Parada cailor și atelajelor Gura Putnei 2022

Un filmuleț de la parada cailor și caleștilor, să le zic așa, de pe imașul uriaș de la capătul satului Gura Putnei-Karlsberg. Eveniment anual prilejuit de zilele comunei Putna, de 2-3 iulie, de sărbătoarea Sfântului Voievod Ștefan cel Mare. Mulți cai, cum altfel decât frumoși, atelaje interesante și o lume pestriță, pestriță... O altă lume, cea a crescătorilor și samsarilor și a multor ,,gură cască” ( ca mine!) surprinsă bine, zic eu, în cele peste 2 minute de film. Ca o sugestie, încercați doar să ascultați, fără să priviți. Altă lume... Vă pupă proful Irașcu!

Parada portului popular Putna 2022

Parada portului popular de la intrarea în Putna, surprinsă la 7.20 dimineața, în drum spre mănăstire. Alaiul frumos de oameni îmbrăcați în costume tradiționale se îndrepta către Putna, la sărbătoarea Sfântului Ștefan cel Mare, care are loc pe 2 iulie și coincide cu serbările anuale ale comunei.

Puntea suspinelor din Putna

De 1 Mai vă delectez cu un filmuleț realizat peste o punte foarte lungă, care traversează râul Putna, către vărsarea sa în Suceava. Asta dacă vă era dor de Bucovina, de la sfârsitul iernii( acolo iarna se termină mai târzior). Vă pupă proful Irașcu!

Șezătorile de iarnă din Bucovina

Aveau loc în timpul lungilor seri de iarnă, din timpul postului, care pregăteau salba de sărbători de la finalul anului. Ele reprezentau un bun prilej de întâlniri între fii și ficele satului, momente plăcute, în care tinerii primeau sfaturi, se transmiteau pe cale orală legendele locului ori erau enunțate diverse practici sau chiar interdicții legate de atitudini și comportamente sociale.

Întâlnirile de acest fel erau importante, pentru că acestea țineau comunitatea unită, chiar prin critici și bârfe, prin transmiterea legendelor sau scurte episoade de dansuri tradiționale. Șezătorile se organizau în zilele de mijloc ale săptămânii, când avea loc toarcerea și scărmănarea lânii și a altor plante textile, ca inul sau cânepa.

 

Fetele şi feciorii se adunau seara la o casă, pentru a ajuta la diverse munci, a cânta, ori a spune poveşti, basme, snoave. Aceste şezători, numite şi furcării, danţ sau sedenci, considerate de specialişti drept dovezi ale existenţei unei comunități feminine aveau rolul pregătirii fetelor pentru viaţa de familie şi cea conjugală. 

Ca ritualuri de iniţiere premaritală practicate în cadrul şezătorilor, erau, de exemplu, discuţiile între fetele care participau la şezătoare şi femeile căsătorite, care le iniţiau în viaţa sexuală sau făceau acest lucru prin intermediul unor ghicitori, cântece, jocuri sau alte forme pe care le permitea şezătoarea cu acest scop.

 Erau servite diverse băuturi și mâncăruri locale de post, cum ar fi: covașa ( o fiertură de apă, drojdie și faină de secară și porumb), găluște de post cu hribi sau crupe (sarmale), plăcintă de varză sau de cartofi, chiroște (colțunași sau piroghi, preluați din bucătăria germană), tocinei din barabule/cartofi rase mărunt și prăjite în ulei sau puse la cuptor( rulă ori rolă) în tavă.

Bărbații aduceau mici cete de muzicanți sau se puneau la cale grupele de urători și personajele Malancăi, ori se alcătuiau textele pentru urat cu numeroase ironii la adresa diverselor familii din sat, ironii care se regăseau în urările colindătorilor.

Alte adunături gastronomice de pe vremuri:

-         Supe de chimen/chimion/ secărică ( Kümmel suppe); Rübbel suppe( alcătuiri de făină cu apă, un fel de găluștele, puse la fiert în lapte)

-         Chiroștele sau piroghile, sunt bucăți de aluat simplu făcut cu ou, umplute cu brânză, dar mai ales cu gem, care se fierb și se servesc calde cu unt sau ceapă prăjită( cele cu brânză)

-         Scrijele din cartofi sau mai rar din gulii. Felii subțiri de cartof presărate cu sare, puse și coapte pe plita încinsă, mâncate cu slănină și brânză de burduf sau lapte covăsit, atunci când nu este post. Se mănâncă musai calde.

