miercuri, 28 martie 2012

CELE ZECE MINUNI ANTICE DIN ROMÂNIA


Unii ar putea spune că realizarea unui asemenea top, reprezintă o întreprindere riscantă, ce poate ușor să cadă în ridicol. Deși avem o istorie care se întinde pe mai bine de 2000 de ani, nu reușim să exploatăm comercial/turistic aceste obiective. Asta ar fi o problemă, necunoasterea însă este adevărata tragedie. Și mă refer aici la necunoașterea realităților istorice, a realităților legate de starea ruinelor, de simbolurile noastre naționale.

Vă rog să vă gândiți că România nu are un drum rezonabil către cele șase cetăți antice din Munții Orăștiei, monumente pe care alții le-au  apreciat  și clasificat de mult, și mă refer aici la includerea lor în PATRIMONIUL MONDIAL UNESCO.

Rămâne totuși un top trist, acoperit de uitare, nepăsare și incompetență.

1. Sarmisegetusa Regia și celelalte 5 cetăți dacice din Munții Orăștiei și Șureanu

 Despre fosta capitală a regatului dac situată în satul Grădiștea de Munte, s-au spus și scris multe, așa că nu insist. Sunt convins că mulți dintre cei care citiți această postare, nu ați auzit de celelalte cetăți dacice care constituiau sistemul de apărare, foarte ingenios, a capitalei și situate pe dealurile ce străjuiesc drumul principal de acces.
Prima cetate este cea de la Bănița situată pe Dealul Bolii sau Piatra Cetății( monument UNESCO!!!), la ieșirea din Depresiunea Petroșani;cea mai îndepărtată de capitală. Cetatea Blidaru situată în satul Costești, comuna Orăștioara de Sus, resedința lui Burebista( monument UNESCO!!!). Costești-Cetățuia situată în perimetrul administrativ al aceluiasi sat(UNESCO). Cetatea dacică de la Căpâlna din comuna Săsciori, jud Alba, despre care am scris AICI. Cetatea Piatra Roșie de lângă satul Luncani(UNESCO). Detalii autorizate și serioase- AICI.

2Colonia  Ulpia Traiana Augusta Dacica Sarmisegetusa

Favorizată cumva de situarea pe drumul național ce leagă Hațegul  de Caransebeș. Vizitabilă, cu monumentele construite de romani, răspândite printre culturi de porumb și livezi( avea peste 30 ha și 25 000 de locuitori!). Asta pentru că statul acesta, român(?), nu a reușit să cumpere toate terenurile de la țărani și nici să înceapă noi șantiere arheologice.

3. Cetatea Histria

Ruinele cetății sunt  situate pe malul lacului Sinoe, în partea centrală a Dobrogei litorale. Construită de greci, preluată de romani și exploatată până la căderea ei economica, de bizantini. Un  muzeu extrem de interesant este de vizitat acolo, între țipetele de pescărusi, calcarele găurite de roțile carelor de acum 2500 de ani și foșnetul șerpilor prin iarba uscată de stepă.






4. Roșia Montană-Alburnus Minor 

Locul în jurul căruia se consumă azi, energii și bani, de proporții greu de cunatificat. Ce este de văzut sunt galeriile de mină în care munceau, în condiții greu de imaginat, dacii. Aceștia scoteau aurul necesar opulentelor palate de la Roma. Și tot acolo la muzeul în aer liber  se află unele dintre cele mai vechi instalații de prelucrare a aurului, numite ,,șteampuri".
Dincolo de zbaterea ONG-urilor ecologiste sau civice, numai cine nu a văzut dezastrul minier  generat de exploatarea haotică comunistă și dezastrul social generat de somaj, nu poate să nu fie de acord cu reluarea exploatării.

5. Picioarele podului lui Apolodor din Damasc de la Drobeta Turnu Severin 

Am folosit plural pentru că azi se pot observa două picioare, pe ambele maluri ale Dunării. Cel de pe malul românesc este situat în incinta muzeului de istorie și arheologie din Drobeta. Vă recomand să vizitați și sălile, unde veți avea surpiză să vedeți și să  admirați o machetă impresionantă a podului și să aflați detalii tehnice ale construirii podului acum 2000 de ani în apele fluviului.

6. Valul lui Traian din zona centrală a Dobrogei 

Nu este un monument propriu zis. Urme ale acestuia se văd în zona localității cu același nume din județul Constanța. Chiar dacă nu are spectaculozitatea Marelui Zid Chinezesc sau a limesului din Scoția, ar putea fi refăcute câteva porțiuni, sau măcar conservate. Până atunci, bălăriile, vacile localnicilor și popândăii de stepă sunt șefii de acolo.

