Rezervația Valea Bâlii- Făgăraș

Zona lacului Bâlea- cel mai cunoscut și mai accesibil lac glaciar din țară- este inclusă într-o rezervație mixtă, care cuprinde 180 de hectare, și este înconjurată de vârfuri alpine ce ajung la aproape 2500 de metri altitudine.

Rezervația are în centru lacul glaciar Bâlea, care se mândrește cu statutul de cel mai întins lac glaciar din Masivul Făgăraș( 46 508 mp, adâncime de 13, 3 metri și altitudinea de 2034 metri), dar și multe plante din zona de vegetație alpină și subalpină: romanița de munte, omagul, coada vulpii, căldăruța și clopoțeii.

Cu adevărat rare, însă, sunt: zânișoara, vârtejul pământului, firuța și delicata floare de colț; toate întâlnindu-se în zone de stâncărie unde abundă jneapănul, micile tufe de afin și bujorul de munte sau rododendronul.

Bujor de munte- rododendron

Din păcate, deși declarată rezervație, zona este una dintre cele mai poluate și antropizate zone de la peste 2000 de metri altitudine. Nevoia de bani și interesele, au creat aici o insulă de tarabe cu ,,de toate", inclusiv șaorme cu de toate. Efectul imediat s-a văzut în dispariția acvilei de munte și în diminuarea drastică a efectivelor de capre negre, văzute din ce în ce mai rar, pe versanții prăpăstioși ai circurilor glaciare.
Lacul, oricum, este cel mai murdar dintre toate ,,ochiurile de mare" din munții noștri, iar potecile care urcă din zona Cabanei Bâlea, către vârfurile-trofeu ale turiștilor, devin mici ,,autostrăzi" alpine, pe unde nu mai vezi copită de capră neagră.
Dar cum la noi, rezervațiile sunt declarate doar să iasă la număr, nu mă mir că zona s-a degradat.

Cascada Bâlea