-         Pasca bucovineană, citită într-o carte de gastronomie scrisă de regretatul Radu Anton Roman,.se face în Joia Mare și reprezintă pâinea cea mai aleasă de peste an. Se face din ouă, drojdie, făină, zahăr, lapte, sare, unt și coajă de lămâie.

,, Mai mult colac decât pască, această coptură a ritualului de Paști e una din literele groase și deosebit de spectaculoase ale discursului civilizației românești arhaice” Radu Anton Roman

Urătură populară de sfârșit de an de la Putna

Un obicei vechi spune că în noaptea de Anul Nou nu se stinge lumina în casă, iar această atmosferă ,,luminoasă" o întâlnești și azi cu zeci de mascați și copii care umblă cu buhăieșul sau cu plugușorul, pe la casele unde poarta este deschisă.

          Vătăjelul este cel ce dă startul programului de datini și obiceiuri, fiind însoțit de patru sau cinci cai frumoși și gătiți de sărbătoare, conduce formațiile de mascați sau urători prin sat și pe la gospodarii mai înstăriți. Copii umblă și ei cu buhăieșul, plugușorul, capra, sorcova și semănatul. 

Patrimoniul mondial UNESCO România-Bucovina, ep.1

Ultimul filmuleț de pe canalul meu de youtube este despre bisericile pictate din Bucovina strămoșească. Bucovina- Țara fagilo,r este un spațiu sacru, cu biserici pictate, codrii deși, obcine prelungi și gastronomie unică. Plus diversitate etnică, lingvistică și religioasă. O regiune completă din punct de vedere istoric și cultural .Și bineînțeles turistic. 7 minuni din patrimoniul UNESCO. Gânditul este liber și gratis! Vă pupă proful Irașcu!

Legenda descălecatului lui Dragoș pe meleaguri bucovinene

 

Legenda transmisă prin cronici medievale vorbește de o vânătoare...

,, La leatul 6867 de la facerea lumei, cu ajutorul lui Dumezeu s-a început Țara Moldovei și s-a început așa: a venit Dragoș Voievod den Țara Ungurească, din Maramureș la vânătoare de zimbri și a domnit doi ani".
          Dragoș însoțit de câteva sute de oameni înarmați a ieșit pe un râu, pe atunci fără nume, care curgea pe deasupra Sucevei, spre Roman; la ieșirea din munți au întâlnit un zimbru pe care, socotindu-l ca semn bun l-au gonit în josul râului.
          Avea acel Dragoș o cățea pe care o chema Molda, aceasta oriunde se ascundea zimbrul, îl descoperea, până ce în sfârșit, istovind zimbrul, îl omorâră, iar capul spre pomenire, îl așezară într-un par pe malul râului, iar cățeaua aceea, după această osteneală a ei, bând apă din râu, a crăpat chiar pe malul râului.
          De la moartea acesteia au început să dea râului numele Molda, apoi Moldova, iar de la numele râului se trage numele poporului, moldoveni.
,,Că îmblând păstorii de la Ardeal, ce se cheamă Maramurăș, în munți cu dobitoacele, au dat peste o fiară ce se chiamă bour și, după multă goană ce o au gonit pren munți cu dulăi, o au scos la șesul apei Moldovei. Acolo fiind și fiara obosită, au ucis-o la locul unde se chiamă acum Bourenii, deaca s-au descălecat sat. Și hierul sau pecetea, capul de bour însemnează. Și cățeaoa cu care au gonit fiara aceea, au crăpat, pre care au chemat Molda, iar apei de pre numele cățelei Moldiei, i-au zis Molda sau cumu-i zic unii, Moldova. Așijderea și țării de pre numele apei i-au pus numele Moldova" (Grigore Ureche).

