Mănăstirea Sângeorgiu de Mureș (de clauzură)

Mănăstirea Surorilor Carmelitane Desculțe, din Sângeorgiu de Mureş este împlinirea visului episcopilor de Alba Iulia pentru a exista pe teritoriul diecezei o comunitate de călugări/ călugăriţe dăruită rugăciunii către Dumnezeu, realizându-se astfel şi o fortăreaţă de rugăciune pentru preoţimea şi credincioşii diecezei, şi în mod special pentru vocaţii la preoţie.

Fragment din Ghidul mănăstirilor catolice din România: 

Cartea poate fi cumparată în format ebook de pe google play:

https://play.google.com/store/books/details?id=2kC8DwAAQBAJ

Mănăstirea zidită din iniţiativa, grija şi cheltuielile Arhiepiscopiei de Alba Iulia a fost sfințită în sărbătoarea ecleziastică a patroanei mănăstirii, Sfânta Tereza de Lisieux,  pe 1 octombrie, în anul 2006. Comunitatea surorilor, este formată deocamdată, din patru surori, provenite de pe teritoriul diecezei, membre ale comunităţii fondatoare din Magyarszék din Ungaria.

Esenţa spiritualităţii carmelitane este de a trăi în prezenţa lui Dumnezeu, aşa cum am moştenit, prin Regula, de la începutul secolului al XIII, dată eremiţilor de pe Muntele Carmel din Ţara Sfântă, urmaşi ai modelului de viaţă al profetului Ilie, „dux et pater”: corifeul şi părintele carmeliţilor. 

Viaţa noastră de toate zilele se împarte între rugăciune, viaţa comunitară şi muncă. Celebrăm zilnic Sfânta Liturghia Euharistică, Liturghia Orelor (Breviarul) în întregime, şi câte două ore de rugăciune „interioară”: rugăciunea individuală, în singurătatea pustiului, pentru a-l asculta pe ÎNVĂŢĂTOR, sau… pentru a purta lupta noastră spirituală, aşa cum ne-a învăţat Sfânta Terza de Avila, fondatoarea carmelului terezian (adică a Ordinului Carmelitanilor Desculți).

Astfel putem lua parte la misterul morţii şi învierii lui Cristos, oferind fructele vieţii noastre spre binele Bisericii şi al întregii omeniri. Prin starea noastră de viaţă consacrată, exprimată prin trăirea celor trei voturi călugăreşti – castitate, sărăcie, ascultare – mărturisim realitatea iubirii veşnice. Corespunzător carmelului terezian trăim totodată o intensă viaţă comunitară, care se caracterizează printr-o relatie de prietenie între surori. Aceasta se concretizează în recreaţiile zilnice în comun, şi în celebrarea într-o atmosferă de seninătate a sărbătorilor.

Idealul şi modelul vieţii carmelitane este Sfînta Maria Născătoare de Dumnezeu. O cinstim ca Mama şi Patroana Ordinului Carmelitan, sub numele de Sfânta Fecioară de pe Muntele Carmel. O privim ca pe Fecioara înţeleaptă şi smerită, care primeşte, păstrează şi transformă în viaţă Cuvântul lui Dumnezeu, şi se uneşte în bucurie şi suferinţă cu misterul pascal al lui Cristos. Purtăm cu credinţă, speranţă şi recunoştinţă haina ei: scapularul.

Prin munca de zi cu zi, pe lângă câştigarea existentei noastre, urmărim să împărţim strădaniile noastre oamenilor din lume. Avem două ateliere de muncă. Unul de legătorie cărţi, altul pentru a executa lumânări ornamentate, liturgice şi pentru evenimentele bisericeşti şi de familie.

Pentru a putea păstra atmosfera de linişte pentru rugăciune, Constituţiile noastre interzic asumarea  oricărui fel de muncă apostolică. Mai mult, pentru a putea cuceri libertatea sufletului în pustiu, unde, căutând,  putem afla izvorul de apă vie a contemplaţiei în Mire, viaţa noastră se petrece într-un spaţiu despărţit prin clausură papală. Serviciul nostru apostolic este deci, serviciul rugăciunii.

Ordin: Ordinul Surorilor Carmelitane Desculțe

Hram: Sfânta Fecioara de pe Muntele Carmel, 16 iulie; Sfânta Tereza de Lisieux, (patroana mănăstirii) la 1 octombrie

Locație: Comuna Sângeorgiu de Mureş, Str. Tofalău Nr. 170, judetul Mureş, 547530.

Acces: În centrul comunei Sângeorgiu de Mureş, drumul naţional dintre Târgu Mureş şi Reghin se ramifică în trei. Mănăstirea se găseşte la 3 kilometri, pe drumul comunal spre Tofalău.

Tel: 0749 065399

Mail: kis.szent.terez.karmel@gmail.com

Web: karmelita.romcat.ro

Nr. de  surori: 4( dimensionată pentru 8)

Superioară: Sr. Bilibok Mária Teréz.

Relicve: o relicvă „ex carne” a Sfintei Tereza de Lisieux

De văzut în zonă:

Biserica fostei mănăstiri a dominicanilor- Sighișoara

Biserica fostei mănăstiri a iezuiților, Târgu Mureș

Biserica fostei mănăstiri a minoriților, Târgu Mureș

Fosta mănăstire a trinitarienilor din Alba Iulia- azi, bibliotecă.

Catedrala catolică Sfântul Mihail( 1246-1300) în stil romanic, cu sarcofagul lui Iancu de Hunedoara și orgăcu 2209 tuburi, Alba Iulia

Biblioteca Batthyaneum, în fosta mănăstire a trinitarienilor( 1784-1792)cu cel mai vechi obsevator astronomic din țară- Alba Iulia

Monumentul ,,Fântâna Albă" de la intrarea în Mănăstirea Putna

Anul acesta( n.a. 2018) la 2 iulie, a fost inaugurat un monument unic în România, la intrarea în Mănăstirea Putna. 
M-a surprins și contrariat, în același timp, pentru că la momentul demarării lucrărilor, credeam că stareții mai vor o intrare monumentală din marmură, pentru că cealaltă-din lemn-nu este suficient de ochioasă. Aveam să greșesc în judecata mea! 

Este vorba despre o poartă albă, o troiță și o mică cișmea, care amintesc pelerinilor despre cel mai mare masacru care a fost comis asupra românilor de către trupele sovietice, la 1 aprilie 1941.
Cei mai mulți dintre români și, cu siguranță, majoritatea pelerinilor, habar n-au ce semnifică acest monument comemorativ. 
Și nu sunt vinovați ei de acest lucru, pentru că pe perioada regimului comunist, nimeni nu avea voie să pomenească despre acest pogrom îngrozitor, în care și-au pierdut viața între 2000 și 3000 de români din Bucovina de Nord.
 Explicația este simplă. Trupele sovietice de grăniceri și NKVD-ul au ucis mișelește copii, femei, bătrâni, bărbați care nu doreau decât să scape de jugul sovietic și să treacă în Țara Lor, sau în ce mai rămăsese din ea.
Și nu au fost lăsați!
Au fost mitraliați, torturați, uciși, urmăriți, închiși, doar pentru că erau români transfugi, puși pe drumuri de administrația nouă, sovietică, instalată în Bucovina de Nord și Ținutul Herței.

Ca profesor(de geografie!- dar iubitor de istorie), îmi fac datoria și semnalez celor ce mă citesc aceste aspecte triste din istoria națiunii noastre, pentru că necunoașterea istoriei, a istoriei netrunchiate, înseamnă generații de români ignoranți, ușor de manipulat, patrioți știrbi la creier, iubitori de manele naționaliste și degrabă vărsători de sânge.

Demersul acesta trebuie salutat și încurajat, pentru că altfel nu vom ști, că sute de familii au dispărut pur și simplu în drumul către libertate, iar casele și satele din care plecau au rămas pustii pentru totdeauna. Iar monumentul amintește numele satelor de unde românii pribegi au luat drumul Siretului și și-au găsit sfârșitul în pădurea Varnița, considerat de unii istorici Katyn-ul românesc.

CUPCA, CARAPCIU, DIMCA, IORDĂNEȘTI, PĂTRĂUȚII DE SUS, PĂTRĂUȚII DE JOS, BĂNILA PE SIRET, SUCEVENI, CORCEȘTI, CRĂSNIȘOARA NOUĂ, CRĂSNIȘOARA VECHE CRASNA,CIUDEI, IGEȘTI, CIREȘUL, BUDINEȘTI, DAVIDENI.

Pentru cei ce doresc să se informeze complet asupra acestui masacru absurd:
Masacrul de la Fântâna Albă

Mănăstirea Franciscană Lăzarea

Mănăstirea Franciscană din Lăzarea, județul Harghita, a fost construită în secolul XVII. Lăcașul de cult figurează pe lista monumentelor istorice 2010. Lângă satul Lăzarea se înalță muntele Szármány care a fost mult timp în posesia boierilor Lazăr. 

În partea apuseană a muntelui, mai sus de castelul boieresc existau cinci capele așezate în forma unei cruci din „Terra Sancta”, adică una mare în centru înconjurată de cele patru mai mici, toate înconjurate de ziduri masive de apărare

În anul 1665 Lázár Istvan a donat capelele și o mare parte din terenul din jurul acestora ordinului franciscanilor. Mănăstirea este o clădire sub formă de patrulater, construită în stilul caracteristic al mănăstirilor franciscane din Transilvania, la colțul din sud-est fiind alipită biserica barocă.

