să vadă ce trebuie făcut și modificat, nu care își fac poze cu familii de pauperi, și care mimează grija pentru problemele urbei.

Dar străzile nu votează, iarba nu votează  ci se usucă, copiii nici nu plătesc educația și nici nu votează, parcările nu votează, gunoaiele nu pun decât o ștampilă urât mirositoare pe un oraș infect, care moare și care n-a fost în stare să țină cu dinții de un om de mare decență și cultură, precum Anca Sigartău.

Stau pe banca de pe terasa cea mai înaltă, de sub gorunul bine curățat de crengi uscate, și încerc să mă detașez de toate revelațiile astea care întunecă emoția sinceră, trăită la vederea acestui părculeț din fundul sudic al Germaniei.
Pentru scurt timp reușesc.
Dar gândul că societatea din care vin și în care mă chinui să-mi cresc copilul, într-un mod decent și corect, este precum piciorul infectat, supurând, cu elefantiazis al unei femei din mlaștinile Guineii, îmi doboară și ultimile zâmbete.

Știu că ar fi trebuit să fie un articol vesel despre un loc minunat, vizitat de noi. Îmi pare rău că nu este așa. O țară sau un oraș este așa cum este datorită oamenilor de acolo, liderilor care conduc acea societate și viziunii asupra a ceea ce este bine de făcut pentru ca lucrurile să funcționeze.Sunt banalități, știu.
Dar eu vreau acest banal în viața mea de zi cu zi. Vreau să nu mă mai surprindă oameni cu așa-zisă carte care sar de pe scaun la primul acord al lui Vijelie sau Salam și elevi de primă mână care se maimuțăresc pe melodii care își au originea și își extrag seva dintr-o societate și mai nestructurată și mai cangrenată de lenevie și de ticăloșie, decât a noastră.

Mi-aș dori o administrație prietenoasă, deschisă și primării unde incompetența și iresponsabilitatea să nu fie omniprezente sau școli unde băile să fie amenajate și utilate la standarde europene, iar spitalele să fie centre unde grija pentru pacient să primeze.

Dar, din păcate, cei mai mulți dintre votanți au ales atitudinea adoratorului prost și topit în asfaltul turnat pe pile, pe străzi fără canalizare și unde țoapele și țopii fac circ de dimineață și până seara, preocupându-se de propria imagine.

Poate că ne merităm soarta. Țopii și țoapele despre care am vorbit, au o teorie foarte simplă. Poate vă amintiți... Suntem niște guvizi idioți, care pot fi prostiți cu orice râmă bleagă fluturată pe post de SCHIMBARE.
Nu râdeți! Așa sunt guvizii, niște pești vorace, lacomi și care ar face orice pentru un vierme. Asemănarea cu marea masă a votanților este pur și simplu întâmplătoare.

Pescarii, ca și țopii, știu asta foarte bine indiferent câtă școală sau câtă experiență de viață au. Așa că nu vă amăgiți, voi cei ce vă situați chipurile de partea cultă, cool, inteligentă și citită a baricadei. Fac mișto de noi în fiecare zi.
Pur și simplu sunt incompetenți și nu le pasă! De niciun fel!

Acesta  este evul mediu în care trăim, arzând etapele civilizației și prefăcându-ne adaptați la realitățile lumii moderne pe care o urâm dar din care ne dorim să facem parte.

Adio, băncuță! Adio, parc per pedes de sub munte!

Biserica Sfântului Anton de Padova sau biserica eliberării

Bazilica pontificală a Sfântului Anton, tronează, impunătoare, maiestuoasă în mijlocul orașului Padova.
O biserică a minunilor săvârșite pentru oameni de către cel supranumit SFÂNTUL, și atât.
Nu insist asupra vieții Sfântului Anton și a minunilor sale, ci asupra locului unde se află mormântul său, asupra semnificației spirituale extrem de puternice a acestui punct de pe harta Creștinătății.

Construcția acesteia a început  în jurul anului 1232 și a fost terminată la finalul acelui secol, fiind închinată marelui spirit al Sfântului, născut la Lisabona și mort la Padova în 1231.

Biserica în stil roman și gotic are 8 domuri sau cupole și două turnuri clopotniță de 68 de metri fiecare, și a fost puternic inspirată de celebra biserică a Sfântului Marcu din Veneția.

La interior, bazilica cuprinde capela Sfântului Anton, locul cu cea mai puternică trăire, pentru orice credincios care vine aici într-un pelerinaj. Nu cred că poți să vii aici ca simplu turist, pentru că este imposibil să nu rezonezi cu locul, sau dacă vii ca turist, sigur vei pleca transformat interior.
În asta constă forța interioară, vindecătoare, pe care o transmite mormântul înconjurat de statui și basoreliefuri, cu panouri cu poze de credincioși fericiți sau, după caz, triști care caută o minune lângă piatra care ascunde trupul Sfântului
.
Un alt loc unde emoția te încearcă puternic este Capela Relicvelor, aflată exact în partea opusă intrării, dincolo de altar. Aici se găsesc cele mai importante relicve legate de viața Sfântului Anton, bine protejate în casete aurite și de după geamuri securizate, care se topesc în forța credinței, a acceptării lucrării celui sfânt în fiecare dintre muritorii care trec pragul acelei încăperi.

De menționat și capela Madonna Neagră, a Sfântului Ion sau capela Sfântului Sacrament dar și grădina interioară sau Noviciatul, în continuarea căreia se află o alta, unde te bucuri de cele mai frumoase magnolii și aranjamente văzute vreodată, învăluită de o liniște și o lumină care nu pare de pe această lume.

Practic, după rugăciunile intense, spuse cu ardoare, în penumbra mormântului Sfântului, urmează ieșirea spre lumină, spre grădini, spre regăsire și speranță.
Plimbarea ușoară pe sub arcadele grădinii interioare, are darul să te elibereze de toate angoasele acumulate în viața trăită doar pentru consum, pentru material. O eliberare către înțelegerea profundă a ceea ce suntem, a ceea ce dorim cu adevărat să fim și să trăim.

Casa dansatoare din Praga

Praga nu contenește să uimească călătorul aproape la fiecare colț de stradă din cartierul vechi( Mala Strana). O asemenea experiență am trăit în plimbarea către castelul maiestuos al capitalei Cehiei, la întâlnirea cu niște panouri mari de sticlă care păreau vii, în lumina apusului de februarie.

Casa dansatoare( Tančici Dům pe limba cehă) este o interesantă apariție arhitectonică la colț de stradă. O arătare din sticlă și beton care contrastează foarte tare cu clasicul clădirilor aflate pe malul Vltavei. 

Este situată la intersecția străzii Resslova cu artera paralelă cu rîul numită, Rašinovo nábřeži, chiar peste drum de un pod care duce cu gândul la numele autorului acestui blog: Jiraškův(Irașcu!?😇) most.


Creația,, dansatoare" este opera a doi arhitecți cunoscuți Vlado Milunić și Frank Gehry și amintește de o dansatoare care îmbrățișează tandru un domn cu pălărie, motiv pentru care clădirea a căpătat numele de Fred și Ginger, în amintirea celebrilor dansatori hollywoodieni.

Finanțată de compania olandeză de investiții imobiliare, cu destinația de clădire de birouri, această construcție catalogată ca fiind deconstructivistă, a primit piatra de temelie pe 3 septembrie 1994. Imobilul are 9 etaje maxim, din care 6 sunt birouri, restul sunt ocupate de un restaurant de fițe francez și de săli de conferințe și expoziții.

