marți, 10 iunie 2014

Recomandări pentru Sibiu

Sibiul, orașul acela din inima Transilvaniei, pe care îl iubește toată lumea, nu este un oraș mare ca populaţie, are undeva la 150-160 de mii de locuitori, dar are de multe de oferit, de la Muzeul Bruckenthal unde sunt colecţii de pictură deosebit de valoroase pentru România și pentru Europa, până la bisericile catolică ortodoxă şi evanghelică din centrul oraşului.

 Și aș putea adăuga numeroasele, infinitele festivaluri de muzică, dans, umor, teatru și aglomerația de dame cochete și de însoțitori în pantaloni barbatesti mai mult sau mai puțin fistichii, care inundă străduțele din și de lângă Piața Huet.

Acum, apropo de Biserica Evanghelică, vă recomand să urcaţi în turnul acestei catedrale care are parcă 50 de metri, şi să admiraţi panorama deosebită a Sibiului vechi, dar trebuie să vă ţină picioarele şi să nu aveţi rău de înălţime, pentru că la un moment dat scările de lângă clopote stau parcă suspendate în aer (cel puţin acesta este sentimentul).

Nu voi insista cu alte obiective turistice culturale sau istorice, vă voi spune că admir foarte mult Piaţa Mare, cu acea fântână arteziană ce ţâşneşte dintre pietrele cubice ce alcătuiesc caldarâmul, cu clădirile şi terasele de pe margine, văruite şi renovate. Sau Piaţa Mică, cu multe terase cochete unde nu veți găsi masculi în maieu și treninguri pentru barbati și unde puteţi servi o pizza bună, dar cam scumpă, sau puteți merge la Podul Minciunilor sau al Mincinoşilor, care dă într-o uliţă sau straduţă îngustă, ce mărgineşte zidul vechi al cetăţii Hermanstadt-ului.

Să nu uitaţi să mergeţi la Muzeul Astra al tehnicii populare, superb amenajat, cu 165 de construcţii săteşti din toată ţara, sau la Răşinari la casele memoriale ale lui  Octavian Goga și Emil Cioran, sau dacă vreţi băi sărate în lacuri din foste ocne de sare, mergeţi la Ocna Sibiului, chiar dacă la un moment dat făcea parte dintre staţiunile prăfuite ale României, azi a renăscut grație unor investiții masive. Plimbați-vă pe străzile și aleile din orașul lui Herman, gustați o mâncare săsească, admirați vitrinele cu antichități sau,  pe cele mai moderne, cu oferte și lichidari de stoc FashionUS, ori participați la jocul actorilor și mimilor din piețele orașului. În acest fel nu veți uita curând orașul acesta de poveste.

Am în plan, pentru că n-am ajuns încă, să merg la Păltiniș, staţiune de mare altitudine din Munţii Cândrel, şi la Gura Râului, undeva la vest de Sibiu, o regiune frumoasă recomandată mie cândva de o înrăită călătoare prin ţară.

Cum arată hotelurile de trei stele de la marea noastră

Plec de la știrea că anul acesta majoritatea românilor care au ales sejururi pe litoralul românesc, au optat pentru hoteluri de trei stele și încerc să fac o caracterizare sumară a acestor unități de cazare. Știm că suntem foarte departe de condițiile chiar ale unor hosteluri din Occident dar, tipic pentru noi, ne mulțumim cu puținul oferit de patronii de ocazie de pe litoral.

Aceste hoteluri din sudul litoralului, mai ales, o înfăţişare nouă, sobră, destul de rece, dar modernizate într-o proporţie foarte mare. Ofertele de  șase sau şapte zile sunt mai mult decât atractive, pot fi însă probleme cu aerul condiţionat pe care v-a trebui să-l plătiți la recepţie, pentru că agenţiiile din țară au făcut o ,,greşeală", trecând pe ofertă şi acest element, ca fiind inclus în preţ.
Hoteluri cu 100 până la 200 de camere din care mai bine de jumătate cu condiţii de trei stele iar restul de două stele, sau de două plus( invenție românească, sau nu?) plus câteva garsoniere și apartamente, pentru purtătorul de slapi  de barbati, căruia spațiul nu-i ajunge.