Muzeul mănăstirii Putna

 

În anul 1911 începe  organizarea muzeului Mănăstirii Putna, cu banii Fondului Religionar al Bucovinei. Definiția de atunci era de primul muzeu având ca exponate odoare ale mănăstirii. În anul 1925, unele dintre aceste odoare au fost expuse la Paris în cadrul unei Expoziții de artă românească veche și nouă. Câteva broderii de mare valoare din muzeul Mănăstirii Putna au fost expuse și în anul 2019, la Muzeul Luvru din Paris, în cadrul Expoziției „Broderii liturgice de tradiție bizantină din România”.

Muzeul Mănăstirii Putna a fost deschis pentru vizitare în ziua de 6 iunie 1976, și reprezintă un punct important de atracție pentru turiștii de orice fel, care își doresc să afle mai multe lucruri despre trecutul zbuciumat al mănăstirii. Muzeul găzduieşte un tezaur extrem de valoros, cuprinzând broderii, țesături, manuscrise, argintărie și obiecte de cult.

          În cadrul muzeului se regăsesc multe exponate de mare valoare printre care o cruce cu trei braţe din anul 1503, cea mai veche de pe teritoriul României, așadar contemporană cu Ștefan celMare. Tot între exponate se mai află Tetraevangheliarul de la Humor,  un exponat vechi, din anul 1473 cu un portret al domnitorului, o ferecătură din anul 1488 a craniului Sfântului Ghenadie, precum şi o minunată ripidă aurită, dăruită tot de domnitor în 1497; o icoană – astăzi cea mai mare din colecţia Putnei – dăruită în 1760 de către o monahie care poartă un nume ilustru: Elisaveta Miclescu, identificată ca fiind  monahia/ stareţa Mănăstirii Pătrăuţi, nepoată a unui mare logofăt al Moldovei. Ca un fapt divers, trebuie menționat că printre descendenţii fraţilor ei se numără trei monahi (dintre care doi mitropoliţi ai Moldovei) şi şase monahii.

          Se poate admira clopotul Blagoveștenie dăruit în anul 1490 de însuși domnitorul Ștefan cel Mare. Un alt obiect foarte valoros este o broderie din mătase cu Înălţarea Domnului si celebrul Acoperământ de mormânt al Mariei de Mangop (doamna Maria Asanina Paleologhina, pe numele său inițial) ce reprezintă o broderie de o mare valoare, datată 1477, lucrată cu fir de aur, argint şi mătase colorată pe un fond din atlas roşu și de asemenea tripticul ( trei panouri pictate) de la Putna, care reprezintă o frumoasă piesă de artă rusească de la începutul secolului al XVII-lea, intrat în  posesia mănăstirii Putna după 1785.

          Colecţia de ţesături decorative aduse din Italia cuprinde covoare frumoase; manuscrise de mare valoare ferecate în metal preţios; numeroase gravuri în lemn; pietre de mormânt dăltuite în piatră, aflate în biserică. Mănăstirea dispune, de asemenea, de o valoroasă bibliotecă de carte religioasă.

          La aniversarea a 500 de ani de la moartea voievodului, colecția muzeului s-a îmbogățit cu o serie întreagă de obiecte de cult, care fuseseră confiscate în anii de prigoană comunistă dintre 1971 – 1973. Aceste obiecte au fost înapoiate, ca un gest reparatoriu peste decenii, pentru a putea fi expuse în muzeu cu ocazia manifestărilor prilejuite de marea comemorare.

          Putem enumera un număr 25 de exponate, mai multe cărţi de cult şi alte obiecte foarte valoroase. Au fost restituite şi opt icoane reprezentându-i pe opt dintre apostoli. De asemenea, a fost restituită o icoană sculptată în lemn şi o cădelniţă de la 1470, confecţionată din argint aurit, dăruită mitropolitului Teoctist în semn de mulţumire, după ce înaltul ierarh l-a uns domn pe Ştefan cel Mare.

Bucovina, Sihastrie, Putna, Rusalii, 2020

Cinzecimea sărbătorită la Sihăstria Putnei!

