marți, 6 noiembrie 2012

Crucea Manafului- un megalit românesc

Un manaf era un soldat turc, din oștile beilor ce pârjoleau Peninsula Balcanică, în secolele tulburi ale Evului Mediu. Manaful, este de fapt un turcism, cam ca peșcheș sau ciubuc. 


Ce legătură să aibă turcul din Asia Mică, cu o cruce de pe dealurile Buzăului?

Asta nu știu, stiu doar că sculptorii  iscusiți din zona Săhătenilor, construiau în secolul al XVIII lea cruci impozante din piatră, pe care le amplasau pe înălțimi, în vii sau ca niște troițe la intersecții de drumuri.

Această cruce, care există şi astăzi, este ridicată în mijlocul viilor din Săhăteni, și reprezintă un monument votiv de mari dimensiuni. Are 4 metri înălțime, cu grosimea la bază de 64 de centimetri, fiind flancată de 4 stălpi groși dispuși în patrulater.

Din ce știu eu, este unic în țară, are arcadele cioplite dintr-un singur bloc și este decorată cu personaje biblice  dar și elemente fito( plante) și zoomorfe( animale). Ea a fost transportată pe niște ramuri uriașe de stejar, printr-un sistem ingenios numit cobilie.

Enigmaticul megalit românesc, seamănă întrucâtva cu ciudatele statui din Insula Paștelui, mai ales că  a fost transportat cu acea cobilie, cale de 8 kilometri, având o greutate de 6 tone, cam ca statuile mai mici din insula mai sus menționată. Măcar la noi se cunoaște modalitatea de transport dar și cioplitorul.

Se scrie că a fost comandată pe timpul domniei lui Gheorghe Bibescu,  unui sculptor numit Iordache Vrabie din Bădeni, devenind vârful artei sculpturale populare din țara noastră, împreună cu Crucea Frumoasă  de pe Dealul Istrița, sau Fântâna Beizadelelor din zona Bădenilor. ( dupa Corneliu Ștefan, Expediție la apa vie, Ed. Albatros)





vineri, 2 noiembrie 2012

Alai de nuntă în Bucovina- reînvierea unei tradiții

Am surprins un alai de nuntași care mergeau către biserică și m-am interesat care este tradiția.
Dupa Ileana Crețan - Putna de altădată


,,La vremea hotărâtă, vătăjelul(n.m.-diminutiv de la vătaf) dădea semnalul de plecare. El rânduia căruțele în ordinea în care trebuiau să pornească. Caii cu năframe prinse la căpăstru erau aleși dintre cei mai frumoși din sat. Scândurile pe  care stăteau nuntașii în căruțe aveau așternute lăicere de lână dintre cele mai frumoase.
În prima căruță era așezată mireasa cu cei doi vornicei; în a doua mirele cu druștele(n.m.- însoțitorii mirilor, cavalerii  și domnișoarele de onoare de azi); în căruța a treia nașii cu socrii, în următoarele nevestele tinere și alți nuntași. În ultima căruță erau lăutarii.
După cununie și după hora strămoșească din fața bisericii, vătăjelul dădea semnalul de încetare a jocului. În drum spre casa unde avea loc nunta, căruțele erau așezate altfel: în prima căruță mirii cu nașii care țineau lumânările aprinse, după care urmau ceilalți nuntași care grăiau chiuituri și cântece, lăutarii încheind alaiul."


În filmuleț se vede bine ordinea în care erau așezate căruțele, cu singura mențiune că tradiția impune, ca în drum spre biserică  să nu se cânte și să se chiuie. 
Rămâne însă de apreciat efortul organizatorilor acestei nunți, de a reînvia tradițiile vechi bucovinene.

joi, 1 noiembrie 2012

Sfera cerească



Dan este un coleg de scoala, pasionat de astronomie, de folk si de drumetii. Ii multumesc si va invit sa urmariti cateva episoade despre bolta cereasca si sa va delectati cu superbele fotografii de pe site-ul lui danmitrut.ro

Daca am uni imaginile boltii ceresti din emisfera boreala si din emisfera australa, am obtine o sfera cereasca imaginara, ale carei fenomene dinamice sunt datorate in plan vizual imediat de miscarile aparente ale pamantului.

