luni, 2 mai 2011

Cetatea ţărănescă Rupea

Vladimir este un coleg geograf inimos, din comuna Ungra, judeţul Braşov, care a fost de acord să ne scrie câteva date despre Cetatea ţărănească Rupea. Îi mulţumesc public şi redau mai jos articolul lui şi cele câteva poze trimise de el.
Asezata pe o stanca masiva de bazalt a dealului Cohalm, in partea de vest a orasului, stravechea Cetate Rupea dateaza de mai bine de 2000 de ani, fiind modificata si imbunatatita de-a lungul timpurilor. Pe timpul dacilor, Rupea, care are în prezent 5.760 de locuitori se numea Ramidava, iar mai tarziu, în timpul ocupatiei romane, denumirea i-a fost schimbata în Rupes (stanca sau piatra – în limba latina).
Cetate dacica la origini, ce purta numele de "Ramidava", cetatea Rupea a fost ridicata in apropierea drumului ce lega Transilvania de Moldova si Tara Romaneasca, prin pasurile sud-estice. Cand romanii au cucerit Dacia, au asezat aici un castru roman, cu denumirea de "Rupes" (stanca de piatra - in limba latina). Acesta avea legatura cu celelalte castre romane din imprejurimi si anume cu cele de la Hoghiz, de pe Valea Tarnavelor, Valea Oltului si Cetatea Rasnovului si avea scopul de a controla si apara comertul ce se desfasura in zona.
Conform tradiţiei locale pe terenul cetatii ar fi ingropati regi şi conducători daci, şefi de triburi.Mai târziu, de la începutul evului mediu cetatea devine loc de refugiu şi apărare pentru comunitatea săsească.
Situata in calea popoarelor migratoare, cetatea a fost sistematic asediata de catre acestia si a functionat ca loc de refugiu pentru populatia din imprejurimi din calea migratorilor, a turcilor si a tatarilor. In veacul al XIV-lea, sasii au gasit castrul in parasire si au construit pe ruinele acestuia, in mai multe etape, o cetate taraneasca dandu-i aceeasi denumire pe care o foloseau localnicii: "Reps" (mult mai tarziu ungurii au numit-o "Koholom", adica "gramada de piatra").
Locuirea saseasca este atestata de prezenta in cetate a celebrului "Turn al Slaninii", situat in dreapta portii de intrare, vis-a-vis de locuinta paznicului, turn existent in toate cetatile sasesti si care aminteste de un obicei al acestei etnii de a pastra slanina si carnatii comunitatii intr-un turn, atat pentru a se usca, cat si pentru a putea fi folositi ca provizii de hrana in cazul unui asalt asupra asezarii.
De forma actuala a cetatii sunt responsabili tot sasii, care au reconstruit-o incepand cu anul 1324, adaugand incintei initiale de pe varful stancii de bazalt alte doua incinte, cetatea capatand astfel o forma aparte, asemanatoare unei cochilii de melc. Materialele folosite au fost piatra de bazalt (extrasa din Munti Persani), piatra de parau, piatra calcaroasa (adusa de pe hotarul invecinat Cata), caramida arsa. Tigla a fost folosita incepand cu secolul al XVIII-lea.
Rupea nu este însa doar o gramada de piatra, ci un leagan al istoriei si legendei, un bastion de aparare al dacilor care se mai poate vedea si astazi.
Cetatea sau incinta de jos datează din secolul al XVII-lea şi este apărată de ziduri înalte de 4-5 m, prevăzute cu bastioane şi terminate cu creneluri. Aici a fost săpată în 1623 o fântână adâncă de 59 m. După 1324, reprezentanţii regelui Carol I Robert de Anjou ocupă cetatea, pe care o stăpânesc timp de aproape un secol (până în 1420, când a fost redată locuitorilor din Rupea).
In 1688, cetatea a fost ocupată şi refăcută de austrieci, care şi-au instalat aici o garnizoană. In timpul epidemiei de ciumă din 1716, cetatea a fost folosită ca refugiu pentru cei ce nu erau afectaţi de boală, iar în 1788 ca adăpost împotriva năvălirii turcilor. Intre timp cetatea foloseste si ca refugiu sasilor in timpul rascoalei acestora impotriva regelui Ungariei Carol Robert de Anjou. Ramasa in picioare dupa atatea secole, in ciuda trecerii timpului si a nepasarii omenesti, cetatea era gata sa "capituleze" in fata comunistilor, cand, in urma unui proiect de sistematizare a orasului, s-a propus daramarea cetatii si folosirea bazaltului din soclu la pavatul strazilor orasului.
Cetatea detine doua caracteristici arhitectonice distincte: forma de melc a zidurilor fortificate si existenta unui turn de forma pentagonala, unic in Europa. In 1790, o furtuna puternica a distrus acoperisul cetatii, iar de atunci cetatea a fost lasata in parasire.
Ruinele din zilele noastre sunt organizate pe 3 sectiuni:
- cetatea de sus este cea mai veche constructie, fiind ridicata probabil pe ruinele vechii cetati dacice, Ramidava. Intrarea in cetatea de sus se facea numai printr-un culoar foarte ingust, cat un lat de om.
- cetatea de mijloc ridicata in sec. XV si largita la inceputul sec. XVII. Aici erau construite Capela si Turnul Cercetasilor
- cetatea de jos (sec. XVIII) cuprinde cele mai recente extinderi, printre care si Turnul Slaninii, specific comunitatilor sasesti. Tot aici se gaseste si fantana adanca de 59 de metri, inca plina de apa.
Zidurile celor 3 incinte, ridicate direct din stanca, au aspectul unei spirale care porneste dinincinta de jos, trece prin incinta de mijloc si se termina cu incinta superioara. Incinta de sus are o suprafata de peste 1500 mp. Intrarea se face prin poarta de sub “Turnul pulberariei”, situate pe latura de nord. In interior se mai pastreaza urmele unor incaperi ce erau folosite ca locuinte in timpul asediilor, dintre care sunt cunoscute camera judelui si cea a preotului. In incinta de mijloc,ce o inconjoara pe cea de sus, se afla urmele capelei, precum si doua turnuri de aparare “Turnul cu gratii” si un alt turn pentagonal.
Zidurile se îmbină cu rocile naturale formând împreună sistemul defensiv. Citadela este anterioară colonizării germane, incinta de mijloc este din secolul XV cu lărgire in secolul al XVII, iar curtea inferioară a fost terminată in secolul XVII cu un pod mobil de intrare in cetate (1663).
Curtea este întarita din loc în loc cu turnuri poligonale, circulatia fiind controlata de mai multe porti interioare, care compartimenteaza ansamblul fortificat. Incinta centrala este prevazuta cu o capela. Alt element original, unic in Europa, este turnul masiv in formă pentagonală (1643).
Alte date exacte despre construcţiile existente: Turnul Scribilor (1634), Turnul Servitorilor (1644), fântână in incinta inferioară (1623), adâncă de 59 de metri. Au existat 49 de clădiri particulare, marea majoritate astăzi fiind ruine. Trebuie să ni le imaginăm ca nişte spaţii restrânse unde viata continua in timp de război. Căsuţele din partea de sus a cetăţii sunt construite in secolul al XVII -lea, unele refăcute ulterior.
Articol scris de Vladimir Jalba în 2.05 2011 . Facebook.

