miercuri, 16 martie 2011

Biserica luterană fortificată din Daia (Sibiu)



O construcţie religioasă relativ mică se iţeşte pe stânga drumului, care coboara de la Agnita spre Sibiu, situată pe coama unui deal. Un indicator ruginit te îndrumă către satul Daia, localitate componentă a comunei Roşia. Ajungem lângă biserica de pe deal trecând pe lângă o serie de case cu arhitectură săsească, şi ne oprim în poarta unui cămin pentru copii defavorizaţi.



Doamna care are în grijă cei 25 de copii cu vârste de la 3 la 17 ani, se ocupă şi de biserica luterană, conducând puţinii turişti prin incinta fortificată a acestei bisericuţe. Pe scările ce urcă spre turnul clopotniţă ce stă cu faţa către SV, doamna sprintenă pentru vârsta ei, ne spune despre aşezământul de copii, finanţat de o fundaţie elveţiană, şi despre cât de greu se descurcă cu banii, solicitându-ne ajutor pentru a obţine fonduri în urma mediatizării problemelor cu care se confruntă- ceea ce şi facem!



Impresionaţi de povestea şi hotărârea acesteia, intrăm pe portiţa mică de sub turnul de cărămidă, în curtea străjuită de ziduri groase, unde se află şi cimitirul credincioşilor luterani din sat.
Originile bisericii se întind, după unele însemnări dincolo de invazia tătară-cea care a distrus si abaţia cisterciană de la Cârţa-(1241), dar cel mai sigur în 1270 când sunt puse bazele acestei construcţii de către coloniştii saşi aduşi în sudul Transilvaniei.



După ce trece prin numeroase reconstrucţii şi adăugiri, marea ciumă din 1348 şi numeroase războaie, biserica dobândeşte un stil romanic cu trei nave, fără clopotniţă, asemănătoare cu biserica din Cisnădioara.
Anul marcat pe zidul interior al bisericii indică cea mai amplă reconstrucţie, atunci când nu numai zidurile bisericii cu contraforţi suferă modificări sau consolidări dar şi zidurile exterioare, de apărare.



Tristeţea îşi face loc iar, atunci când vedem că orga este parţial distrusă, de un hoţ care a furat tuburile pentru a le vinde la centrele de colectare, un hoţ retardat care îşi marca intrarea şi fapta făcându-şi nevoile în biserică!?
Aşa a şi fost prins, în urma unui alt furt terminat în acelaşi mod.
Azi, deşi nu mai sunt slujbe decât cu anumite ocazii, orga din secolul al XVIII lea nu mai funcţionează, iar ca lucrurile să fie şi mai tragice, în 1998 candelabrele vechi au fost şi ele furate.
S-ar putea ca în următorii ani să nu vizităm decât nişte ziduri şi câteva pietre de mormânt de care nu are nevoie nimeni.

9 comentarii:

daniel spunea...

Merita vazuta!

DUTA spunea...

Desi mica si lipsita de mijloace, exteriorul si interiorul impresioneaza.

Amelia & Mihai-Stefan CHIRCA spunea...

Poate fura si pietrele... Pacat!
In orice caz, am citit cu mult interes, dar am ramas amarati si tristi... Din pacate, fapte de acest fel se intampla peste tot. In urma cu cativa ani, au intrat in Catedrala din Metz spargand vitralii de Chagall (am scris despre ele pe blog), au furat cateva obiecte fara mare valoare, au stricat cateva statui si au plecat scuipand. Asa au fost prinsi, dar stricaciunile erau ireparabile :(

Viorel Iraşcu spunea...

@Daniel si DUTA- asa este, impresioneaza si merita vazuta.
@Amelia si Mihai- as vrea si eu link-ul catre postarea aceea cu Catedrala din Metz.Cu respect.

Dudian spunea...

Totul porneşte de la lipsa crasă de educaţie. Oricât de sărac ai fi, în momentul în care eşti conştient ce înseamnă un monument de o asemenea valoare, te gândeşti de două ori înainte să furi tuburile orgii. Din lipsa de educaţie plus sărăcie n-a ieşit nicăieri ceva bun...

Viorel Iraşcu spunea...

Sunt de acord cu tine Dudian.Este vorba despre valori si educatie, dar si despre ignoranta.

Amelia & Mihai-Stefan CHIRCA spunea...

Aici este informatia privind spargerea de la catedrala din Metz

http://www.lefigaro.fr/flash-actu/2008/08/12/01011-20080812FILWWW00331-metzvol-un-vitrail-de-chagall-brise.php

Iar dincoace sunt fotografiile de pe blog

http://chirca-aici-acum.blogspot.com/2011/02/vitralii-de-chagall-la-catedrala-din.html

O zi buna va dorim!

Ştefan spunea...

Fiecare localitate săsească e un mic muzeu. Mă întreb, peste ani, când saşii, mai ales în mediul rural, vor fi doar amintire, cine va duce mai departe frumoasele lor obiceiuri. Ce se va întâmpla cu bisericile lor, adevărate dovezi despre modul lor de organizare. Ierarhia socială începea aici, firesc parcă, prin stabilirea locurilor pe bănci.
Cred că sunt cele mai bune exemple de orânduire a micilor comunitaţi de la noi.

Viorel Iraşcu spunea...

Stefan, stii doar ca sasii sunt deja o amintire.Multe sate sunt ocupate de conationalii veniti din Pakistan, toate sunt in paragina, doar o implicare masiva a ministerului culturii poate salva ceva din patrimoniul sasesc transilvan.

Despre ancorarea în trecut și România Deșteaptă

Înainte, în alte timpuri, știam că nu știam. Nu aveam cum. Acum avem de unde ne informa, avem posibilitatea să știm, însă ne place în contin...