Astfel, miscarea de rotatie in jurul axei, numita miscare diurna, are o viteza de 15 grade pe ora. Daca as fi un observator in conditii ideale de 24 de ore intuneric, prin fata ochilor mi s-ar derula toate constelatiile din emisfera boreala (aici suntem deocamdata).

Miscarea de rotatie in jurul soarelui determina un alt fenomen. Face ca o anume constelatie sa rasara din ce in ce mai devreme, intr-un interval observabil de cateva zile.
Constelatie = "O constelaţie este una dintre cele 88 de zone în care este împărţită bolta sau sfera cerească, uneori făcându-se referire doar la o grupare aparentă de stele, care, unite printr-o linie imaginară, se aseamănă cu un anumit obiect, animal, zeu etc. Pentru majoritatea constelaţiilor vizibile din emisfera nordică a Pământului, denumirile există deja din antichitate. Pentru cele din emisfera sudică, denumirile provin de la navigatori şi astronomi din epoca Marilor descoperiri geografice, şi de aceea aceste constelaţii poartă denumiri ca de exemplu Microscopul, Maşina Pneumatică etc.
În astronomia modernă constelaţia este o anumită porţiune din sfera cerească exact delimitată, în jurul figurii imaginare iniţiale, astfel încât fiecare obiect ceresc (chiar invizibil ochiului omenesc) poate fi atribuit unei constelaţii." Wikipedia


"Sistemul de constelaţii pe care îl folosim în prezent se bazează pe cele 48 de constelaţii descrise de renumitul astronom grec din Alexandria, Ptolemeu, în lucrarea sa cunoscută mai ales sub titlul ei arab Almagest. În această lucrare apărută în anul circa 150 î.H., Ptolemeu face o sinteză a cunoştinţelor din domeniul astronomiei din acea vreme, majoritatea datelor provenind de la observaţiile făcute de către Hiparh cu 300 de ani mai devreme. Catalogul cuprinde 1.022 de stele care sunt grupate în 48 de constelaţii, dintre care 47 mai există şi azi; a 48-a, Nava Argonauţilor (Argo Navis ), a fost împărţită în 4 constelaţii: Carina, Puppis, Pyxis, Vela. Nu este cunoscut exact locul unde s-au aflat pe cer aceste figuri, însă există o particularitate a reprezentărilor care ne ajută: porţiunea de forma unui cerc în jurul polului sud ceresc, în care nu au existat constelaţii. De aici se poate deduce că locul trebuie să se afle undeva pe la 36 ° latitudine nordică. De asemenea, poziţia centrului acestui cerc faţă de polul sud de astăzi s-a schimbat datorită precesiei; acest fapt ne indică timpul care a trecut de atunci: circa 4.500 ani. În acea perioadă existau civilizaţii înaintate atât în Babilonia cât şi pe insula Creta. În favoarea insulei Creta ar fi observarea constelaţiilor pentru scopurile navigaţiei pe mare, însă pentru aceasta nu există nici o dovadă, poate şi din cauza catastrofei declanşate de erupţia vulcanului de pe insula Thera (Santorini) acum aproape 4.000 de ani, care a avut un efect dezastruos asupra civilizaţiei minoice." Wikipedia

Ca astronom amator, in cei peste 25 de ani de astronomie observationala, mi-am format o parere particulara. Harta cerului boreal, denumirile constelatiilor si ale stelelor, reprezinta straturi de istorie a civilizatiei, asa cum in pamant staturile de izvoare materiale se suprapun peste o asezare din vechime pana in prezent.

Ca particuaritate, astronomia arhaica pe teritoriul romanesc, a particularizat constelatiile intr-o harta a cerului usor diferita de cea greaca (in principiu fiecare civilizatie agrara a facut asta la inceputuri). Harta se regaseste intr-o lucrare de referinta "Credintele taranului roman despre cer si stele" de Ion Ottescu.


Pentru a facilita orientarea, sfera cereasca este traversata de linii imaginare precum globul terestru. Doar ca in astronomie acestea se definesc ca tipuri de coordonate. cele mai utilizate sunt coordonatele ecuatoriale. Cu ele nu ne vom intalni in aventura noastra decat daca veti solicita descrierea exacta a pozitiei unui corp ceresc la o anumita ora si data. Coordonatele ecuatoriale sunt ascensia si declinatia( sistemul ecuatorial de coordonate).

In dinamica ei, sfera cereasca pare a se invarti in emisfera boreala (imaginar), in jurul unei anumite stele. Este vorba de Steaua Polara, Alpha Ursae Minor, adica steau acea mai stralucitoare din constelatia Ursa Mica sau Carul Mic. Acest fenomen se datoreaza precesiei polului nord printre constelatii, e vorba de miscarea imaginara a axei nordice a planetei. Intamplator, acum se afla aproximativ in dreptul acestei stele. Cam la 2500 de ani pozitia axei pamantului fata de stele se modifica. O sa va arat cum sa descoperiti steaua polara intr-un episod viitor.

Lacul Sfânta Ana- într-o nouă lumină!

S-au scris atât de multe despre acest lac, încât aproape că nu mai merită să consumi spațiu virtual și câțiva mega de poze, ca să mai vorbești  sau să mai scrii despre el. 

Despre lac, un filmuleț făcut chiar acolo-AICI

Și cu toate acestea, lacul de crater vulcanic unicat în România, exercită o atracție stranie asupra oricui vine și revine la buza craterului Ciomatului.
Voi adăuga alte postări despre Sf. Ana, poate vă interesează, datele generale despre lac, legenda lacului sau Tinovul Mohoș, una dintre mlaștinile speciale din țara noastră.

Și o completare pentru prietenii de la Jurnal de călătorii Iulia et Frank și pentru alții: ÎN LAC EXISTĂ PEȘTE!

Este adevărat că din cauza mineralizării excesive a apei nu au existat condiții să crească pește aici, asta și pentru că este un lac care nu comunică cu exteriorul. În ultima vreme, rangerii au populat lacul cu păstrăv (asemenea încercări au mai avut loc în anii '70) iar acum compoziția chimică a apei permite dezvoltarea peștilor.







Tinovul Mohoș- un crater de două ori mai mare decât Sf. Ana
Legenda lacului de crater vulcanic Sf. Ana

ȘI NU UITA SĂ DAI LIKE!

joi, 25 octombrie 2012

Despre PLECATDEACASA, de la iulianaionescu.ro

Iuliana scrie despre webdeveloping și social media și a descoperit întâmplător(cum altfel!) pagina de facebook plecat de acasa și implicit blogul meu. Mulțumesc încă o dată, Iuliana! Mulțumesc și doamnei Mariana Duma!

Iată ce a rezultat:

 

Plecat de acasa

Sambata, 20 Octombrie 2012

Nu cunosc Romania. Si nu ma mandresc cu asta. Am vazut Europa, dar nu cunosc Romania. Si cred ca la fel ca mine sunt multi.
Stiu, imi veti enumera n motive pentru care ar trebui sa ne facem vacantele “pe afara” si nu aici. Si probabil ca in mare parte v-as da dreptate. Dar vina pentru toate astea e tot a noastra. Pentru ca nu stim sa apreciem ce avem, pentru ca nu stim sa ne promovam, pentru ca facem anumite “alegeri” (sau poate nu le facem….).
plecatdeacasa.net
plecatdeacasa.net

Astazi, via Facebook si Mariana Duma am descoperit un site care m-a impresionat. Am descoperit imagini frumoase din Romania, locuri despre care nici n-am auzit (si sunt convinsa ca nici multi dintre voi). Va recomand plecatdeacasa.net. Mi-ar placea sa va schimbe urmatoarele optiuni de concediu. Pe a mea a schimbat-o. Felicitari domnule Viorel Iraşcu pentru toata munca depusa in dezvoltarea  acestui proiect!

duminică, 21 octombrie 2012

Celik Dere- mănăstirea de la Pârâul de Oțel

Între dealurile toropite de mirosul teilor tomentoși, în sălbăticia nordului Dobrogei, stă pitită mănăstirea care și-a luat numele de la oțelul lăsat de ienicerii și spahii otomani, în pârâul afluent al Teliței. 
Este mănăstirea ,,Pârâul de Oțel", înfiptă bine în bazaltele neozoice ale Dealurilor Tulcei, și prinsă în chinga galbenă a florii soarelui, ce tivește pădurea tânără de foioase. 
Acesta este sentimentul, asta este priveliștea, răsuflarea este oprită în loc, ca moara aceea de vânt ce stă nemișcată în grădina mănăstirii.