8 comentarii:

Dudian spunea...

Interesant articol, dar pentru cei mai idealişti, vreau să mai adaug câte ceva:). Am fost aici acum doi ani, în ideea (logică în capul meu) de a vizita cetatea de sus. Am lăsat maşina la poalele dealului şi am tăiat-o spre cetate. Frigul se înteţea, norii se adunau, pe jos era un noroi, o frumuseţe. Dar era culmea să ajungem până aici şi să ne uităm la cetate din stradă, ca turiştii americani. Am ajuns sus murdar ca ultimul porc din gostat, şi am consemnat cu resemnare că toate porţile erau închise cu lacăt. Ne-am uitat a pagubă la zidurile cetăţii şi am coborât în viteză să nu ne prindă şi ploaia. Şi nu e singura cetate din zonă "fortificată" pentru turişti...mai sunt destule cu porţile închise, unele chiar Unesco. Crede-mă că nu am absolut nimic cu articolul, e chiar foarte util, dar consider că nu ar fi complet şi fără relatarea mea de mai sus.

Roxana spunea...

Mi-a placut mult Cetatea Rupea...pacat ca e asa de daramata saraca...iar privelistea de sus este superba!

Viorel Iraşcu spunea...

@Dudian-ai mare dreptate.N-ar fi fost complet.Mi-a placut foarte mult chestia cu ,,fortificata pentru turisti".Succes.
@Roxana-pacat ca nu am o imagine cu ea.Eu nu am ajuns acolo si de pe net n-am vrut sa o iau.Asta mi-a trimis Vladimir.

Unknown spunea...

@Dudian: Cetatea era deschisa pentru turisti doar vara. Intrarea nu era pe poarta principala, unde duce drumul de masina, si pe o poarta mica, in partea dinspre sat.
Spun "era" pentru ca din cate am inteles, cetatea a intrat in restaurare in 2010 (planul era parca pe doi ani), si nu mai e deschisa vizitatorilor. N-am mai fost acolo de atunci, asa ca nu stiu daca s-a facut ceva.

Ungra by Vladimir JALBA spunea...

Intr-adevar este in restaurare, dar se poate vizita; in caz ca sunteti dornici sa o vizitati apelati telefonic la d-l Comsa tel: 0746 804 870 pt a va prezenta cetatea

Unknown spunea...

Mumtumesc pentru informatie, voi profita de prima ocazie ca sa mai fac o plimbare pe acolo.

Dudian spunea...

@Apollo: Am fost în martie 2009 şi am verificat toate porţile. Poate am prins eu "ziua porţilor închise":)

Unknown spunea...

@Dudian: eu am fost tot in 2009, dar in mai, si era deschisa.

Re-Descoperă România Episodul 9. Detunatele Apusenilor de la Bucium/Roșia Montană

  Detunatele Apusenilor de la Roșia Montană sursa foto: alba24.ro  Sat Bucium Șasa/Ciuculești, comuna Bucium, județul Alba, Munții Metal...