Unde să mergi de Paște în România Rurală

Dincolo de regiunile turistice consacrate, se află o Românie rurală cu tradiții destul de bine păstrate și cu obiective  naturale sau antropice de vizitat în perioada sărbătorilor. Am identificat cinci astfel de comune din diferite județe ale țării, despre care nu știați mare lucru. 

1. ROMÂNAȘI- ȚARA CERGILOR ȘI A LALELELOR PESTRIȚE

Plusuri
- pozitie pitorească la poalele micilor dar împăduriților munți ai Meseșului( capătul nordic al Apusenilor), situată la maxim 15 kilometri de Zalău, pe E 81;
- obiective turistice religioase: biserici de lemn pictate în satele Chichișa, Ciumârna, Păușa, Poarta Sălajului și Romita( secolele XVII-XIX);
-surs- vinsieu.ro
- sărbătorile tradiționale Maialișul( 20 mai) și Fântăna lui Simion Bărnuțiu( ultima duminica din mai) și confecționare de cergi tipice meleagurilor sălăjene;
- poiana cu lalele pestrițe din satul Poarta Sălajului, plus ruinele daco-romane de la Porolisum( Moigrad) și stâncile din Grădina Zmeilor de la Gâlgăul Almașului;
- la câtiva kilometri, comuna Hida cu două conace din secolele XIX-XX și câteva biserici de lemn cu picturi interioare.
- locatia comunei pe google maps-aici.

Minusuri

- lipsa pensiunilor( cele mai apropiate sunt la Cuzăplac, Zalău sau Șimleul Silvaniei)
- drumurile comunale și judetene nemodernizate.

Supa crema de ardei copti

Invitația -Aici.
Motto-ul acestui miniproiect l-am găsit într-o carte de bucate, vinuri și obiceiuri românești( Ed. Paideia, 2008) scrisă de regretatul Radu Anton Roman:

,,...în spectacolul care tocmai începe, scenografia și costumația corecte sunt: copil bine educat dar desculț, murdar și flămând, bunica gălăgioasă, dar pâinea lui Dumnezeu, curtea țărănească, cu iarbă moale, nuci și flori de regina nopții, și seara, ca o amețeală blândă și misterioasă de pe cea lume, lumini arămii ce se sting într-un început leneș, aproape adormit, de toamnă târzie, se aud harapnice depărtate, aici sunt un sunet ce confirmă pacea, ca și năvala bivolilor pe uliță, cu răget cald, domestic, o, Doamne, ce imagini interioare, ce cărți poștale imprimate pe sufletul meu, Ohabă, moșie nesmintită decât de amintiri prea duioase, ești mai mult decât hotarul viselor vechi și inocente, ești o închipuire".

Totul se învârtea, în acel articol, în jurul... unturii, aceea mâncată cu pâine prăjită și frecată cu usturoi ori ceapă. Ferice de cel ce se (RE)descoperă, în aceste descrieri absolut răscolitoare pentru orice suflet de copil închis în carapacea de adult (semi)corporatist.



Ţara Maramureşului ( iubită și descrisă de prietenii de la jurnal de călătorii) este asociată marii depresiuni intramontane a Maramureşului, dar şi zonelor aferente din județul cu același nume.
Este mărginită la est de Munţii Maramureşului, la sud şi vest de Munţii Rodnei, Ţibleş şi Gutâi, iar la nord de râul Tisa, unde se află graniţa cu Ucraina, continuându-se şi dincolo, cu regiunea omonimă din ţara vecină.

Mausoleul Eroilor de la Mateiaș

Articol scris  de Ramona Strinu. Fotografii Ramona Strinu, Sibiu.  Cont Facebook.
Un bun și frumos început pentru cea mai nouă colaboratoare a noastră. O îndrăgostită de călătorii și de ...România. Multumim Ramona!

Acum aproximativ o luna am mers dinspre Dragasani (judetul Valcea) spre Busteni. Am pornit spre Ramnicu - Valcea si am continuat pe Curtea de Arges catre Campulung Muscel.

Si cu toate ca dintotdeauna am fost pasionata de geografie, dupa ce am trecut de Campulung ne-am oprit la Mausoleul de la Mateias.
De data asta pentru lectia de istorie!

Mausoleul de la Mateias denumit si Mausoleul Eroilor se afla situat pe dealul cu aceeasi denumire Dealul Mateias din comuna argeseana Valea Mare - Pravat, la aproximativ 11 kilometri pe drumul ce leaga Campulungul de Brasov. Mausoleul a fost ridicat in cinstea eroilor romani cazuti in primul razboi mondial, insa de la doamna de la intrare am aflat ca doar pe weekend mausoleul se bucura de vizitatori.