Intrarea lui Ștefan cel Mare în Putna

Via Transilvanica și capătul său nordic de la Putna

 Via Transilvanica , ca și El Camino este un drum al căutărilor sau poate al regăsirii! Este o provocare! Nu te transformi imediat, durează. Poate nu se întâmplă nimic, poate doar crezi că ai găsit sensul profund al vieții. Este mai mult o recăutare a eului. Vom avea și noi în țară #ViaTransilvanica. Atunci vom vedea dacă pământul ăsta este încărcat cu energii speciale.

Turist în Dolhești – Călător în Valea Șomuzului

“Turist în Dolhești”, programul de turism rural și eco-turism din Suceava a fost, selectat la Târgul de Turism 2020 ca model de bune practici

Premiat la categoria Managementul Destinației la edițiile din 2018 și 2019 ale Galei Moldovei de Nord-Est, “Turist în Dolhești – Călător în Valea Șomuzului” este un proiect-pilot demarat în vara lui 2017, inspirat de tradiția și originile comunității din Valea Șomuzului (Suceava). El a fost selectat la ediția din februarie a Târgului de Turism, cel mai mare eveniment tematic din România, în cadrul programului special Bucovina. Rezultatele obținute în mai puțin de 3 ani de la demararea proiectului au validat această inițiativă locală ca un model de bune practici în turismul cultural, eco-turism si turism de patrimoniu.

Este important de menționat că acesta s-a dezvoltat prin merite proprii, fără fonduri europene sau de la bugetul de stat. Pe partea de management de proiect, crearea de rețele și de parteneriate strategice a fost esențială în dezvoltarea programului, alături de acțiunile de comunicare. În jur de 1.000 de turiști străini au vizitat comuna Dolhești și regiunea Văii Șomuzului din sudul județului Suceava, la granița cu județele Iași și Neamț, în ultimii 2 ani.

“Tipul de turism pe care îl propunem – turism rural, eco-turism și turism de patrimoniu - este și o terapie pentru suflet, o terapie cu har, precum si un instrument care ne este la îndemână, nouă românilor, de reconectare la valorile și la spiritualitatea noastră. Cel puţin jumătate din sat este implicat, s-a creat o emulaţie extraordinară, fiecare contribuie cu oricât de puțin. Din experiența avută, este important să se creeze o comunitate cu un spirit al ei propriu, cu valori proprii, să ne împărtășim valorile și să le scoatem în lume Am văzut cât de mult contează să putem invita jurnaliști și alți parteneri, să le arătăm cum putem trasforma un loc cu potențial de turism cultural, istoric și culinar într-un loc generator de venituri. Am văzut cât contează și parteneriatul cu comunitatea, cu liderii de opinie sau personalitățile satului, cu antreprenorii noștri, cu autoritățile locale.   Pentru noi, Turist în Dolhești este un proiect foarte iubit și simbolic pentru că a arătat că o comunitate solidă cu valori culturale, naturale si istorice poate deveni un studiu de caz, un model în turismul rural si turismul de patrimoniu. Cresterea este organică și presupune multă muncă și răbdare, însă bucuria aprecierii merită tot efortul. Vrem să ajutăm toți românii să vadă într-o lumină nouă turismul în mediul rural și să îl aprecieze așa cum merită. Prin acţiunile acestea pe care le gândim, ne dorim să îi convingem pe români de frumuseţile şi valorile pe care le avem, care sunt la doar o palmă de ei”, spune inițiatoarea programului Mirela Nechita, antreprenor din Făltceni și președinte al Asociației pentru Promovarea Văii Șomuzului.

Câteva date importante despre program:

• A generat peste 300 de articole în presa centrală, regională și locală în urma a două info-tripuri, dar și a unor acțiuni specifice de comunicare
• Din 2018 au început să primească turiști străini din cele mai diverse colțuri ale lumii, din Spania, Germania, Italia, Marea Britanie, Canada, Venezuela, Israel, Ungaria, Irlanda, Olanda, Elveția, Turcia, Grecia, Armenia, Portugalia până în îndepărtata Japonie și estul Africii, în cadrul traseelor agențiilor turistice românești sau al programelor Erasmus. Aproximativ 1.000 de turiști străini au vizitat comuna Dolhești, redescoperind farmecul simplu al turismului rural

