vineri, 11 octombrie 2013

Marcajele montane. Ghid pentru începători

 Cei care sunteți mai dați cu munții, montaniarzi sau munțomani, veți spune că am probleme de poziționare în spațiu. Mai pe scurt că am înebunit. Le-aș spune acestora că, indiferent de câte postări sau articole se scriu pe această temă, niciodată nu vor fi de ajuns, pentru că ignoranța este uriasă, iar lipsa de informație structurată produce efecte în rândul oamenilor care au impresia că muntele este movila din fundul curții. Așa că iată pe scurt despre ce este vorba.

Sistemul de marcaj cuprinde patru semne: bandă, cruce, triunghi și punct, care sunt în trei variante de culori, adică roșu, galben și albastru. În total pot exista 12 tipuri de semne aplicate pe stâlpi înalți de metal sau beton, pe pietre, copaci, ziduri sau alte construcții din zona montană.

În afară de aceste marcaje cu semne și culori, în Retezat dar și în alți munți se întâlnesc așa numitele momâi, care nu sunt altceva decât ridicături de pietre sub formă de piramidă, construite de ciobani- de obicei pe platourile înalte- și care au de asemenea rol de orientare. Tipul acesta de mici piramide de pietre se folosește și în zonele locuite de eschimoși( inuiți) sau în Tibet, unde sunt și stegulețe colorate, care au și semnificație religioasă.

Marcajele sunt indicate din loc în loc de și de săgețile indicatoare, care nu numai că indică marcajul dar arată și numărul de ore în care se parcurge traseul, uneori înscriindu-se și numărul de kilometri până la obiectiv. Traseele de creastă sunt marcate de obicei cu bandă, în general de culoare roșie.

Operațiunea de prospectare, marcare și întreținere  a semnelor este deosebit de obositoare și costisitoare, căzând în sarcina asociațiilor turistice, ocoalelor silvice ori a autorităților locale, așa că distrugerea lor reprezintă un act de vandalism de neînțeles pentru iubitorii de drumeții.

Din păcate responsabilii din anumite zone, așa cum este Parcul Național Munții Rodnei, nu întrețin marcajele, iar orientarea în teren devine astfel foarte dificilă. Mărturie stă postarea mea despre  drumeția la Lacul Lala.
Cred că așa este în toți munții mai puțin celebri din țară, dar mai în afara traseelor clasice de drumeție, și care au suficient de multe atracții turistice.







 sursa foto: sporturi-montane.blogspot.com

2 comentarii:

Unknown spunea...

Traseele marcate cu banda sunt traseele principale. Cu cruce se marcheaza traseele de legatura. Triunghiul si punctul (cercul) apar pe traseele secundare. Punctul cu cerc dublu alb si rosu e un marcaj special pentru traseele dus-intors (circuit).

Nu trebuie confundate cu marcajele care delimiteaza rezervatiile (patrat rosu pe fond alb).

Viorel Iraşcu spunea...

Multumesc mult Bogdan pentru completari!Si pentru urari!

Vaporeto pe Bega

Știați că pe Bega, în Timișoara, există un fel de autobuz... fluvial? Canalul a fost curățat, reamenajat, o adevărată oază de răcoare vara. ...