Nordul Dobrogei se poate lăuda cu triunghiul de aur al mănăstirilor: Celik Dere- Saon- Cocoș, toate într-un spațiu restrâns la câțiva zeci de kilometri pătrați, între Isaccea la nord, Tulcea la est și Babadag la sud.
La Frecăței, căci așa se numește comuna de care aparține mănăstirea, se ajunge relativ ușor pe o serie de drumuri foarte bine întreținute, modernizate sub mandatul hulitei Doamne Udrea.
Între Isaccea și Somova, faceți pe un drum județean la dreapta către comuna mai sus menționată, drumul vă va duce până la capătul satului, unde se află mănăstirea.

Biserica  este cocoțată pe un vârf de deal, și către ea urcă o alee abruptă cu băncuțe pentru odihnă și pavată cu plăci mari de bazalt și calcar. Undeva în dreapta se află singura moară de vânt rămasă intactă din miile care împânzeau zona în perioada medievală. În stânga, sunt noile corpuri de chilii ale măicuțelor  unde aproape la fiecare geam flutură drapelul României.
La capăt, după ce urci ultimele scări, îți apare în toată splendoarea ei, biserica albă cu trei turle ridicată în preajma Primului Război Mondial, de arhitectul Toma Dobrescu.

Interiorul pictat între anii 1926-1932 are o frumoasă catapeteasmă aurită, din lemn de păr, iar în paraclis se află moaștele (cu mâna neputrezită!) a ctitorului mănăstirii, Arhiereul Athanasie Lisavenco.
Hramul acestei mănăstiri este Adormirea Maicii Domnului, și aici își împlinesc misiunea de credință 50 de măicuțe.
În muzeul  situat într-o clădire de lângă parcare, se pot admira covoare țesute în perioada interbelică de măicuțele de aici, documente scrise în limba turcă, arabă și persană precum și alte tipărituri vechi.

Călătoria către nordul Dobrogei, care poate include și celelalte două așezăminte, poate fi una de plăcere, dar este și una spirituală, în care realizezi că locul sfânt și peisajul se îmbină într-o armonie care îți copleșește simțurile. Regăsirea liniștii interioare și emoția autentică se manifestă pregnant în zone ca acestea, din care nu ai vrea să mai pleci. Mă gândesc de multe ori, cum este viața obișnuită aici, cum ar fi să te trezești dimineața într-un asemena loc, și dacă mi-ar plăcea. Nu știu cum, dar de fiecare dată îmi dau același răspuns. 

Nici nu este nevoie să-l scriu.


GPS: 45/7/36.03 N; 28/ 34/ 48.59 E
Locuri de cazare:10
Tel: 0240548287














ȘI NU UITA SĂ DAI LIKE!

vineri, 19 octombrie 2012

Moșul și Elefantul- stânci antropomorfe din Călimani


Cea cu elefantul este produsul imaginației mele, iar cea cu Moșul este preluată de pe un panou la Parcului Național Călimani și nu are nevoie de nicio prezentare, fiind cea mai cunoascuta figură de acest gen din nordul țării.

Toate stâncile ciudate -AICI
Antropomorfii României-AICI

joi, 18 octombrie 2012

Mănăstirea Probota- MONUMENT UNESCO

Mănăstirea Probota, nu are un loc special în schițele traseelor turistice care vizează minunile de arhitectură medievală bisericească ale Bucovinei. Poziția sa excentrică față de axa Humor-Moldovița-Sucevița, a făcut ca imaginea sa, să nu fie foarte clară în constiința călătorilor sau a pelerinilor.

Situată între dealurile pârjolite de secetă ale Fălticenilor, dealuri care odinioară gemeau de mulțimea fagilor și a stejarilor, mănăstirea aparține din punct de vedere administrativ de orașul Dolhasca, aflându-se la 6 kilometri de centrul orașului.