In partea de jos se afla un muzeu de istorie cu scene de pe front si o simulare a unor scene de lupta din Primul Razboi Mondial.

Mausoleul aflat in partea superioara adaposteste in 31 de cripte, osemintele a peste 2000 de soldati romani.

Recomandare: daca va indreptati spre Brasov pe Culoarul Rucar - Bran opriti-va jumatate de ora si aici. Merita!

 

Un articol de Viorel Irașcu în Evenimentul Zilei

Evenimentul Zilei are o campanie numită ,,Colorăm România", în care îşi propune să prezinte o altfel de Românie. Nu cenusie, nici coruptă sau fără personalitate ci o Românie colorată frumos de poveştile locuitorilor ei. Ai acelor locuitori pentru care ţara asta mai înseamnă ceva, şi sub aspect natural, al frumuseţilor ne(re)descoperite dar  şi sub cel social, al comunităţilor şi în particular al oamenilor de excepţie.

Două poveşti am trimis, una despre Peştera Coiba Mare din Apuseni şi cealaltă despre un obicei unic de la o biserică monument UNESCO  din Harghita,  numită Dârjiu. Cea de a doua a castigat un mic premiu şi dreptul de a fi publicată în ziar. În ziarul de azi 2.04.2012.
Vă invit să citiţi articolul.
Link aici - 
http://coloramromania.evz.ro/biserica-depozit-pentru-sunca-si-slanina-monument-unesco-din-darjiu-harghita.html

Căbănuțele de la Căpâlna, pe Valea Sebeșului

Când am scris de Transalpina, multi mă întrebau unde găsesc cazare, așa că le dau un pont, și sunt sigur că nu vor regreta.
La capătul dinspre Sebeș al Transalpinei, se află comuna Săsciori, iar parte componentă a  acesteia este satul Căpâlna. Am explicat în postarea despre cetatea dacică din patrimoniul mondial UNESCO,  de ce nu trebuie făcută confuzia cu vestitele ,,Fete de la Căpâlna", din zona Jidveiului.


La intrarea în sat treceți peste un pod ce se face peste apa Sebeșului. Pierdute printre arinii, plopii și răchitele de malul râului, zăriți câteva căbănuțe, iar pe stânga drumului un mic indicator către Complexul turistic ,,Vraja vacanței". Chiar dacă sună a complex comunist de pe malul mării, vă asigur că nu veți dori să mai plecați.

Opriți-vă, pentru că nu o să regretați.
Parcați mașina în fața unei cabanuțe și trageți tare aer în piept. Strada, deși aproape, pare foarte departe; curgerea apei, strecoară în fiecare fiorul liniștilor ancestrale. Cel puțin așa am simțit eu.

Ne-am întâlnit cu domnul Ing. Bodea Vasile, proprietarul minicampingului. Un tip cald, liniștit și foarte binevoitor. Are patru cabane, în lunca râului, cu un mic loc pentru cei ce doresc să stea la cort, cu grătare pe malul apei, cu foișor pentru grupurile mai mari ce doresc sa servească masa, și cu un singur... televizor( în cabane nu este televizor, iar chestia asta este nemaipomenită- pur și simplu nu-ți trebuie!).
În căbănuțe, tot confortul. Două camere, baie, bucătărie, o mică terasă, sezlonguri, etc. Cineva s-a gândit la toate. Orice detaliu imaginat de vreun cârcotaș, nu i-a scăpat proprietarului.
În sat găsiți și magazine pentru aprovizionare și chiar o tărie la localnici, contra cost evident, sau o păstrăvărie situată la 50 de metri de complex..

Sus la baza dealului pe care se află una dintre cele șase cetăți dacice incluse în patrimoniul mondial, este construită o vilă impunătoare cu piscină și cu terasă, pentru cei ce nu preferă apropierea apei sau doresc confort sporit.
De lângă vilă pornește un drumeag-potecuță prin pădure care vă duce la cetate.
 El a fost amenajat și marcat de proprietar, iar  sus vă așteaptă o priveliște deosebită asupra întregii văi inferioare a Sebeșului. Există un drum amenajat, ceva mai lat care plecă de la indicatorul de la pod, ar fi bine să urcați pe potecă și să coborâți pe  drumeagul acela. Tot traseul nu durează mai mult de două ore.

Conatct- dl. Ing. Bodea Vasile-Viorel 0765 061 410 sau 0788 596 234 sau 0258 760 500
info@vrajavacantei.ro sau site vrajavacantei.ro.