• Derulează parteneriate de succes cu Agentia pentru Dezvoltare Nord-Est și cu agenții de turism precum Hello Bucovina, Iași Travel, Rolandia Travel, Scorillo Travel, Anima Hollidays, precum si cu mediul academic din Iași și Suceava

• Derulează acțiuni ambițioase alături de Romanian Business Leaders, prin proiectul Repatriot

• Au fost invitați speciali, în noiembrie 2019, la Festivalul Mondial al Traditiilor Culinare de la Sibiu

• Proiectul a fost inclus de către Agenția pentru Dezvoltare Nord-Est în modulele de curs Erasmus+ - ROOTS de formare a antreprenorilor în turism rural 

• Acum, în 2020, se pregătesc să primească si mai multi turiști din străinătate, dar si din țară, care redescoperă alături de ei ce țară minunată avem și ce potențial de creștere economică organică are turismul rural.

“Oaspeții străini au fost foarte atenti la obiectivele care ne definesc istoria, dar și la modul în care ne bucurăm de viață prin folclorul și tradițiile noastre, prin gastronomia savuroasă și creativă, prin arhitectura caselor noastre. Noi în aceste elemente vedem un argument forte în dezvoltarea turismului rural. Sunt marca noastră de identitate”, spun dolheștenii. Ei spun că vor continua acest proiect foarte special al cărui succes are la bază comunitatea și rezonanța cu tradițiile, ambalate însă într-un format contemporan.

Monumentul ,,Fântâna Albă" de la intrarea în Mănăstirea Putna

Anul acesta( n.a. 2018) la 2 iulie, a fost inaugurat un monument unic în România, la intrarea în Mănăstirea Putna. 
M-a surprins și contrariat, în același timp, pentru că la momentul demarării lucrărilor, credeam că stareții mai vor o intrare monumentală din marmură, pentru că cealaltă-din lemn-nu este suficient de ochioasă. Aveam să greșesc în judecata mea! 

Este vorba despre o poartă albă, o troiță și o mică cișmea, care amintesc pelerinilor despre cel mai mare masacru care a fost comis asupra românilor de către trupele sovietice, la 1 aprilie 1941.
Cei mai mulți dintre români și, cu siguranță, majoritatea pelerinilor, habar n-au ce semnifică acest monument comemorativ. 
Și nu sunt vinovați ei de acest lucru, pentru că pe perioada regimului comunist, nimeni nu avea voie să pomenească despre acest pogrom îngrozitor, în care și-au pierdut viața între 2000 și 3000 de români din Bucovina de Nord.
 Explicația este simplă. Trupele sovietice de grăniceri și NKVD-ul au ucis mișelește copii, femei, bătrâni, bărbați care nu doreau decât să scape de jugul sovietic și să treacă în Țara Lor, sau în ce mai rămăsese din ea.
Și nu au fost lăsați!
Au fost mitraliați, torturați, uciși, urmăriți, închiși, doar pentru că erau români transfugi, puși pe drumuri de administrația nouă, sovietică, instalată în Bucovina de Nord și Ținutul Herței.

Ca profesor(de geografie!- dar iubitor de istorie), îmi fac datoria și semnalez celor ce mă citesc aceste aspecte triste din istoria națiunii noastre, pentru că necunoașterea istoriei, a istoriei netrunchiate, înseamnă generații de români ignoranți, ușor de manipulat, patrioți știrbi la creier, iubitori de manele naționaliste și degrabă vărsători de sânge.

Demersul acesta trebuie salutat și încurajat, pentru că altfel nu vom ști, că sute de familii au dispărut pur și simplu în drumul către libertate, iar casele și satele din care plecau au rămas pustii pentru totdeauna. Iar monumentul amintește numele satelor de unde românii pribegi au luat drumul Siretului și și-au găsit sfârșitul în pădurea Varnița, considerat de unii istorici Katyn-ul românesc.

CUPCA, CARAPCIU, DIMCA, IORDĂNEȘTI, PĂTRĂUȚII DE SUS, PĂTRĂUȚII DE JOS, BĂNILA PE SIRET, SUCEVENI, CORCEȘTI, CRĂSNIȘOARA NOUĂ, CRĂSNIȘOARA VECHE CRASNA,CIUDEI, IGEȘTI, CIREȘUL, BUDINEȘTI, DAVIDENI.