Istoria acestei minuni începe undeva în secolul al XIV lea, cu o biserica ctitorită de Roman I, urmată de o alta ctitorită de Ștefan cel Mare, și care nu mai există, presupunându-se că au fost luate de apele revărsate ale pârâului Șomuzul Mare.

 În 1530 fiul marelui domnitor moldovean, Petru Rareș, ridică această biserică, hotărând ca ea sa devină necropola familiei, deși domnitorul este și ctitorul mănăstirii Moldovița vestită pentru fondul ,,galben"  al picturilor. De altfel, aici se află inclusiv mormântul Doamnei Oltea, mama lui Ștefan cel Mare, călugărită sub numele de Maria.

Pictura originară, atât cea de la exterior cât și cea interioară datează din 1532. De curând s-a finalizat restaurarea picturilor interioare cu ajutorul unei fundații japoneze( ca întotdeauna trebuie să vină străinii să plătească pentru restaurarea monumentelor UNESCO).

Cea exterioară  se mai păstrează pe unul din pereți, cel sudic, însă timpul lung în care nu a funcționat ca mănăstire ( între 1964-1991) și lipsa fondurilor au afectat pictura exterioară de pe peretele nordic. Singurele fresce mai bine păstrate fiind: Arborele lui Iesei și Imnul Acatist.

Planul este unul tipic pentru arhitectura medievală moldovenească, realizat după tradiția bizantină, absidele fiind unite printr-un plan central.



Toate aceste elemente au permis încadrarea acestui monument bisericesc în Patrimoniul Mondial UNESCO în 1993, după cum stă scris și la intrarea pe poarta cea mare.

 Poate faptul că este mai puțin cunoscută, a permis conservarea elementelor de pictură interioară și a celorlalte elemente  arheologice descoperite în curtea bisericii. Investițiile în parcare și în toalete, în așa numita infrastructură turistică, sunt palide, din păcate.
Toaleta modernă este închisă cu lacăt, indicatoarele lipsesc exact în zonele unde ai nevoie mai mare de ele, iar constructia școlii din apropiere, rămasă fără finanțare, accentuează turistului senzația de lipsă de implicare a comunității.



Alte situri UNESCO din România-Aici
ȘI NU UITA SĂ DAI LIKE!

vineri, 12 octombrie 2012

România pitorească- Fotografii montane din urmă cu 40 de ani


Iată trei fotografii din urmă cu mai bine de 40 de ani, premiate la ,,Concursul și Salonul  Național de Artă Fotografică cu temă turistică".
Poate alb-negrul nu scotea în evidență atât de bine ca astăzi, detaliile și nuanțele peisajelor, dar parcă tocmai asta era provocarea. Să reușești să surprinzi povestea, cu tehnica avută la îndemână.
Nu spun că cei care postează într-o veselie fotografii, pe diverse wall-uri sau bloguri, nu au reușite fotografice, dar tare mi-e teamă că multe dintre ele sunt ,,aranjate".
Cele de mai jos sunt autentice și îmi plac enorm.


Frederic SCHWAB( Brașov)
,,Iarna la scări"














Dan DINESCU
,,Fastuozitate" ( Cabana Caraiman)










Gheorghe LĂZĂROIU( Sibiu)
,,Aproape de nori" ( Munții Făgăraș)

joi, 11 octombrie 2012

Pasul Tihuța din Munții Bârgăului, un multiplu obiectiv turistic


Nu știu când a devenit acest pas un obiectiv turistic, însă este clar pentru toată lumea că nu poți să treci pe acolo și să nu găsești ceva de văzut sau de făcut.

Celebrul pas ,,Borgo" din cartea lui Bram Stoker, atrage azi mai multi turiști ca niciodată. Situată între Munții Bârgăului la nord și vulcanii Călimanilor la sud, această trecătoare ce leagă Țara Dornelor de Țara Bârgaielor, sau Bucovina de Transilvania, are nu mai putin de 1201 metri. Pasul este traversat de așa numita Șosea a Nordului, un drum național foarte bun, recent modernizat.


Prima atracție turistică o constituie pensiunea castel ,,Dracula", vestită de prin anii '90, când era o mare atracție truistică tip ce ieșea dintr-un coșciug, într-o cămăruță întunecată și provoca țipete de spaimă turiștilor amatori de senzații tari și ...ieftine.