Clădirea s-a construit pe vremea lui P. Taplocai Görög István, unul din cei mai însemnați lideri ai ordinului franciscanilor din Ardeal. Johannes Kájoni între anii 1669-1674 a fost guardianul mănăstirii. Mănăstirea a fost mistuită de flăcări în repetate rânduri in cele din urma a fost reconstruită integral în 1752 în vremea guardianului P. Csergő Krizogon. Cutremurul din 1940 face pagube importante în aripa de nord al mănăstirii.

Mănăstirea a găzduit și o școală elementară până la începutul anilor 1900. Din 1951 mănăstirea a fost abandonată, funcționarea ordinului franciscanilor fiind interzisă. În zilele noastre ordinul a început să aibă iarăși monahi și în Lăzarea, foarte popularii “frați mai mici”, franciscanii observanți reînnodănd firul activității după aproape jumătate de secol. 

Mănăstirea a servit comunitatea și prin întreținerea, timp de peste 150 de ani a unei școli elementare. Azi mănăstirea găzduiește tabăra de creație de la Lăzarea iar doi frați se ocupă de conservarea clădirilor și de renașterea activităților monastice de aici.

Ordin: Ordinul Călugărilor Franciscani Observanți- Ordinul Fraților Minori( Provincia Sfântul Rege Ștefan)

Locație: comuna Lăzarea, județul Harghita

Nr. de  călugări: 2

Responsabil: Pr. Ferencz Ervin

Marele periplu turistic al obiectivelor catolice din România.

Pentru iubitorii de istorie, arhitectură sau pentru cei ce doresc să facă mici pelerinaje sau circuite care să unească diverse monumente, biserici, ruine, am alcătuit mai jos o listă cu cele mai cunoscute și reprezentative obiective religioase catolice( atât romano cât și greco-catolice).

Sigur, nu am pretenția că le-am (cu)prins pe toate în această listă, de aceea vă rog să completați acolo unde credeți că am omis ceva.

Cele mai multe biserici, mănăstiri sau ruine sunt situate în Transilvania și în vestul țării, dar găsim câteva și în zonele montane sau în sudul și estul cvasiortodox al României.
Acolo unde sunt atașate link-uri, găsiți postări de pe blog cu aceste monumente.
Pentru o listă cu toate mănăstirile catolice din România, accesați link-ul de mai jos cu ghidul acestora, editat prin eforturi mari în 2014. Ghidul Mănăstirilor Catolice, Viorel Irașcu

1.     Biserica catolică Sfântul Anton, în stil romanic( 1903-1906)- Câmpina

2.     Biserica Sfântul Ioan, a fostei mănăstiri franciscane din Brașov( 1506)

3.     Biserica catolică Sfinții Petru și Paul, în stil baroc( sec. XVIII), din Brașov

4.     Biserica fostei mănăstiri franciscane Făgăraș( sec. XV)

5.     Biserica catolică Sfântul Iacob-Bărăția din secolul al XIII lea și refăcută în 1760, cu Turnul Bărăției- Câmpulung

6.     Catedrala catolică Sf. Ap. Petru și Paul- Bacău, cea mai înaltă structură din Moldova, 77 de metri

7.     Catedrala catolică Adormirea Maicii Domnului- Iași

8.     Biserica franciscană( 1782-1789), în stil baroc- Iași

9.     Ansamblul Mănăstirii Capucinilor cu  biserica  “Vizita Sf. Fecioare Maria la Sf. Elisabeta”, Oradea – 1734 – 1742 și Abația Sfântul Ștefan al Ordinului Premonstratrens