Hotelurile din zona Neptun- Jupiter-Venus, au între10 și 13 etaje( turism pentru tot poporul comunist!?), cu lifturi modernizate şi rapide și servicii de curăţenie la standardul hotelului, başca o privelişte spectaculoasă asupra stațiunilor și a mării.
Recepţionerele sunt drăguţe şi amabile, parcarea este ieftină pentru maşină, plus o grămadă de oferte pentru familişti, biciclişti, amatori de scufundări şi chiar pentru studenţi, ca să nu mai spun de magazinele cu oferte care mai de care și cu promoții de incaltaminte barbati sau femei, sau puradei.
 
Terasele hotelurilor sunt interesante și multe dintre ele creează o ambianţă intimă, fiind situate lângă piscină,  ele oferind posibilitatea celor cu voce sau fără-nu contează- să interpreteze melodii la karaoke cu amfitrioni cu reale calităţi vocale.

Minusurile s-ar trece în dreptul  piscinelor, desprinse parcă din filmele comuniste alb-negru, populate la amaiază cu turişti de la hotel dar şi cu o faună locală-probabil tineri ospătari sezonieri fără mamă şi fără tată-, în care adminstratorii sastisiți de rutină, căldură și micuțul salariu, par veniți de pe altă lume.
Vechi, scorojite pe alocuri, cu 20-25 de sezlonguri de jur împrejur, cu apa curăţică( ca să nu-i spun altfel). Cu alte cuvinte, hoteluri de trei stele, pe alocuri cu servicii de patru şi cu o piscine de o stea sau de doi lei.
Bucuraţi-vă totuși de mare, piscina nu-i întotdeauna o opţiune.

Un alt minus îl reprezintă preţurile de la restaurantele hotelurilor, cele de la liber nu cele pe bonuri, cărți și alte hărți, care sunt uriaşe chiar dacă mâncarea este excelentă şi se respectă reţetarul.
Ca exemplu, două beri absolut comune, un suc, şi un orez sârbesc cu şniţel costă peste 40 de lei sau mai mult, în condiţiile în care în  orice staţiune cu banii aceştia puteau mânca doi adulţi câte un meniu complet. Sigur, nu te obligă nimeni să faci vânzare restaurantului hotelului în care eşti cazat, dar este o discrepanţă majoră între ofertele culinare.

Să termin pe plus, multe hoteluri s-au adaptat și posedă un spaţiu de joacă pentru copii cu play station, un spaţiu special cu computere cu acces la internet în incinta lobby-barului, un spaţiu de divertisment exterior cu trambulină, joc de şah şi teren de tenis cu nocturnă unde seara se adună masculii  dornici de mișcare în adidasi sport de barbati și în slip( ce dizgrațios, ca să nu spun tot ceva cu ...ios)şi două săli de conferinţe pentru situațiile în care există doritori de training-uri.

În concluzie, nu suntem nici în căruță nici în teleguță, dar măcar mergem pe asfalt și nu pe drum pietruit, în afară de situația în care ne furăm asfaltul de sub picioare.

luni, 2 iunie 2014

Monumentul turismului de la Rușchița

Într-un almanah numit ,,Turism și arte", de prin 1985, am găsit un articol( scris de Valentin Borda) și  această poză de o calitate inferioară, rămânănd surprins că există un asemena monument. Și nu în inima Văii Prahovei, în Brașov, Sibiu sau București, ci la Rușchița( sat Rusca Montană, com. Voislova), din județul Caraș Severin.
Cunoscătorii știu că la Rușchița se exploatează cea mai bună și frumoasă marmură din România, zonă  din masivul cristalin Poiana Ruscă( 1374 m, vf. Padeș).
În articol se spunea că în 1935 ia ființă în orașul Caransebeș, Clubul turistic bănățean, asociație română, turistică, educativă, etc, cu scopul de a proteja natura, de a dezvolta alpinismul  și turismul, cercetarea geografică pe teritoriul munților Banatului.
Cea mai notabilă și vizibilă dintre acțiuni a fost și construirea și înălțarea unui ...monument al turismului.
Inițiativa s-a concretizat în vara anului 1936, când în zona ,,Șapte Izvoare", la altitudinea de 800 de metri, lângă comuna Rusca Montană, a fost dezvelit acest monument unic în lume! Planurile monumentului de artă plastică, au fost realizate de inginerii de la serviciul tehnic al exploatării de marmură.