Partea statică a clădirii simbolizează omul care are pe cap o alcătuire de oțel care seamănă cu capul Meduzei sau al hidrei antice, motive suficiente ca în 1997 să primească un premiu special din partea revistei Times, iar în Cehia a fost declarată una dintre cele mai reprezentative 5 clădiri,

Altă postare: Mănăstirea Pruncului Isus
                      Impresii din Praga

Verona mea

Verona este genul de oraș de care cu adevărat te îndrăgostești, la prima simțire. Nici n-are cum să fie altfel. Are farmecul acela, vibrant, seducător, curat-inocent dar misterios, al unei domnișoare îmbrăcate în roșu. Îmi amintește de momentul în care mi-am cunoscut soția...

Dar experiența cunoașterii orașului, începe  cu un părculeț de lângă Arena romană, unde trei moșnegi simpatici chibițează pe o bancă, pe marginea posturii destul de indiscrete, abordată de o domnișoară pentru un selfie.

Este evident că vin acolo zi de zi, e un spectactacol gratuit, pe care orașul iubirii eterne, ți-l oferă cu multă pasiune, chiar dacă atâta mai poți. Să stai și să privești frumosul. Mi-ar plăcea să îmbătrânesc așa...

O fântână aici, o serie de exponate și decoruri pentru o piesă de teatru colo, un mic Colloseum, o inimă de metal în care turiștii se înghesuie să-și facă poze, creionează tandru un tablou în care mii de oameni se simt minunat, se simt împliniți și fericiți. Urmează străzile.

O, da, străzile Veronei sunt un spectacol ambulant, sunt o explozie de vitrine cu haine de firmă și mai ales cu lenjerie de damă( cum altfel!). Străzi cu terase mici, discrete, unde chelneri isteți îți recomandă, o cafea TARE, un cafe coreto con grapa, ca să ai ce povesti acasă.

Piețe aglomerate cu tarabe înșirate ca mărgelele între două statui, sau între două fântâni arteziene, de secol XIX, cu străduțe care pleacă în toate direcțiile, cu produse tradiționale și...mulți magneți. Paste, macaroane și măști, și ziare, și fruncte confiate. O nebunie de dorințe și de simțiri.

Fluviul uman uriaș, nu are  decât o singură țintă. Asta în pofida numeroaselor indicatoare, ce îți arată alte obiective turistice, ale diverselor familii ce au condus orașul, muzee, castele, piețe, statui. Nu, toată lumea merge undeva. Hai că știți. Doar sunteți la Verona.

 La Casa Julietei!

Toată lumea vrea să vadă balconul, casa, micul gang, peretele pe care sunt scrise mesaje scurte de dragoste, micul spațiu interior, pietruit și plin de îndrăgostiți care-și fac selfie-uri.

Pereții gangului, sunt negri și urâți, groși, stratul de vopsea de la markere, miroase urât, iar tinerii se cațără unii pe umerii altora, să ajungă cât mai sus. În acest fel mesajul tău scris, va fi acoperit mai târziu. Dacă aș avea peste doi metri, așa face un bănuț bun aici. Aș scrie pe tavan.

Să zicem că este frumos, dar nu simți nimic. Este prea aglomerat. Ieșirea în strada mare, este ca o gură imensă de aer curat. Privești în sus la arcadele care unesc casele peste stradă și te minunezi de rufele puse la uscat, în modul cel mai natural cu putință.

Dincolo de ziduri, se ițesc turlele bisericilor, construite în toate stilurile și în toate perioadele, iar un turn maiestuos, dreptunghiular, iese în evidență, amintind de campanila de la Veneția. Un alt oraș al iubirii...

Câteva ore furate pentru Verona, n-au cum să ajungă, așa că îți propui ca altă dată să vii si să stai cel puțin două zile, poate mai mult. Să hălăduiești haotic, peste tot, să intre tălpile în caldarâm, să-ți sfârâie gâtlejul după o bere, o Birra Moretti, scumpă ca naiba. Dar să te bucuri că ești acolo și nimic să nu mai conteze. Asta este Verona mea.