Invitaţie la proiectul plecatdeacasă- culinar

După un schimb de mesaje cu Andreea, proprietara blogului culinar( delicios) ,,Toată ziua în bucătărie", am decis să lansez o invitație către proprietarii de bloguri culinare în special, şi nu numai.
Pe scurt, este vorba despre ideea de a lega o zonă turistică/locație turistică sau regiune istorică din România, viztiată cândva, de o impresie culinară.

O rețetă pe care ați încercat-o acasă, o mâncare favorită de la țară sau un desert asociat cu o sărbătoare tradițională, pot fi surse pentru articol. Știu că cerința cu rețetele românești, este restrictivă dintr-un anumit punct de vedere, dar tocmai asta este provocarea.

Invitatul va scrie o postare, o va însoți de câteva fotografii cu rețeta și/sau zona vizitată. Eu voi publica în cel mai scurt timp articolul, care va include link-uri active către blogul partener sau  către rețete conexe, publicate deja de acesta. Rețelele de socializare tangente blogului plecatdeacasa vor prelua postarea și o vor distribui mai departe.

Scopul este acela de a realiza o cunoastere mai profundă a regiunilor turistice tradiționale sau  a celor nonconformiste, atât sub aspect turistic cultural/religios/balnear/etc. cât și sub aspect culinar/gastronomic.

Vă aștept cu propuneri la viocalatorul@gmail.com

CELE ZECE MINUNI ANTICE DIN ROMÂNIA

Unii ar putea spune că realizarea unui asemenea top, reprezintă o întreprindere riscantă, ce poate ușor să cadă în ridicol. Deși avem o istorie care se întinde pe mai bine de 2000 de ani, nu reușim să exploatăm comercial/turistic aceste obiective. Asta ar fi o problemă, necunoasterea însă este adevărata tragedie. Și mă refer aici la necunoașterea realităților istorice, a realităților legate de starea ruinelor, de simbolurile noastre naționale.

Vă rog să vă gândiți că România nu are un drum rezonabil către cele șase cetăți antice din Munții Orăștiei, monumente pe care alții le-au  apreciat  și clasificat de mult, și mă refer aici la includerea lor în PATRIMONIUL MONDIAL UNESCO.

Rămâne totuși un top trist, acoperit de uitare, nepăsare și incompetență.

1. Sarmisegetusa Regia și celelalte 5 cetăți dacice din Munții Orăștiei și Șureanu

 Despre fosta capitală a regatului dac situată în satul Grădiștea de Munte, s-au spus și scris multe, așa că nu insist. Sunt convins că mulți dintre cei care citiți această postare, nu ați auzit de celelalte cetăți dacice care constituiau sistemul de apărare, foarte ingenios, a capitalei și situate pe dealurile ce străjuiesc drumul principal de acces.
Prima cetate este cea de la Bănița situată pe Dealul Bolii sau Piatra Cetății( monument UNESCO!!!), la ieșirea din Depresiunea Petroșani;cea mai îndepărtată de capitală. Cetatea Blidaru situată în satul Costești, comuna Orăștioara de Sus, resedința lui Burebista( monument UNESCO!!!). Costești-Cetățuia situată în perimetrul administrativ al aceluiasi sat(UNESCO). Cetatea dacică de la Căpâlna din comuna Săsciori, jud Alba, despre care am scris AICI. Cetatea Piatra Roșie de lângă satul Luncani(UNESCO). Detalii autorizate și serioase- AICI.

2.  Colonia  Ulpia Traiana Augusta Dacica Sarmisegetusa

Favorizată cumva de situarea pe drumul național ce leagă Hațegul  de Caransebeș. Vizitabilă, cu monumentele construite de romani, răspândite printre culturi de porumb și livezi( avea peste 30 ha și 25 000 de locuitori!). Asta pentru că statul acesta, român(?), nu a reușit să cumpere toate terenurile de la țărani și nici să înceapă noi șantiere arheologice.

3. Cetatea Histria

Ruinele cetății sunt  situate pe malul lacului Sinoe, în partea centrală a Dobrogei litorale. Construită de greci, preluată de romani și exploatată până la căderea ei economica, de bizantini. Un  muzeu extrem de interesant este de vizitat acolo, între țipetele de pescărusi, calcarele găurite de roțile carelor de acum 2500 de ani și foșnetul șerpilor prin iarba uscată de stepă.






4. Roșia Montană-Alburnus Minor 

Locul în jurul căruia se consumă azi, energii și bani, de proporții greu de cunatificat. Ce este de văzut sunt galeriile de mină în care munceau, în condiții greu de imaginat, dacii. Aceștia scoteau aurul necesar opulentelor palate de la Roma. Și tot acolo la muzeul în aer liber  se află unele dintre cele mai vechi instalații de prelucrare a aurului, numite ,,șteampuri".
Dincolo de zbaterea ONG-urilor ecologiste sau civice, numai cine nu a văzut dezastrul minier  generat de exploatarea haotică comunistă și dezastrul social generat de somaj, nu poate să nu fie de acord cu reluarea exploatării.

5. Picioarele podului lui Apolodor din Damasc de la Drobeta Turnu Severin 

Am folosit plural pentru că azi se pot observa două picioare, pe ambele maluri ale Dunării. Cel de pe malul românesc este situat în incinta muzeului de istorie și arheologie din Drobeta. Vă recomand să vizitați și sălile, unde veți avea surpiză să vedeți și să  admirați o machetă impresionantă a podului și să aflați detalii tehnice ale construirii podului acum 2000 de ani în apele fluviului.

6. Valul lui Traian din zona centrală a Dobrogei 

Nu este un monument propriu zis. Urme ale acestuia se văd în zona localității cu același nume din județul Constanța. Chiar dacă nu are spectaculozitatea Marelui Zid Chinezesc sau a limesului din Scoția, ar putea fi refăcute câteva porțiuni, sau măcar conservate. Până atunci, bălăriile, vacile localnicilor și popândăii de stepă sunt șefii de acolo.

7. Cetatea Păcuiul lui Soare, de pe un ostrov din Balta Ialomiței

Situată în apropierea localității Ostrov din sudul extrem al  județului Constanța. Se poate închiria o barcă chiar de lângă pontonul bacului ce face legatura cu județul Călărași. Este o cetate veche din secolul IX ce a avut un rol important în apărarea Imperiului bizantin de atacurile din nord, ale triburilor migratoare.


 ( foto Aneta Chin/Ropedia)

8. Cetatea romană Dinogeția de lângă localitatea Garvăn( jud. Tulcea) 

Ruinele bine păstrate ale cetății  ce păzea frontiera estică a Imperiului Roman și mai apoi a Imperiului Bizantin, se profilează la orizont pe drumul care leagă trcerea de bac de la Galați- 23 August de Tulcea. Un mic muzeu în aer liber și custodele( un istoric adevărat și pasionat) vă oferă o imagine despre una dintre cele mai bine păstrate cetăți romane din întrega țară.



9. Cetățile romane Tomis( Constanța) și Callatis( Mangalia)  

Cunoscute și intrate în atenție abia după decăderea Histriei, cele două cetăți au ruinele cele mai bine conservate, beneficiind de faptul că peste ele s-au construit cartierele celor doua orașe, ceea ce a dat posibilitatea unor investigații arheologice minuțioase. Muzeele de arheologie sunt foarte  bine dotate și modernizate cu sprijinul autorităților locale. Biletul de câtiva lei nu este o problemă însă taxa de fotografiere este cam  piperată(15-20 de lei).

10. Donariumul de Bronz de la Biertan 

Un vestigiu din secolul al IV lea, de după retragerea aureliană, ne folosește azi pentu a argumenta prezența în centrul Transilvaniei a unei populații romanizate. Inscriptia în latină, despre care am scris AICI, este una dintre cele trei sau patru mărturii( cam subțirele) care le spune naționaliștilor maghiari că aici exista o populatie de limbă latină. Sunt însă convins că săpături arheologice viitoare vor releva și alte mărturii. Pana acolo, să amintim de prezența in comună a unui alt monument UNESCO, biserica fortificată, de care iar nu prea s-a auzit. Detalii -AICI.

Notă: Anul trecut, Direcția de drumuri și poduri Hunedoara  a intrat în faliment. Faliment provocat de interesele politicianiste de la vârful Consiliului Județean Hunedoara.
Despre ce vorbim aici domnilor!
Visăm frumos. Ăia se bat, se faultează cu datoriile și banii europeni și noi vrem drumuri. Asta este ultima lor grijă. Noi, suntem ultima lor grijă. Turiștii, românii și străinii care ar  dori să vadă vestigii unice în Europa, nu sunt nici macar grija lor, nu există.
Acum doi ani, am ajuns din întamplare, la Râușor, o mică stațiune de la poalele Retezatului, pe un drum ,,coală de hârtie", finanțat de CJ Hunedoara. Cei 10-15 kilometri, au fost permanent sursă de întrebări. De ce aici ? De ce într-o zonă practic nelocuită?
Răspunsul a venit prompt. Acolo sunt niște vile.... Ale cui oare?
Deci, despre ce vorbim aici?


Citiți și

Cele zece minuni naturale ale României 
Cele zece minuni tehnice ale României