Este o dovadă că bănățenii țin cu tot dinadinsul să fie, cum se zice, fruncea.
Azi, după cum citesc pe site-ul banaterra.eu, monumentul refăcut, a fost mutat din zona ,,Sapte Izvoare", la intrarea în comuna Rusca Montană, mutarea realizându-se în 1986.
Mai jos aveți versurile scrise de inginerul silvic V.M.( așa cum sunt ele trecute în almanah, pentru că cei de pe site nu au pus diacriticile și punctuația) și o fotografie mai nouă de pe site-ul tripimage.com.
,,Turistule, ajuns sub poala pădurii,
Aruncă necazul și patima urii,
Încearcă să prinzi din legile firii
Scânteia divină, virtutea iubirii".

luni, 26 mai 2014

Mănăstirea Prislop și mormântul Părintelui Arsenie Boca

Multă lume confundă cel două mănăstiri care au numele de Prislop, asta chiar dacă ele se află la mai bine de 500 de kilometri una de cealaltă. Cea din zona Maramureș, este situată în pasul Prislop, la 1416 metri altitudine, iar aceasta, vestită pentru că aici s-a nevoit Părintele Arsenie Boca, se află în satul Silvașu de Sus , din județul Hunedoara, la 13 kilometri de orașul Hațeg.

În dealul de lângă mănăstire, către care te strecori pe o alee, la umbra unor fagi bătrâni, se află cimitirul unde este îngropat pr. Arsenie Boca, adevărat loc de pelerinaj pentru mii de credincioși, de toate confesiunile.
Puțin mai sus de mormântul părintelui, este o potecă care duce către o peșteră săpată în stâncă de către Sf. Ioan de la Prislop, numită ,,Casa Sfântului", un loc unde se retrăgea părintele pentru rugăciune și meditație.
Mănăstirea a fost ridicată de Sf. Nicodim de la Tismana, spre a doua jumătate a secolului al XIV lea și a fost refăcută din temelii de Domnița Zamfira, fiica domnitorului muntean Moise Basarab, care s-a retras aici după moartea tatălui său în 1564.

Domnița Zamfira se află înmormântată în pronaosul bisericuței în plan triconc( cu turlă pe naos, singura din Transilvania), pe care a vut grijă să o picteze în frescă și căreia i-a dăruit o icoană a Maicii Domnului făcătoare de minuni.
În 1762, generalul Bukow incendiază biserica, viața monahală reluându-se timid în anii ce au urmat, iar între cele două războaie mondiale a fost administrată de egumeni greco -catolici( între 1911-1948).
În 1948, după ce aceștia pleacă, este adus Părintele Arsenie Boca, care reconstruiește, reorganizează și pictează biserica, devenind al treilea ei ctitor. Munca părintelui este întreruptă de autoritățile comuniste care prin decretul 410 din 1959 închide mănăstirea și o transformă în cămin de bătrâni. Din 1976 redevine mănăstire de maici, azi numărul lor ajungând la 40. Hramurile mănăstirii sunt Sfântul Ioan Evangehlistul și Înălțarea Sfintei Cruci.

GPS: 45/37/55.22 N, 22/51/6.59 E
Ce să mai vizitați în zonă;
- Cetatea de Colț( Jules Verne)
- Castelul Huniazilor
- Zimbri de la Hațeg
- Ulpia Traiana Sarmisegetusa
- Biserica din Densuș
- Parcul Național Retezat


miercuri, 21 mai 2014

Bisericile de lemn din județul Bacău

Biserica de lemn Sf. Nicolae, com Berești -Tazlău, 1819


Câteva considerații legate de bisericile de lemn din județul Bacău: 
 - în primul rând trebuie amintit orașul Tg. Ocna, unul dintre campioni la numărul de biserici de lemn din țară, are nu mai puțin de 5 astfel de monumente religioase, din care se remarcă biserica armenească de lemn;
- cel mai întâlnit hram este cel al Sf. Nicolae, ca de altfel în întreaga țară, urmat de bisericile închinate Sfinților Voievozi, hram întâlnit cu preponderență în Moldova, iar cel de-al treilea hram este cel legat de Sfânta Fecioară; curioasă este lipsa hramului Cuv. Parascheva, cel care abundă în general în Moldova, întâlnit la o singură biserică;
- cele mai vechi biserici de lemn din județ sunt cele de la Oprișești( com. Răchitoasa) din 1640, cu hramul Sf. Arh. Mihail și Gavril, urmată de biserica de lemn din Șesuri( com. Măgirești), din 1648, cu hramul Sf. Gheorghe și biserica de lemn din Răchitoasa, din 1650, cu hramul Cuv. Parascheva. 