Această practică există și astăzi, iar proprietarii au exploatat povestea cu vampirul din Carpați, ridicând chiar și o...STATUIE,  scriitorului irlandez. Se vede treaba că afacerea merge din plin, din moment ce în perioadă de criză au afișate niște prețuri astronomice la cazare.

În altă (dez)ordine de idei, aici se mai află o pârtie de schi pentru amatorii de sporturi de iarnă din Bistrița sau de aiurea. Orientarea, lungimea și altitudinea potrivită păstrează stratul de zăpadă mai mult timp.

Pe dealul din apropiere în 1928 a fost ridicată o biserică  cu hramul Nașterea Maicii Domnului, iar corpul de chilii, paraclisul și atelierele de broderie, croitorie și icoane au fost construite începând cu 1994 când ia ființă Mănăstirea Piatra Fântânele.

În spatele bisericii a fost ridicată o cruce monument de 31 de metri( 30 după alte surse) cu sprijinul Consiliului Județean Bistrița- Năsăud.
Construcția acesteia a generat la timpul ei, multe controverse vis-a vis de costul uriaș al proiectului( peste 6 miliarde de lei vechi!) si de alocarea banilor, în condițiile în care nevoile și prioritățile  județului erau cu totul altele. Crucea de pe Caraiman are 28 de metri, astfel ca aceasta din Tihuța a devenit cea mai înaltă din țară.



Dar nu așa este în România? , oriunde se găsește un delușor, un muntișor, o stâncă mai acătării,  se ridică o cruce( nimic rău în fond), uitând de nevoiași, de ideea de caritate, de copii cu deficiențe, etc.

Am căutat o jumătate de oră ,,Drumul Romanilor", o porțiune din vechiul drum de care, ce făcea legătura între Transilvania și Moldova, însă niciun indicator nu există în zonă. Localnicii întrebați mi-au dat tot felul de variante, niciuna corectă. A rămas pentru altă dată.







Vizualizaţi Pasul Tihuta pe o hartă mai mare


PASURILE ȘI TRECĂTORILE DIN CARPAȚII ROMÂNEȘTI- AICI





joi, 4 octombrie 2012

Pădure te iubesc, Dar chiaburii te strivesc!

Cum să-i spunem ca să nu sune banal: 
Tipic românesc; România, te iubesc; România în fundul gol; Paradoxul românesc...

marți, 2 octombrie 2012

Lucina- Herghelia din creierii Obcinelor Bucovinei

Parcă niciunde cuvântul ,,plai"nu capătă atâta consistență ca aici în Bucovina. 
Obcinele, văile și depresiunile  în care se ițesc  cuiburile de sate răsfirate, îți dau acel sentiment de patriarhalitate, de viață simplă conectată la tradiții și la natură.

Așa mi-am imaginat mereu zona dintre Obcina Mestecănișului și cea a Feredeului, zonă drenată de râul Moldova, acolo în fundul lumii, la Moldova-Sulița.
Și așa am și găsit-o!

Neîntinată de ,,civilizație,, așteptând să fie admirată, dar mai ales respectată.

Lucina nu este un sat propriu-zis, ci o ramificație a acestei comune cu câteva case și cu un schit, care s-a dezvoltat în jurul fostei Stațiuni de creștere și dresaj a cailor huțuli, azi o simplă herghelie, admistratată de Romsilva.
Mica depresiune Lucina, situată la 1200 de metri altitudine( sub vârful cel mai înalt al Obcinelor Bucovinei Vf. Lucina- 1588 metri), își face loc între  primele obiectivele turistice care nu trebuie ratate, atunci când alegeți Câmpulungul sau Pojorâta pentru un mic concediu.

Ajunși aici, după ce traversați Cheile Lucavei( 4 kilometri), un spatiu împădurit și sălbatic, întrebați de inginerul responsabil cu creșterea cailor.


Veți afla astfel, istoria destul de zbuciumată a rasei huțule, acești cai pur românești, de talie medie, care sunt special crescuți pentru rezistenta lor extraordinară la efort, pe drumuri de munte. Participarea lor la Primul Război Mondial, ar putea fi subiectul unei cărți extrem de interesante.