10.   Claustrul fostei mănăstiri franciscane,1733-Azi centrul de cultură și artă Timiș  și Mănăstirea Notre Dame

11.    Palatul episcopal romano-catolic, sec al XVIII lea-Timișoara

12.    Spitalul și biserica mizericordienilor, sec al XVIII- XIX lea-Timișoara

13.   Domul romano-catolic Sf. Gheorghe, sec al XVIII lea și Mănăstirea Ordinului Salvatorienilor-Timișoara

14.   Biserica catolică din sec. al  XIX  lea cu vitralii deosebite- Cenad

15.    Biserica fostei mănăstiri franciscane- sec. XVIII, Caransebeș

16.    Capela catolică Sfântul Florian( 1751-1753) în stil baroc- Arad

17.     Catedrala  romano-catolică din 1902- Arad

18.     Biserica catolică Sfântul Anton( 1402)-Baia Mare

19.    Biserica SfântaTreime, a fostei mănăstiri iezuite, în stil gotic( 1717-1720)-Baia Mare

20.    Fosta mănăstire a minoriților( 1733-1741)-Baia Mare

21.     Biserica fostei mănăstiri a piariștilor – Sighetul Marmației

22.    Biserica fostei mănăstiri benedictine în stil romanic- sec XII și refăcută în 1732, com. Acâș, jud. Satu Mare

23.   Mănăstirea franciscană Căpleni, sec. al XV lea, Satu Mare

24.    Biserica fostei mănăstiri a dominicanilor- Sighișoara

25.    Biserica fostei mănăstiri a iezuiților, Târgu Mureș

26.    Biserica fostei mănăstiri a minoriților, Târgu Mureș

27.     Fosta mănăstire a trinitarienilor din Alba Iulia- azi, bibliotecă.

28.     Catedrala catolică Sfântul Mihail( 1246-1300) în stil romanic, cu sarcofagul lui Iancu de Hunedoara și orgăcu 2209 tuburi, Alba Iulia

29.    Biblioteca Batthyaneum, în fosta mănăstire a trinitarienilor( 1784-1792)cu cel mai vechi obsevator astronomic din țară- Alba Iulia

30.     Mănăstirea franciscană cu biserică din sec al XV lea- Baia de Criș

31.     Biserica Franciscană din Cluj-Napoca- secolele XI-XII

32.      Fosta mănăstire minorită, azi catedrala greco-catolică din Cluj Napoca

33.     Biserica Sfântului Anton a fostei mănăstiri franciscane, din Dej

34.     Biserica fostei mănăstiri franciscane, Eremitu, jud. Mureș

35.      Ruinele castelului locuit de călugării dominicani- Odorheiu Secuiesc

36.     Biserica ursulinelor din Sibiu, a fostei mănăstiri dominicane, în stil gotic(sec. XV)+Fosta școală a mănăstirii Ursulinelor( 1733)

37.     Biserica fostei mănăstiri franciscane ( sec. XV, refăcută în 1716), Sibiu

38.    Biserica minoriților (sec. XIII, refăcută 1638), Sibiu

39.     Ruinele fostei abații cisterciene din Cârța(1202)

40.     Biserica fostei mănăstiri dominicane, Sebeș( sec XIV)

41.    Fosta mănăstire cisterciană din 1202 și refăcută în 1250- Arpașu de Jos

42.    Ruinele mănăstirii benedictine din Cheud, Sălaj- sec XIII

43.    Biserica de piatră a fostei mănăstiri benedictine din Măeriște, Sălaj- sec XIII-XIV( azi biserica calvină)

44.    Fostul gimnaziu al călugărilor minoriți- Șimleul Silvaniei

45.   Mănăstirea franciscană şi Biserica catolică „Sfântul Petru de Alcantara”- sec. XVIII, Gherla

46.     Biserica fostei mănăstiri minorite- Lugoj
47. Basilica minor de la Cacica- cel mai mare loc de pelerinaj catolic, de la est de Carpați
48. Complexul romano-catolic de la Șumuleu Ciuc( M. Ciuc)- cel mai mare loc de pelerinaj catolic din România 
49. Mănăstirea de clauzură a clariselor de la Șumuleu Ciuc

Mănăstirea franciscană Căpleni, Satu Mare

Prima biserică şi mănăstire din Căpleni a apărut în zorii secolului al XI-lea şi aparţinea ordinului călugărilor benedictini. 
Biserica nou construită avea hramul Sfântului Martin și era patronată de familiile nobililor Kaplony, din care făcea parte şi familia Károlyi, şi încă din această epocă servea ca loc de înmormântare/necropolă a descendenţilor acestui neam.

Fragment din Ghidul mănăstirilor catolice din România: 

Cartea poate fi cumparată în format ebook de pe google play:

https://play.google.com/store/books/details?id=2kC8DwAAQBAJ

Pe parcursul secolului XV-lea mănăstirea şi implicit biserica, a fost părăsită şi a ajuns într-o stare avansată de degradare. Renovarea bisericii şi lucrările de construcţie ale unei noi mănăstiri au fost iniţiate de către Sándor Károlyi, care în anul 1711 a dăruit aceste clădiri franciscanilor salvatorieni.

Lucrările de restaurare ale bisericii între anii 1711-1714, deși de amploare, nu au adus  modificări radicale la structură, în principiu şi-a păstrat forma ei medievală până în secolul XIX-lea, când, după cutremurul devastator din 1834, a fost reconstruită.

Biserica şi noua mănăstire, consacrată în 1848, au fost consacrate Sfântului Anton de Padova, dobândind astfel un hram nou. Ele au fost reconstruite în mare parte pe amplasamentul clădirilor baroce din primele secole ale Evului Mediu.

Ansamblul monumentului din Căpleni se află în centrul localităţii. Este compus de fapt din trei clădiri mai importante: biserica şi mănăstirea franciscană plus cripta familiei lipită de latura estică a bisericii, folosită ca loc de înmormântare al familiei nobililor, ctitorii locașului. Aceste clădiri sunt aşezate  pe o suprafată relativ întinsă, dar cu formă neregulată, semn al multiplelor modificări.