Pentru cei ce doresc să se informeze complet asupra acestui masacru absurd:
Masacrul de la Fântâna Albă

Trenul vine din nou la PUTNA!

Trenul va opri din nou în gara Putna, după 6 ani în care infrastructura feroviară, de la clădiri până la macazuri și semnalizatoare, s-a degradat în mod vizibil. 
Regionala CFR Iași a decis, se pare că(și) la presiunile mânăstirii, să aloce fonduri pentru reabilitarea, refacerea sau înlocuirea a tot ceea ce s-a distrus în anii în care paragina, buruienile și hoții au înlocuit șuieratul trenului.

Se dorește ca circulația să se reia pe 14 august, în așa fel încât de marea sărbătoare a Adormirii Maicii Domnului, lumea, pelerinii și turiștii să ajungă din nou la Putna lui Ștefan, cu garniturile de tren care vor lega, deocamdată, Suceava de frumoasa localitate bucovineană.
Azi, pe 10 august se va face prima încercare, prima verificare, cu un tren gen săgeata albastră, care va pleca din Dornești la 9-9.30. De altfel, în ultimile două luni de zile s-a lucrat intens cu utilaje pe toată lungimea traseului, în ultima săptămână ele staționând în zona gării. Vezi pozele!

Vor fi două perechi de trenuri pe zi, pe relația Suceava -Putna, dimineața și după amiaza, pe un orar care să mulțumească pe toată lumea, și care se speră, va fi o alternativă viabilă la transportul rutier, tot mai aglomerat și mai periculos, în ultimii ani.

Îndrăznesc să mă gândesc că asta va scoate din izolare Putna, care nu beneficiază, cum s-ar crede de un turism foarte dezvoltat, precum Sucevița, pentru simplul motiv că este capăt de drum, de circuit turistic și nu este parte a unui traseu, ci punct terminus.

Odată cu reluarea circulației feroviare spre Putna și probabil cu amenajarea drumului peste Obcina Mare, către Sucevița, din zona mânăstirii Sihăstria Putnei, infrastructura turistică din comună va exploda, așa cum îi stă bine unei comune cu un asemenea renume( religios, istoric, cultural, natural).

Bucovina și Călimanii-poze, comentarii și link-uri

Îmi place zona asta de la poalele Călimanilor. Mi se pare că este cea mai frumoasă zonă din Bucovina, prin intensitatea mare pe care o degajă fiecare punct cardinal pe care care ochiul avid de natură și de frumos îl caută.

Energia specială a locului mă obligă parcă să iau toate imaginile astea, să le alcătuiesc într-o minge de foc pe care să o vâr sub tricou, și din care să mă hrănesc restul anului.

Imaginile salvate din 2015, cel mai greu an din viața mea, sunt parte a luptei pe care am dus-o. Sentimentul că plutesc deasupra tuturor acestor zone și că iau de acolo toată forța lumii, sălășluiește în mine, în spiritul, în ființa mea și nu mă va părăsi niciodată. 

Șaru Dornei

Linia craterului Călimanilor, cu piramida Pietrosului în fundal

Ascensiunea pe Pietrosu-AICI

Pe platoul de la fosta carieră de sulf

Moșul din Călimani

Cabana meteo de la vărful Rățițiș

lângă stația meteo cu un ,,energizant" necesar, dar nu recomandat

Drumul Mariei Tereza către Toplița, fosta graniță a regatului

Despre Transcălimani, cu hartă cu tot- AICI

La doi pași de unicul lac natural din Călimani

Despre lăcușor- AICI

Iezerul Rețițișului, lac nivo-glaciar de baraj natural

Da, se poate, încet cu o mașină normală, până la cabana meteo

Versantul dinspre Negoiul Unguresc

Obligatoriu, recolta de hribi. Doar pentru cunoscători.

Biserica de la Cacica- cel mai important loc de pelerinaj românesc catolic, de la est și sud de Carpați

În 1902, preoţii misionari care au preluat Parohia Cacica au găsit biserica  în ruine. Preoţii misionari, în frunte cu pr. Kasper Slominski, superiorul casei, au decis să construiască o nouă biserică, mai mare. Lucrările au început în ziua de 16 iulie 1903, de ziua Maicii Domnului a Scapularului, sub deviza “In Te Mater speravi”. 