Huțulii nu sunt o rasă spectaculoasă, fizicește vorbind, precum semigreul românesc, însă extrordinarele sale calități, l-au făcut iubit și dorit de țărani pentru munca la pădure, înhămați la celebrele lor faetoane.
Inginerul despre care v-am vorbit mai sus, începe să explice copiilor cu care am fost, cum este cu materialul seminal cu care se însămânțează iepele.

Ocazie bună  ca fetele să roșescă discret iar băieții să tușesca elegant în pumn (clasa aVII a!). După lecția de anatomie cabalină, suntem lămuriți în ceea ce privește: problema fătatului mânjilor, ierarhiile în cadrul rasei, unde se vând, care participă la concursuri, câți sunt exportați, etc.

Posibilități de cazare nu prea sunt în zonă, este drept că există o cabană turistică chiar lângă grajduri, dar nu are mai mult de o stea, asta așa pentru pretentioși. Chiar si așa, o vizită și o oră de călărie care vă costă  până într-o sută de lei, merită din plin.

Drumul spre Lucina este simplu. Din centrul comunei Moldova-Sulița se face un drumeag neasfaltat, dar bine întretinut, cale de 7 kilometri către herghelie.


Ca o recomandare pentru cei cu mașini puternice, drumul acesta merge peste culme până în valea Cârlibabei( satul Iedu), prilej cu care sigur veți gusta din priveliștile care dau în Țara Maramureșului, spre vest și spre Bucovina și Izvoarele Sucevei către est și nord.

În zonă mai puteți vedea rezervatia botanică cu  mesteacăn pitic, relict glaciar, din tinovul( mlaștina) Găina, sau puteți face ascensiuni relativ lejere spre vârfurile Lucina, Găina, Chițcaul Mare sau Știrbu.

Inutil să mai spun că Obcinele reprezintă, încă, un teritoriu neatins de ,,binefacerile" turismului de masă, de fițele și fentele orășenilor din capitală sau de aiurea.
Obcinele rămân (pentru cât timp oare?) un atelier uriaș în care natura creează încă forme spectaculoase, iar oamenii completează și apără acest efort, cu propriile lor creații populare, cu păstrarea tradițiilor și datinilor sau a obiceiurilor de iarnă.


 Alte articole asemanatoare:

O vizita la Herghelia Sambata de Jos
Despre hutuli pe zooland.ro

ȘI NU UITA SĂ DAI LIKE!

duminică, 30 septembrie 2012

Arcul de Triumf

de Sofia Flori

Arcul de Triumf din Bucuresti, se afla in sectorul 1  la intersectia strazilor Constantin Prezan cu Soseaua Kiseleff . A  fost construit intre  anii 1921-1922 cu ocazia incoronarii regelui Ferdinand I si a reginei Maria  ca suverani ai Romaniei Mari.
 Au existat mai multe arcuri de triumf de-a lungul timpului dar nu au rezistat. Acesta este ultimul construit si a mai fost reparat prin 1936 si are o inaltime de 27 de metri.

In interiorul Arcului de Triumf se afla un muzeu cu diferite expozitii: Marele Razboi al Reintregirii , Arcul de Triumf  de-a lungul timpului( imagini), Heraldica Marilor Familii Boieresti, Eroi sub Tricolor (expozitie despre eroii romani in Afganistan) si Marea Unire de la 1 decembrie 1918.

Se intra in muzeu doar pe o parte iar pe cealalta se iese. La primul etaj se gasesc diferite poze de la Razboiul Reintregirii si documente oficiale iar  la urmatorul etaj era o proiectie de film documentar, inscrisuri   dar si  busturile regelui si cel al  reginei.


Apoi, la urmatorul etaj am vazut o "expozitie" de arme, armuri si steme, care pe mine m-au impresionat.

