Natura zâmbește șăgalnic, și-ți face cu ochiul, ridicând pleoapa grea de sub un pet îndoit de mașina unui posesor de multe inele. Copacul pletos de lângă fântână cântă serenade unui ambalaj de înghețată vernil, agățat duios între crengile sale.
Eticheta de un albastru pur a unei ape minerale, care proslăvește puterea naturii, se dovedește a fi greu abordabilă și... degradabilă. O doză de bere cu concurs, stă strivită de sacul plin cu pamperși, aruncat în văioaga din mijlocul pădurii. Chiotele șatrei de romi aciuate în poienița cu frasini, te duc cu gândul la vreo sărbătoare tradițională precreștină, în care oamenii alamei și cuprului dezvoltă un ritual păgân, la botul caiilor răpănoși.Pe lângă corturi, niste omuleți ciudați cu mănuși portocalii și saci gri în mână, s-au apucat de nebuni să strângă gunoaie.
- Da, ce faceți aicea domnu' ? Mă întreabă o balaoacheșă mai îndrăzneață.