7. Cetatea Păcuiul lui Soare, de pe un ostrov din Balta Ialomiței

Situată în apropierea localității Ostrov din sudul extrem al  județului Constanța. Se poate închiria o barcă chiar de lângă pontonul bacului ce face legatura cu județul Călărași. Este o cetate veche din secolul IX ce a avut un rol important în apărarea Imperiului bizantin de atacurile din nord, ale triburilor migratoare.


 ( foto Aneta Chin/Ropedia)

8. Cetatea romană Dinogeția de lângă localitatea Garvăn( jud. Tulcea) 

Ruinele bine păstrate ale cetății  ce păzea frontiera estică a Imperiului Roman și mai apoi a Imperiului Bizantin, se profilează la orizont pe drumul care leagă trcerea de bac de la Galați- 23 August de Tulcea. Un mic muzeu în aer liber și custodele( un istoric adevărat și pasionat) vă oferă o imagine despre una dintre cele mai bine păstrate cetăți romane din întrega țară.



9. Cetățile romane Tomis( Constanța) și Callatis( Mangalia)  

Cunoscute și intrate în atenție abia după decăderea Histriei, cele două cetăți au ruinele cele mai bine conservate, beneficiind de faptul că peste ele s-au construit cartierele celor doua orașe, ceea ce a dat posibilitatea unor investigații arheologice minuțioase. Muzeele de arheologie sunt foarte  bine dotate și modernizate cu sprijinul autorităților locale. Biletul de câtiva lei nu este o problemă însă taxa de fotografiere este cam  piperată(15-20 de lei).

10. Donariumul de Bronz de la Biertan 

Un vestigiu din secolul al IV lea, de după retragerea aureliană, ne folosește azi pentu a argumenta prezența în centrul Transilvaniei a unei populații romanizate. Inscriptia în latină, despre care am scris AICI, este una dintre cele trei sau patru mărturii( cam subțirele) care le spune naționaliștilor maghiari că aici exista o populatie de limbă latină. Sunt însă convins că săpături arheologice viitoare vor releva și alte mărturii. Pana acolo, să amintim de prezența in comună a unui alt monument UNESCO, biserica fortificată, de care iar nu prea s-a auzit. Detalii -AICI.

Notă: Anul trecut, Direcția de drumuri și poduri Hunedoara  a intrat în faliment. Faliment provocat de interesele politicianiste de la vârful Consiliului Județean Hunedoara.
Despre ce vorbim aici domnilor!
Visăm frumos. Ăia se bat, se faultează cu datoriile și banii europeni și noi vrem drumuri. Asta este ultima lor grijă. Noi, suntem ultima lor grijă. Turiștii, românii și străinii care ar  dori să vadă vestigii unice în Europa, nu sunt nici macar grija lor, nu există.
Acum doi ani, am ajuns din întamplare, la Râușor, o mică stațiune de la poalele Retezatului, pe un drum ,,coală de hârtie", finanțat de CJ Hunedoara. Cei 10-15 kilometri, au fost permanent sursă de întrebări. De ce aici ? De ce într-o zonă practic nelocuită?
Răspunsul a venit prompt. Acolo sunt niște vile.... Ale cui oare?
Deci, despre ce vorbim aici?


Citiți și

Cele zece minuni naturale ale României 
Cele zece minuni tehnice ale României

6 comentarii:

Amelia & Mihai-Stefan CHIRCA spunea...

Foarte interesanta si utila postare!

Emilia G. spunea...

Intr-adevar adevarate minuni. Am avut sansa sa vizitez o parte din ele si sper ca pana voi reusi sa le vizitez si pe celelalte (de cativa ani tot incerc sa ma mobilizez) sa nu dispara cu totul. Pentru ca din pacate conservarea monumentelor este o activitate necunoscuta in tara noastra....

Dana spunea...

O lectie de cultura despre tara noastra.

Mira spunea...

Interesanta lista, am vizitat unele... poate ar trebui sa scriem mai des despre ele.

Roxana spunea...

...am vazut o parte din ele...sper sa ajungem sa le vedem pe toate....foarte interesant! Oricum esti un adevarat ghid pentru mine!

Unknown spunea...

Mai important decat drumurile ar fi protectia si restaurarea monumentelor amintite aici. Si mai bine ar fi sa ne implicam noi oamenii interesati, nu cred sa nu venim cu idei bune. Nici nu cred ca ar fi atat de greu, doar fonduri europene s-ar da. Apoi, putem sa primim si tursiti, sa facem pliante, reclama, sa-i cazam.

Despre ancorarea în trecut și România Deșteaptă

Înainte, în alte timpuri, știam că nu știam. Nu aveam cum. Acum avem de unde ne informa, avem posibilitatea să știm, însă ne place în contin...