Oricine a vizitat de-a lungul timpului Castelul Hunedoreștilor( Huniazilor, Corvinilor sau Corvineștilor) a rămas profund marcat, de trista legendă a fântânii, situată lângă unul din contraforții capelei. Mie mi se pare una din cele mai crunte răzbunării, de care au avut parte turcii, exceptând poate trasul în țeapă din vremea lui Vlad Țepeș.Legenda vorbește despre trei prizonieri turci, care obțin de la Ioan de Hunedoara promisiunea că dacă vor da de apă, la săparea fântânii, vor fi eliberați. Astfel că cei trei se apucă de săpat și după 15 ani de trudă reușesc ca la 28 de metri adâncime să dea de apă. Au săpat în stânca dură, sperând că eliberarea va veni. Aceasta nu a mai venit, pentru că între timp Ioan de Hunedoara moare, iar soția sa Elisabeta Szilaghyi, decide să nu respecte promisiunea, și dă ordin ca cei trei să fie uciși.
Ei cer, ca ultimă dorință, să scrie ceva pe cheile fântânii. Inscripția, datată ca fiind din secolul al XV lea, spune scurt: ,, Apă ai , inimă n-ai". Trist și adevărat!Pe un perete al capelei, mai este o inscripție cu caractere arabe, tradusă de Mihail Gubloglu, care spune astfel: ,,cel ce a săpat este Hasan, prizonier la ghiauri în cetatea de lângă biserică".
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu