sâmbătă, 5 martie 2011

Mânăstirea Râşca- biserica semipictată

Multe au trecut peste această aşezare bucovineană, peste locuitorii ei şi peste aşezământul mânăstiresc de aici. O istorie îndelungată, care începe prin secolul al XIV lea, pe timpul descălecării lui Bogdan Maramureşeanul, marchează zidurile şi stăruinţa călugărilor de aici.
Distrusă de tătari, este refacută în 1511 de un alt Bogdan, fiul lui Ştefan cel Mare, dar cade pradă prigoanei semilunei turceşti în anii ce vestesc venirea marelui voievod, ctitorul de Moldoviţa, Petru Rareş.



După înscrisurile de pe zidul bisericii, 1540, după alte documente 1542, Petru Rareş reuşeşte să ridice aici o impresionantă mânăstire cu pictură exterioară, din care azi s-a păstrat doar cea de pe faţada sudică, pe care umbrele dimineţii joacăștrengărește v-ați ascunselea cu chipurile sfinţilor.
Nenumăratele adaugiri, precum pridvorul cu turlă, o serie de anexe de pe latura vestică, zidul de incintă din secolul al XVII lea sau reclădirea celor 8 chilii în anii 1830-1840, nu ştirbesc cu nimic măreţia bisericii care nu a intrat, din păcate, în atenţia patrimoniului mondial UNESCO, precum suratele ei mai nordice.



Situarea oarecum excentrică faţă de drumurile comerciale moldoveneşti, la aproape 20 de kilometri de Fălticeni, a permis transformarea ei într-un loc în care erau aduşi ,,călugării vagabonzi'', un fel de batalion disciplinar al monahismului românesc dar şi un loc de ,,deportare" pentru boierii cere se opuneau politicilor domnitorilor vermii.
De altfel, Domnitorul Mihai Sturdza l-a exilat aici pentru şase luni, în 1844, pe marele istoric şi om politic Mihail Kogălniceanu, în turnul clopotniţei, într-o celulă care există şi azi şi unde se află o placă de marmură ce aminteşte de acest eveniment.



Se mai menţionează şi efortul deosebit făcut de călugării de la această mânăstire, în timpul Primului Război Mondial, când s-au transformat în infirmieri pentru soldaţii răniţi pe câmpul de luptă, iar chiliile au fost puse la dispoziţie pentru spital şi infirmierie.



I.P.S. Pimen, Mitropolitul Moldovei la 1921, pune umărul la refacerea bisericii a cărui acoperiş a fost mistuit într-un incendiu, eforturile sale finalizându-se sub domnia Regelui Carol al II lea şi sub atenta autoritate a Arhimandritului Paisie Cozma.



Zona frumoasă a dealurilor Subcarpaţilor Modovei-Culmea Pleşu- şi versanții domoli ai Munţilor Stânişoarei, mângâie zona aceasta binecuvântată cu credinţă, tradiţii și folclor autentic, aşa cum arată şi acest panou de intrare în comuna Râşca.

3 comentarii:

Traveling Hawk spunea...

N-am fost pe acolo dar, din ceea ce scrii, cred ca merita un popas acolo. Multumesc pentru informatie, Viorel!

Unknown spunea...

imi plc la nebunie drumetiile dumneavoastra ... si abea astept sa mergem in tabara ca sa mai postati poze cu noi pe glob ... fercu alexandra

Unknown spunea...

va iubim domnule dirigine!!!!:)

Despre ancorarea în trecut și România Deșteaptă

Înainte, în alte timpuri, știam că nu știam. Nu aveam cum. Acum avem de unde ne informa, avem posibilitatea să știm, însă ne place în contin...