Următorul eveniment important a fost sfinţirea pietrei unghiulare în aceeaşi zi cu festivitatea anuală a hramului din ziua de 15 august. Sfinţirea noii biserici a avut loc în anul jubiliar 1904. Consacrarea a fost făcută de arhiepiscopii Bilczewski şi Weber, acesta din urmă celebrând slujba pontificală.

Biserica a fost construită în stil neogotic, după proiectul arhitectului Teodor Marian Talowski, profesor la Politehnica din Lvov. Înălţimea bisericii construite măsura 50 m la turlă care era ca întreaga clădire, din cărămidă brută, având multe ornamente din piatră, galeria la înălţimea de 30 m şi patru colţuri înalte de 21-25 m iar lungimea bisericii este de 36 m. 

Biserica este construită din piatră şi cărămidă roşie, fiind acoperită cu eternii. După 1989, s-a putut observa renaşterea vieţii religioase şi în Cacica, loc unde, în timpul grelei perioade comuniste, credincioşii veneau să caute sprijin moral şi spiritual.

În 1996, prin decretul episcopului Petru Gherghel, biserica parohială din Cacica a fost declarată oficial Sanctuar diecezan. Următoarea solemnitate l-a adus la Cacica, în ziua de 15 august 1997, pe nunţiul apostolic Janusz Boionek. În prezenţa sa şi cu acordul Conferinţei Episcopilor din România, episcopul Petru Gherghel a declarat Sanctuarul de la Cacica Sanctuar Naţional, cu toate demnităţile şi privilegiile, cu propriul statut. Marele Jubileu din anul 2000 a adus acestui sanctuar o recunoaştere de excepţie. 

La cererea episcopului de Iaşi, Mons. Petru Gherghel, din 17 ianuarie 2000, biserica din Cacica a fost recunoscută public de către papă prin conferirea titlului de Basilica Minor. În ziua de 14 martie 2000, Ioan Paul al II-lea, prin intermediul Congregaţiei Cultului lui Dumnezeu şi Disciplinei Sacramentelor, a conferit acest titlu bisericii din Cacica. 

Proclamarea acestui document a avut loc în timpul solemnităţilor prilejuite de hramul din 15 august 2000 prin delegatul papal, cardinalul Luigi Poggi. În anul 2001 episcopul Petru Gherghel a încredinţat administrarea pastorală a sanctuarului Provinciei Fraţilor Minori Conventuali din Moldova.

Conventul Regina Sf. Rozariu

Ordin: Ordinul Fraților Minori Conventuali

Hram: Adormirea Maicii Domnului, 15 august
Locație: Com. Cacica, 727095,  jud. Suceava;

Mail: sanctuar_cacica@msn.com

Web: www.sanctuarcacica.ro

Icoane: copia miraculoasei icoane a Maicii Domnului de la Czestochowa(Madona Neagră)

Pelerinaj: Adormirea Maicii Domnului, 15 august, cel mai important loc de pelerinaj românesc catolic, de la est și sud de Carpați

Sursa: Ghidul Mănăstirilor Catolice din România, autor Viorel Irașcu

Altă postare despre Cacica-Aici

Pensiunea Hunea din Panaci

Un loc magic și liniștit din comuna Panaci, situat în zona dinspre pasul Păltiniș( între Munții Călimani și Munții Bistriței), care duce peste munte către orașul Broșteni, aflat pe valea Bistriței. 
Este locul și pensiunea ideală pentru cei ce doresc liniște, energii pozițive, peisaj și mâncare bună, bună.

În multele peripluri pe care le-am făcut în Bucovina și nu numai, rar  am ajuns într-un loc în care să te simți aproape ca acasă, imediat ce te-ai dat jos din mașină.
Gazde calde, primitoare și muncitoare, doi oameni extraordinari care dețin pensiunea de foarte mulți ani, și care se pot lăuda cu produse ecologice.