La ultimul etaj se afla expozitia permanenta  a Marii Uniri de la 1 decembrie 1918, unde se gaseste coroana si sceptrul dar si declaratia de Unire a Basarabiei cu Romania si mai multe harti. Era locul cel mai aglomerat din tot Arcul.
De aici,de la ultimul etaj, se iese pe terasa arcului si se poate admira Parcul Herastrau si o mica parte dim Bucuresti. Este o priveliste frumoasa, de unde ai sentimentul ca ai totul la picioare. Foarte frumos se vede si Manastirea Casin, Casa Scanteii dar si Televiziunea Romana.
 Dupa urcarea tuturor scarilor acelea inguste si, odata ajuns sus uiti cat sunt de incomode si nu te mai saturi sa privesti. De sus, si Bucurestiul  parca este mai frumos....



Incepe coborarea pe celalat picior al arcului, iar prima expozitie de sus in jos este cea a Eroilor din Afganistan. Este o expozitie temporara, cu portretele acestor eroi si un film documentar . Pe mine m-a marcat foarte tare aceasta expozitie(este dureroasa) pentru ca toti acei eroi au fost  tineri.


Apoi, un etaj mai jos, se regaseste Arcul de Triumf in toate variantele si formele pe care le-a avut dar si imagini cu Bucurestiul de alta data. Pe mine m-a cucerit oricum, in toata existenta lui tumultoasa. Aceasta expozitie este foarte frumoasa si interesanta iar fotografiile vorbesc de la sine.
 
Arcul de Triumf se viziteaza doar de cateva ori pe an la anumite ocazii. De 1 decembrie, de Zilele Bucurestiului, prin octombrie si in mai.




luni, 24 septembrie 2012

Podul lui Traian- Drobeta Turnu Severin

de Sofia Flori

Ruinele piciorul podului lui Traian din Turnu Severin  se afla pe malul Dunarii, in fata Muzeului Regional Portile de Fier, pe strada Independentei, nr 2. Se poate ajunge usor la acest monument istoric fiind aproape de port,o zona frumoasa si linistita.

Se spune ca podul a fost cel mai mare pod din lume construit in antichitate. A fost construit de Apolodor din Damasc, intre anii 103-105 , pentru a asigura  trecerea  trupelor romane peste Dunare conduse de Imparatul Traian. Razboi pe care l-au castigat romanii in anii 105-106.
Podul avea o lungime totala de 1135m, latimea  de 14,55 metri si inaltimea de 18,60 metri si se sprijinea pe 20 de piloni (aceste date se regasesc pe panoul turistic de la ruine).
 Nu se stie data exacta cand podul nu mai a fost functional, dar se presupune ca in jurul anului 275 cand romanii au parasit Dacia.

Pe malul sarbesc, in satul Kostol (Pontes pe atunci) se afla celalalt picior. Si acolo se ajunge destul de usor si sigur. De la drumul principal, in  partea stanga se face un drum bun (modernizat recent) si exista si indicator turistic. Drumul ajunge fix langa ruine.

Acolo, este mai ingrijit, mai protejat ,"piciorul " este mai "liber", adica nu este inchis intre patru pereti de beton ca cel de la Drobeta(cred ca asa a fost proiectat) ,exista si scari sa cobori la monument dar mai mereu este apa. Langa pod exista un castru roman, dar nu este prea ingrijit...sau am ajuns eu cand nu trebuia.

Ruinele Piciorului din Drobeta, momentan, se afla in modernizare/restaurare. Oricum, se poate admira chiar si asa.

La intrarea in oras dinspre Timisoara se afla o frumoasa  macheta a piciorului de pod. Parerea mea este ca orasul o merita!
Pe langa acest monument istoric important, in Turnu Severin mai exista si altele:
Castrul roman din curtea Muzeului
Cetatea Medievala a Severinului 
Palatul Cultural "Theodor Costescu"
Castelul de Apa care recent a fost reabilitat si deschis vizitatorilor.





Despre Defileul Dunarii si plimbarea cu vaporasul pana la Mraconia si statuia lui Decebal:
Incursiune foto in Defileul Dunarii   de Sofia Flori
Defileul Dunarii- Orsova   de Viorel Irascu
Decebal sculptat in stanca  de Viorel Irascu

Ce se întâmplă după 70 de ani cu oamenii cunoscuți din media?

 Oameni pe care i-am apreciat atât de mult, pentru deschiderea lor, discurs și implicare corectă și curată în problemele societății. Imi plă...