  1.  Com. Berești-Tazlău- biserica de lemn Sf. Nicolae, 1819
  2. Sat Prisaca, com. Berești-Tazlău- biserica de lemn Sf. Ilie, sec XIX
  3. Com. Cașin- biserica de lemn Sf. Arh. Mihail și Gavril , 1796 și biserica de lemn Sf. Nicolae din satul Curița, 1740, ref. 1933
  4. Sat Pralea, com. Căiuți- biserica de lemn Sf. Nicolae, 1755, ref. 1810
  5. Com. Colonești- biserica de lemn Sf. Nicolae, 1673  și biserica de lemn Sf. Dumitru, 1809, ref. 1832
  6. Oraș Comănești- biserica de lemn Sf. Nicolae, sec. XIX
  7. Com. Corbasca- biserica de lemn Sf. Ap. Petru și Pavel, a mănăstirii Pogleț, 1828
  8. Com. Dămienești- biserica de lemn Sf. Nicolae, 1779 și biserica de lemn Sf. Voievozi, din satul Drăgești, 1773
  9. Oraș Dărmănești- biserica de lemn Sf. Nicolae, 1808, pictată în 1873 și biserica de lemn Sf. Voievozi, din satul Lapoș, 1813, și biserica de lemn  Ad. Maicii Domnului, din satul Plopu, 1795, ref.în 1886
  10. Com. Filipeni- biserica de lemn din sec. XVII și biserica de lemn din satul Mărăști, 1801-1815
  11. Com. Găiceana- biserica de lemn Ad. Maicii Domnului, 1808, ref. 1864, îmbrăcată în scânduri
  12. Com. Gura Văii- biserica de lemn Sf. Nicolae, 1781
  13. Sat Brătila, com. Helegiu- biserica de lemn Sf. Nicolae, sec.XVIII, ref. 1930 și biserica de lemn din satul Drăgugești, 1790
  14. Sat Fundoaia, com. Huruiești- biserica de lemn Sf. Ioan Botezătorul, 1800
  15. Sat Bazga, com. Horgești- biserica de lemn din 1875
  16. Sat Poiana, com. Livezi- biserica de lemn Sf. Dumitru, 1814
  17. Sat Șesuri, com. Măgirești- biserica de lemn Sf. Gheorghe, 1648
  18. Sat Luncani, com. Mărgineni- biserica de lemn Intr. în bis. a Maicii Domnului, 1777 și biserica de lemn din satul Podiș, 1845
  19. Sat Fântânele, com. Motoșeni- biserica de lemn Ad. Maicii Domnului, 1763 și biserica de lemn Înălțarea Domnului, din satul Praja, 1810 și biserica de lemn Sf. Voievozi, din satul Șendrești, sec.XVIII și biserica de lemn Ad. Maicii Domnului, din satul Țepoaia, 1774
  20. Sat Brad, com. Negri- biserica de lemn Sf. Ioan, 1771 și biserica de lemn Sf. Nicolae, din satul Poiana, 1848
  21. Sat Bărboasa, com. Oncești- biserica de lemn Nașt. Maicii Domnului, 1812-1814, ref. 1898-1909
  22. Com. Orbeni- biserica de lemn Sf. Nicolae, 1785
  23. Com. Palanca- biserica de lemn Tăierea Capului Sf. Ioan Botezătorul, 1803, ref. 1923
  24. Sat Satu Nou, com. Parincea- biserica de lemn Sf. Împ. C-tin și Elena, 1702, ref. 1863, a mănăstirii Parincea și biserica de lemn din satul Nănești, 1780