Biserica păstrează până astăzi o serie de lucrări cu importantă valoare artistică, dintre care merită menţionate cele 18 picturi în ulei pe pânză reprezentând staţiile Calvariei, tabloul din altar care înfățișează Nașterea Domnului, monstranţa făcută de János Szilassy în 1757 din cupru învelit cu aur şi împodobită cu ornamente figurative din smalţ, şi o pictură în ulei a Maicii Domnului.

Alte date despre monument:

Ordin: Ordinul Călugărilor Franciscani Observanți- Ordinul Fraților Minori( Provincia Sfântul Rege Ștefan)

Hram: Sfântul Anton de Padova, 13 iunie

Locație: Str. Principală, nr. 495, 447080,  com. Căpleni, jud. Satu Mare

Web: www.kaplonyibaratok.ro

Nr. de călugări: 4

Sursa: Ghidul mănăstirilor catolice din România, autor Viorel Irașcu, Ed. Rovimed, 2014

Torino- Biserica Superga și povestea unui dezastru în fotbal

O biserică pe care eu  nu aș numi-o Superga ci Superba, pentru că realmente este superbă prin relativa ei simplitate, prin distincție și prin amplasare.

Construită pe unul din dealurile care domină orașul Torino, la o altitudine de 672 de metri, bazilica este de fapt necropola marii familii ai monarhilor de Savoia.

Construită între anii 1717-1731 pentru Victor Amadeus al II lea de Savoia, bazilica are o cupolă ce aduce cu cea  de la Vatican( San Pietro), cu o înălțime de 75 de metri și cu un turn clopotniță la fel de înalt.

La această frumoasă construcție barocă cu accente renascentiste, se ajunge cu un trenuleț foarte simpatic, călătoria durând în jur de 10 minute, timp suficient pentru a admira panorama orașului Torino și rama muntoasă a Alpilor din depărtare. Imaginile pe care le obțineți de pe esplanadă sunt și mai frumoase, dar trebuie să aveți noroc de o atmosferă curată.

Lipită de bazilică se află clădirea mănăstirii care aparține din 1966  Ordinului Servitorilor Mariei( Serviții), plus apartamentele regale, așa că ce se observă la prima vedere este infirmat în momentul în care se dă o tură prin parc și pe lângă ziduri.
Veți descoperi o uriașă construcție, de fapt un vast și frumos complex de clădiri.

Deși are o semnificație istorică deosebită pentru familia princiară constituind un obiectiv turistic arhitectonic de rang înalt, biserica Superga nu este foarte cunoscută pentru calitățile sale arhitectonice, ci pentru un eveniment trist care a avut loc imediat după al Doilea Război Mondial.

Este vorba despre  tragicul accident aviatic din 4 mai 1949, când aeronava care transporta echipa de fotbal fanion a orașului, supranumită Il Grande Torino( AC Torino), s-a prăbușit pe acest deal, lovindu-se de o aripă a  mănăstirii.

Aeronava venea cu 31 de pasageri la bord, din care 18 jucători, de la un meci demonstrativ care avusese loc la Lisabona, și care are parte de un sfârșit tragic, în condiții de vreme foarte proastă, combinată și cu o eroare umană.

Toți pasagerii de la bord își pierd viața în accident, iar echipa de fotbal practic dispare, doar trei jucători din marele AC Torino, au rămas în viață pentru că n-au făcut deplasarea.

În spatele bazilicii Superga se află o placă funerară simplă care amintește de acest tragic eveniment, iar în semn de omagiu pereții loviți ai mănăstirii n-au fost refăcuți niciodată de atunci( fotografia nr.4).

Echipa de azi cu același nume, este departe de marea echipă din 1949, și se află în umbra marelui Juventus, cu toate că a mai câștigat un campionat- Lo Scudetto- în 1976.

Biserica de la Cacica- cel mai important loc de pelerinaj românesc catolic, de la est și sud de Carpați

În 1902, preoţii misionari care au preluat Parohia Cacica au găsit biserica  în ruine. Preoţii misionari, în frunte cu pr. Kasper Slominski, superiorul casei, au decis să construiască o nouă biserică, mai mare. Lucrările au început în ziua de 16 iulie 1903, de ziua Maicii Domnului a Scapularului, sub deviza “In Te Mater speravi”. 

Următorul eveniment important a fost sfinţirea pietrei unghiulare în aceeaşi zi cu festivitatea anuală a hramului din ziua de 15 august. Sfinţirea noii biserici a avut loc în anul jubiliar 1904. Consacrarea a fost făcută de arhiepiscopii Bilczewski şi Weber, acesta din urmă celebrând slujba pontificală.

