
Pe drumul național 67 C, care în zona montană poartă numele de Transalpina, și care se termin
ă la Sebeș, întlâniți comuna Șugag. Aici faceți dreapta( dacă veniți dinspre Obârșia Lotrului) spre comuna Câlnic. Drumul vă va purta printre culturile de porumb și viile sătenilor, pe o panglică de asflat parcă prea îngustă pentru două mașini, dar măcar este asfalt!

De fapt îți aduce aminte de coșmarul comunist. Căruia, culmea, îi datorăm refacerea ansamblului fortificat între anii 1961-1964, prin Direcția Monumentelor Istorice. Tot atunci au loc și săpături arheologice în incintă și în jurul cetății.
Asociația care se ocupă de adminstrarea cetății se numește Ars Transilvanie, și este un model de organizare și de popularizare a patrimoniului nostru național și implicit universal, fiind patronată de un institut aflat sub egida Academiei Române.

În secolul al XV lea un urmaș( Ioan Gereb de Vingrad) al acestor nobili vinde proprietatea obștii sașilor din zonă, iar acestia încep reamenajarea cetății după principiile binecunoscute ale bisericilor fortificate din Transilvania.
Transformată în cetate tărănească cu rol de apărare, aceasta începe să capete aspectul de azi, cu două rânduri de fortificații, cu contraforți, metereze, turnuri și locuințe pentru paznici

Într-o altă postare despre biserica fortificată din Dârjiu vorbeam despre turnul slăninilor, articol preluat și de Evenimentul Zilei.
Tot în acea perioadă(1450-1600) apare în centrul fortificației și capela evanghelică, folosită de sași mai ales ca biserică de iarnă. Începând cu secolul al XIX lea cetatea este părasită, rolul ei de apărare dispare, ajungând o ruină, asta până la restaurarea ei.

La intrarea prin barbacană( tunelul îngust care străbate cele două rânduri de fortificații) în incintă, te întâmpină o muzică barocă perfect armonizată cu spiritul și arhitectura locurilor. În capelă se țin concerte de muzică clasică și religioasă, iar în turnul principal sunt expoziții de obiecte artizanale, picturi sau unelte tradiționale.

Există, de asemenea, și o bibliotecă a asociației și un mic magazin cu suveniruri, neașteptat de bine dotat, cu obicte dar și cu...vinuri, care au prețuri rezonabile. Vinul luat de acolo, și produs în podgoriile Albei, pe care l-am... băut, este absolut savuros.
Și nu uita să dai LIKE!
Un comentariu:
Frumoasa cetatea, pacat ca nu este prea vizitata, cu toate ca sunt indicatoare mari spre ea, prin urmare nu poti spune ca ai trecut pe acolo, dar n-ai stiut. Merita sa te abati din drum, iar daca nimeresti, cum spui tu, si un concert aici... ce mai, e o bucurie!
Trimiteți un comentariu