  25. Com. Pâncești- biserica de lemn Sf. Voievozi, 1801 și biserica de lemn Sf. Voievozi, din satul Soci, 1785
  26. Sat Rusenii de Sus, com. Plopana- biserica de lemn Sf. Voievozi, 1798
  27. Sat Cornet, com. Poduri- biserica de lemn Ad. Maicii Domnului, 1809 și biserica de lemn Sf. Voievozi, din satul Prohozești, 1810
  28. Sat Lehancea, com. Podu Turcului- biserica de lemn și vălătuci Sf. Voievozi, 1806 și biserica de lemn și vălătuci Sf. Dumitru, din satul Sârbi, 1837-1842
  29. Com. Racova- biserica de lemn Sf. Ioan, 1844, ref. 1934
  30. Sat Gâșteni, com. Răcăciuni- biserica de lemn Sf. Voievozi, 1808, ref.1877
  31. Com. Răchitoasa- biserica de lemn Cuv. Parascheva, 1650, pictată în 1864 și biserica de lemn și vălătuci Sf. Dumitru, 1842 și biserica de lemn Sf. Arh. Mihail și Gavril, din satul Oprișești, 1640
  32. Sat Misihănești, com. Roșiori- biserica de lemn Sf. Nicolae, 1811 și biserica de lemn Ad. Maicii Domnului, din satul Poieni, 1808
  33. Com. Scorțeni- biserica de lemn Sf. Voievozi- Merișor, 1799 pictată în 1841 și biserica de lemn Buna Vestire, din satul Grigoreni, 1810, ref. 1904
  34. Com. Secuieni- biserica de lemn Sf. Voievozi, 1778 și biserica de lemn Sf. Voievozi, din satul Tisa-Silvestri, 1723 și biserica de lemn a mănăstirii Tisa- Silvestri, 1723, ref. 1870
  35. Sat Cucuieți, com. Solonț- biserica de lemn Sf. Voievozi, 1749, ref. 1808
  36. Sat Petricica, com. Strugari- biserica de lemn Ad. Maicii Domnului, 1860
  37. Sat Negoiești, com. Ștefan cel Mare- biserica de lemn Sf. Dumitru, 1806 și biserica de lemn Sf. Voievozi, din satul Răcăuți, sec.XVIII , ref. 1881 și biserica de lemn din cimitir, de la mănăstirea Bogdana, 1750
  38. Sat Drăgești, com. Tătărăști- biserica de lemn Ad. Maicii Domnului, 1770, ref. 1948
  39. Oraș Târgu Ocna- biserica de lemn Cuv. Parascheva- Domnească, 1725 și biserica de lemn Sf. Gheorghe, 1761, pictată în stil neobizantin în 1889 și biserica de lemn armenească  Sf. Născătoare de Dumnezeu, 1808, ref. 1825 și biserica de lemn Sf. Dumitru, 1813 și biserica de lemn Sf. Ap. Petru și Pavel, 1832
  40. Com. Ungureni- biserica de lemn Ad. Maicii Domnului, 1754 și biserica de lemn Sf. Nicolae, din satul Bibirești, 1799, ref. în 1839 și biserica de lemn Sf. Nicolae, din satul Zlătari, 1702
  41. Sat Lunca Dochiei, com. Urechești- biserica de lemn Sf. Nicolae, sec.XVIII
  42. Sat Lichitișeni, com. Vultureni- biserica de lemn Sf. Voievozi, 1908