Biserica a fost construită în stil neogotic, după proiectul arhitectului Teodor Marian Talowski, profesor la Politehnica din Lvov. Înălţimea bisericii construite măsura 50 m la turlă care era ca întreaga clădire, din cărămidă brută, având multe ornamente din piatră, galeria la înălţimea de 30 m şi patru colţuri înalte de 21-25 m iar lungimea bisericii este de 36 m. 

Biserica este construită din piatră şi cărămidă roşie, fiind acoperită cu eternii. După 1989, s-a putut observa renaşterea vieţii religioase şi în Cacica, loc unde, în timpul grelei perioade comuniste, credincioşii veneau să caute sprijin moral şi spiritual.

În 1996, prin decretul episcopului Petru Gherghel, biserica parohială din Cacica a fost declarată oficial Sanctuar diecezan. Următoarea solemnitate l-a adus la Cacica, în ziua de 15 august 1997, pe nunţiul apostolic Janusz Boionek. În prezenţa sa şi cu acordul Conferinţei Episcopilor din România, episcopul Petru Gherghel a declarat Sanctuarul de la Cacica Sanctuar Naţional, cu toate demnităţile şi privilegiile, cu propriul statut. Marele Jubileu din anul 2000 a adus acestui sanctuar o recunoaştere de excepţie. 

La cererea episcopului de Iaşi, Mons. Petru Gherghel, din 17 ianuarie 2000, biserica din Cacica a fost recunoscută public de către papă prin conferirea titlului de Basilica Minor. În ziua de 14 martie 2000, Ioan Paul al II-lea, prin intermediul Congregaţiei Cultului lui Dumnezeu şi Disciplinei Sacramentelor, a conferit acest titlu bisericii din Cacica. 

Proclamarea acestui document a avut loc în timpul solemnităţilor prilejuite de hramul din 15 august 2000 prin delegatul papal, cardinalul Luigi Poggi. În anul 2001 episcopul Petru Gherghel a încredinţat administrarea pastorală a sanctuarului Provinciei Fraţilor Minori Conventuali din Moldova.

Conventul Regina Sf. Rozariu

Ordin: Ordinul Fraților Minori Conventuali

Hram: Adormirea Maicii Domnului, 15 august
Locație: Com. Cacica, 727095,  jud. Suceava;

Mail: sanctuar_cacica@msn.com

Web: www.sanctuarcacica.ro

Icoane: copia miraculoasei icoane a Maicii Domnului de la Czestochowa(Madona Neagră)

Pelerinaj: Adormirea Maicii Domnului, 15 august, cel mai important loc de pelerinaj românesc catolic, de la est și sud de Carpați

Sursa: Ghidul Mănăstirilor Catolice din România, autor Viorel Irașcu

Altă postare despre Cacica-Aici

Catedrala Încoronării din Cetatea Alba Iulia

O superbă biserică ridicată în stil realist românesc, cu influențe brâncovenești, stă maiestuoasă la intrarea în cetatea cu aer imperial din Alba Iulia, cetate refăcută din fonduri europene și care ocupă un loc de frunte în toate topurile turiștilor români din ultimii ani.

Un articol complet, marca plecatdeacasa.net, despre noua cetate- AICI

Este vorba despre Catedrala Încoronării, un veritabil Monument al Unirii de la 1 Decembrie 1918, construit între anii 1921-1922, cu prilejul încoronării Regelui Ferdinand I și a Reginei Maria, ca monarhi ai României Mari.

Catedrala este inspirată după planul Bisericii Domnești din Târgoviște și a fost ridicată în partea de vest a Cetății Alba Carolina sau a vechiului Bălgrad din Evul Mediu, cetate căreia Nicolae Iorga îi spunea: ,, cel mai trainic și mai de folos așezământ al românilor de peste munți".

Este copleșitor sentimentul pe cre îl încerci încă de intrarea în lăcașul de cult, de parcă esti un  călător în timp salutat cu grație de cei doi mari monarhi ai României, ale căror busturi străjuiesc intrarea.

În pronaos se află portretele Domnitorului Mihai Viteazul și ale Doamnei Stanca iar la intrare se află portretele votive ale Regelui Ferdinand și ale Reginei Maria.

De altfel, catedrala actuală cu o turlă centrală de 58 de metri, a fost construită pe locul bisericii de zid ctitorită de Mihai Viteazul la 1597, dar distrusă de habsburgi în 1713.

Oricât de mult am fi nemulțumiți de starea socială și politică a României de azi, este imposibil să rămâi impasibil(!?) la creația aceasta extraordinară, la spiritul pe care îl emană prin toate zidurile și din toate picturile.

Semnificația istorică nu are cum să nu te emoționeze, pentru că aici s-a pus piatra de temelie a noii identități naționale a poporului român, cea pe care o amintim mereu fără însă a fi conștienți de importanța sa.