La  sau de la sursă ecologică,  ei au carne proaspătă de pui, ied, miel, curcan, ouă curate, brânză de toate felurile, smântână, legume din solar, gemuri, dulcețuri și compoturi din fructe de pădure, plus că doamna este și o bucătăreasă excelentă.

Spațiul de joacă pentru copii include o căsută din bârne, un spațiu verde întins, un foișor imens și mult aer curat asezonat cu talanga vitelor care vin în asfințit la muls, către fânețaa din spatele foișorului.

Știu că pare că sunt plătit pentru promovare, dar la casa Hunea, nu se ajunge așa ușor pe internet pentru că nu prea își mai doresc promovare, mizând pe clienții fideli care revin aici cel puțin odată pe an. Așadar, dacă v-a plăcut sunați din timp și faceți rezervări.

Foarte important este faptul că deși au condiții foarte bune, cu camere mari, cu dotări de cel puțin trei stele, prețurile sunt de două stele, cu 100 de lei camera, chiar dacă pereții de lemn ar putea deranja pe unii mai sensibili la zgomotele pensiunii.

 La final, după ce mâncați, veți fi surprinși să constatați că ați mâncat mult, foarte mult, pe bani puțini, doamna fiind extrem de rezonabilă când vine vorba de stabilit prețurile la cele trei mese zilnice.

În concluzie, căutați pensiunea ecologică Hunea din Panaci, aflată la câțiva kilometri de Vatra Dornei, într-o depresiune de la poalele Călimanilor, unde puteți merge la hribi, în Parcul Național, sau mai aproape, la mănăstirea Piatra Tăieturii.

În zonă se poate face echitație, puteți urca călare la cei 12 Apostoli, se poate vizita stațiunea Vatra Dornei sau se pot face drumeții către micuța rezervație de la Tinovul Șaru Dornei ori către pasul Păltiniș( 1355 metri) de care făceam vorbire la începutul articolului
Telefonul îl dau doar după mesaj pe fb la Plecat de acasă

Mănăstirea Piatra Tăieturii din Munții Bistriței- o priveliște de-ți taie răsuflarea

Nu voi intra în amănunte despre istoria acestui lăcaș de cult unic ca poziționare, ci îmi propun doar să semnalez iubitorilor de frumos, pelerinilor și căutătorilor de liniște sufletească această zonă superbă.

Ajungeți aici foarte ușor din Vatra Dornei, spre comuna Panaci, unde în centrul comunei faceți stânga, pe un drum betonat. 
Ultima parte a traseului este mai abruptă și destul de desfundată, nerecomandată pentru soferii începători.

Drumul urcă până la 1700 de metri, marcând în punctul unde se află crucea( un cuib de mitralieră din primul RM), borna care separa regatul României de Imperiul Austro-Ungar.

Undeva prin pădurile din preajma mănăstirii de azi s-a refugiat părintele Ilie Cleopa, în anii crunți de prigoană comunistă, ascuns de răcoarea unui conifer secular, în a cărui rădăcină și făcut culcuș vreme de peste 6 ani.

Din acest punct de belvedere cuprinzi cresta Munților Bistriței, Călimanii, Rarăul, Munții Rodnei, Cehlăul și zona Bârgăului dar și depresiunea Dornelor cu orașul stațiune și cu întinsa comună Panaci.

Tot de aici poți face trasee turistice montane spre  Barnar( Munții Bistriței), Pasul Păltiniș( trecere dinspre orașul Broșteni prin Dârmoxa spre Panaci) și Cheile Zugrenilor.

Schitul de la 1933, ctitoria preotului Iosif Achirilei, este continuat azi de o mănăstire de călugări cu hramul Nașterea Maicii Domnului, asta și pentru că se apropie 8 septembrie. 

La biserica propriu-zisă se adugă un paraclis cu hramul Sf. Prooroc Ilie Tesviteanul, o peșteră pictată numită  Sfânta Cruce și o alta mai micuță închinată Sf. Antonie cel Mare , plus crucea de pe Piatra Tăieturii și o casă de oaspeți de 50 de locuri.

Priveliștea de pe terasa Pietrei Tăieturii

Frumoasa biserică din Panaci

Pentru iubitorii de bureți, iată și o mică captură de hribi