duminică, 18 mai 2014

Răbufnitoarea sau tinovul Buffogo din Muntele Puturosu


În cazul în care ajungeți la  Băile Balvanyos, Sfânta Ana, Băile Tușnad sau Bixad, vă recomand o scurtă dar reconfortantă drumeție către unul din multele fenomene postvulcanice, din această zonă specială a României, din curbura internă a Carpaților.
Tinovul Buffogo, este de fapt o mlaștină oligotrofă, adică mai acidă și fără o abundență de vegetație ca  la cele obișnuite, situată la aproximativ 1000 de metri altitudine, deasupra micii stațiuni Balvanyos, de lângă Târgu Secuiesc.

Drumeția poate începe chiar din dreptul pensiunii Cetate, urmând drumul asfaltat, vreo 200 de metri, până când, într-o curbă la dreapta se face un drum forestier, acesta merge paralel cu pârâul Balvanyos, pârâu care își are obârșia chiar în zona tinovului.

Urcușul este lin în prima parte a traseului, marcat cu cerc roșu, apoi spre Răbufnitoare, începe să se accentueze panta, suficient cât să simți în piept aerul tare de munte, colorat cu ceva mici emanații de sulf. În 30, maxim 40 de minute sunteți într-un loc ce amintește de erupțiile vulcanice din perioada neogenului, cu miros specific de pucioasă și câteva mici ochiuri de apă unde apa bolborosește neîntrerupt, de unde și numele de răbufnitoarea.

Există și vreo două trei podețe peste zonele cu mușchi sfagnum și cu tufe de deschampsia, care sunt îmbibate cu apă, și care se aștern de jur împrejur, ca un covor moale, verde auriu, dar foarte înșelător.

Zona mlaștinii este tivită cu arborii mei preferați, mestecenii, iubitori de extreme climatice dar și pedologice, ei putând crește în orice tip de sol, doar altitudinea să fie cea corectă.

Aerul impregnat de mirosul de sulf, iți dă o amețeală ușoară, iar portocaliul de pe marginile pârâiașului te duc cu gândul la fierul dizolvat în apa minerală, undeva în adâncurile acestui munte, numit, cum altfel, de localnici decât Puturosul.

Alte minunății din acest munte:
Lacul Sfânta Ana
Tinovul Mohoș- fratele geamăn al Sfintei Ana
Grota Puturoasă și Grota cu alaun
Izvoarele cu vitriol( acid sulfuric)- unice în Europa

Un scurt filmuleț-AICI

marți, 13 mai 2014

Fundatura Ponorului



Masivul Sureanu adaposteste unul dintre cele mai frumoase locuri din Romania: Fundatura Ponorului.

Parcul Natural Gradistea Muncelului-Cioclovina este situat in masivul Sureanu si adaposteste unul dintre cele mai frumoase locuri din Romania: Fundatura Ponorului.  
Teritoriul parcului ocupa partea centrala si sud-vestica a Munţilor Sureanu (vezi Pensiuni Hunedoara, vezi Pensiuni Transalpina, vezi Pensiuni Tara Hategului).


Relieful este caracterizat prin prezenţa versanţilor foarte repezi si a coamelor montane si deluroase. Exista suprafete de intaltime medie netede, acoperite de paduri de conifere si foioase.

Este o zona carstica reprezentata prin doline, cu diametre de la 2-3 m pana la 60 m concentrate in aria Ponorici, unde se afla si cunoscuta depresiune (polie) a Ponoriciului si cea Fundaturii Ponorului si binenteles o multitudine de pesteri, avene, etc. Dintre pesteri, cele mai lungi sunt cele de la Ponorici – Cioclovina (6560 m) si Sura Mare (6183 m). Cele mai multe pesteri sunt active, strabatute de cursuri subterane. Unele sunt cunoscute pentru izvoarele istorice descoperite in ele provenite inca din paleolitic. 

Fundatura Ponorului este o zona joasa, ca un coloseum, strajuita de jur-imprejur de munti inalti. Pe fundul depresiunii
 serpuieste raul Ponor pana langa stanca in care si intra, pierzandu-se in piatra. Acest loc unde raul intra in piatra, poarta numele de ponor.


Peisajele formate in jurul acestor doline sunt linistite, picturale: capite de fan, stane imprejmuite de garduri de lemn si rauri care se onduleaza in fundul vailor. Sunt locuri care te vor cuceri cu siguranta, chiar daca esti innebunit dupa pereti de stanca abrupti, bolovanisuri si trasee dificile.

Lunca Ponoriciului poarta si numele de
 Palma lui Dumnezeu, lucru lesne de inteles avand frumusetea de aici, unde se adapostesc si cateva gospodarii de vara ale taranilor ce locuiesc in satele din imprejurimi. Vara, ciobanii isi aduc oile si vacile la pascut in Lunca Ponoriciului. Tot raul Ponorici, mai departe, formeaza in stanca pestera Cioclovina cu Apa dar si alte doua pesteri spectaculoase: Sura Mare si Sura Mica.

Lindau-orașul insulă de pe Bodensee

Vă invit să vizionați un filmuleț explicat cu minunatul oraș Lindau. Orașul insulă , cum i se mai spune, de pe malul și mai frumosului lac B...