Am trăit sentimentul acesta, al apartenenței la un popor puternic aici și în alte două locuri din țara aceasta, la Țebea, la biserica din Panteonul Moților, pictată cu tricolorul pe interior, în timpul stăpânirii habsburgice și la Curtea de Argeș, unde sunt cinstite trupurile regilor și reginelor României.

Mănăstirea catolică Sfinții Petru și Andrei - o oază de spiritualitate în inima Bucureștiului

Istoricul român, Nicolae Iorga, aflându-se în foarte bune relații cu Părinții Asumpționiști de la Constantinopol, i-a invitat să se instaleze în România, la București, unde au deschis Institutul Francez de Studii Bizantine, iar revista Echos d'Orient a devenit Revue des etudes byzantines. 

Asumpționiștii erau deja în România, la Blaj și Beiuș, încă din 1923, unde au sosit la invitația Monseniorului Traian Valeriu Frențiu, episcopul greco-catolic de Oradea. Ei se ocupau cu formarea spirituală și umană a tinerilor.

De asemenea, au fondat tradiția pelerinajului la Cărbunari, circa 3 kilometri de Blaj, dedicat Sfintei Fecioare Maria, Maica săracilor, și Casa Domnului, centru de formare umană și spirituală a viitorilor frați asumpționiști.

La București, Părinții Asumpționiști au sosit în anul 1934, la invitația Monseniorului Vasile Aftenie, episcop greco-catolic, pentru a contribui la formarea umană și spirituală a tinerilor. Au fondat o comunitate, Comunitatea Sfântul Augustin, pe Str. Știrbei Vodă, și o comunitate cu două imobile pe Intrarea Christian Tell, la care s-a adăugat al treilea, Institutul francez de studii Bizantine. Totul a funcționat bine la București până în 1947, 21 noiembrie, când comuniștii i-au expulzat pe Părinții francezi din România, iar frații români au fost dispersați pe întreg teritoriul României, fie în rezidențe forțate, fie în casele părintești.

După căderea zidului Berlinului, Părinții Asumpționiști deschid o nouă comunitate la Mărgineni (circa 5 kilometri de Bacău), în 1991. Tineri din zona Moldovei sunt atrași de carisma călugărilor augustiniei asumpționiști. Astfel mai multe generații de novici trăiesc timpul lor de formare inițială în această mănăstire după care sunt trimiși, pentru formarea teologică, spirituală și umană, în diferite comunități din Franța, Italia, Anglia sau Canada.

În 2010, Părinții Augustinieni Asumpționiști revin la București și fondează, în vechea clădire restaurată, Centrul Sfinții Petru și Andrei: Bibliotecă bizantină, Centru de conferințe și întâlniri creștine, Rezidență interconfesională pentru studenți.

Hramul mănăstirii este deci Sfinții Petru și Andrei, cei doi frați și în același timp discipoli ai lui Cristos: Sf. Petru, primul dintre Apostoli și patronul Bisericii Romei, și Sf. Andrei, primul chemat și patronul Bisericii României. Patronajul acestor doi sfinți Apostoli dau dealtfel sens misiunii noastre: a favoriza întâlnirea, prin orice mijloc, academic sau spiritual, între tradiția creștină orientală și tradiția creștină occidentală.

Biblioteca, de nivel universitar, permite cercetătorilor să aprofundeze bazele creștinismului nedespărțit până în secolul al XI-lea, 1054, când Biserica se bucura pe deplin de cele patru apelative: Una, Sfântă, Catolică și Apostolică. Centrul de întâlniri creștine permite creștinilor, de diferite tradiții, să aibă un spațiu de dialog și de împărtășire spre îmbogățirea și creșterea spirituală a tuturor.

Rezidența interconfesională pentru studenți oferă un spațiu de conviețiuire, de rugăciune și de împărtășire tinerilor provenind din diferite tradiții creștine, care se află la studii în diferite facultăți din București.

Părinții Augustinieni Asumpționiști, în România, mai au o singură casă la Mărgineni, Bacău, după ce în septembrie 2012 au închis comunitatea din Blaj, după mai bine de 80 de prezență. Deviza noastră, Adveniat Regnum Tuum, ne motivează în apostolatul nostru și credem că Duhul Sfânt va ști să insufle tineri care, într-un sentiment de generozitate și credință, vor accepta să-și pună pașii pe urmele lui Cristos, răspunzând invitației pe care Mântuitorul o adresează astăzi, precum odinioară apostolilor, Urmează-mă.

Congregație:  Părinții Augustinieni Asumpționiști

Hram: Sfinții Petru și Andrei

Locație: Intrarea G-ral Christian Tell, nr. 18B, 010386,  sect. 1, București

Mail: aabucuresti@gmail.com

Web:  www.centrulpetrusiandrei.ro

Nr. de călugări: 4

Despre congregație

"Părinții Augustinieni Asumpționiști", este o Congregație apostolică de drept pontifical fondată în anul 1845 de Venerabilul Părinte Emmanuel d'Alzon, vicar episcopal al diecezei de Nîmes, Sudul Franței. Lucrând cu tinerii într-un liceu din Nîmes, Pr. d'Alzon a descoperit că există mult potențial intelectual la tinerii da la țară sau provenind din familii nevoiașe, însă din cauza lipsei financiare nu puteau să-și continuie studiile mai departe. 

Atunci a adunat în jurul lui un mic grup de bărbați, cinci la număr, plini de zel apostolic, și a fondat școli în care copiii și tinerii cu dificultăți economice să poată continua studiile. Așa a luat naștere primul nucleu al Părinților Augustinieni Asumpționiști. În ziua de Crăciun a anului 1845, Congregația este fondată, iar primul ei Superior General, Pr. Emmanuel d'Alzon, îi dă ca Regulă de viață Regula Sfântului Augustin. Carisma noii Congregații se va contura în jurul trilogiei: a-l iubi pe Cristos și ceea ce el a iubit mai mult, Sfânta Fecioară Maria, Mama sa, și Sfânta Biserica, Mireasa sa. Pentru realizarea misiunii, Pr. d'Alzon a dat Congregației trei axe apostolice: social, doctrinal și ecumenic, în care fiecare să se poată regăsi în scopul Venirii Împărăției lui Dumnezeu, Adveniat Regnum Tuum, în noi și în jurul nostru.

Congregația a cunoscut o dezvoltare foarte rapidă, fiindcă răspundea unei necesități a momentului în societatea franceză a secolului al XIX-lea. Încă de la începuturi, fondatorul a inspirat călugărilor săi dragostea față de Roma, el însuși militând pentru cristalizarea dogmei "infaibilității" papale, definită la Conciliul Vatican I, în 1869-1870.

În 1895 Părinții Asumpționiști fondează la Constantinopol Institutul de Studii Bizantine și revista științifică Echos d'Orient. Totul a funcționat foarte bine până în 1936, când Institutul  a trebuit să se retragă din Istanbul( fostul Constantinopol). 

Alte mânăstiri catolice din România-AICI

După Ghidul mănăstirilor catolice din România, autor Irașcu Viorel, Ed. Rovimed Publishers, 2014- comandă-l AICI.

Cremona- orașul cuminte al lutierilor celebri

Pe autostrada către Milano, n-are cum să nu-ți sară în ochi ansamblul arhitectural maiestuos al basilicii și turnului din Cremona.
Cremona este o apariție surprinzător de caldă și cuminte, învăluită de lumina puternică a unei amiezi de iulie.

Am rămas surpriși să vedem străduțele și piațeta centrală fără turiști, fără forfota aceea continuă pe care o lăsasem în urmă la Verona.
Practic, Cremona ne-a primit cu brațele deschise, lâncezind, pe o sofa moale, în sunetul cald al unei viori celebre, rod al imaginației unei familii de lutieri.

Orașul dispune de o catedrală impresionantă( secolul al XII lea) în care se amestecă diverse stiluri, romanic, gotic și chiar elemente baroce, cu un ,,torazzo" fantastic de nu mai puțin de 113 metri înălțime dar și un baptisteriu uriaș pe laterala din dreapta catedralei.

Este turnul cel mai vechi de peste 100 de metri din lume și al treilea ca înălțime, după turnul bisericii din Landshut-Bavaria și cel al catedralei din Brugges.
În plus are cel mai mare ceas astronomic din lume, construit în secolul al XVI lea și la care s-au adăugat și zodiile, căpătând astfel și o semnificație astrologică.

Ajungem încet, încet și la celebrele familii de lutieri pe care i-a dat Cremona de-a lungul secolelor. Începând cu secolul al XVI lea Cremona devine centrul mondial al viorilor, grație familiilor de lutieri Amati, Guarneri și Stradivari.
În Cremona există, pentru celebrarea geniului acestora, un muzeu al viorilor, lutierilor și câteva statui ale reprezentanților acestora, mai ales că meșteșugul acesta a intrat în patrimoniul imaterial al UNESCO în 2012.

Am văzut și magazine cu instrumente muzicale pe care italienii le numesc ,, Botega di Liuteria",vis a vis de micuțul restaurant unde am luat masa, la doi pași de piața centrală, într-o atmosferă foarte boemă cu multe tinere și bătrâne bicicliste, îmbrăcate în rochii și cu pălării de soare cu boruri largi, care răspândeau o feminitate anume.

Este o destinație simplă, de luat la pas într-o dimineață de mijloc de săptămână și de respirat aerul medieval al clădirilor și stradelelor, de vizitat magazinele de viori și de suveniruri sau sumedenia de biserici și muzee.