atât am reuşit să fotografiez în biserică, un pui mic mâncând colivă
o măicuţă răzbate cu greu prin zăpadă
un ponei de la ocolul silvic din apropiere
Atestată documentar ca un schit încă din 1634, acestă mânăstire este situată într-o zonă deosebită, în mijlocul unei păduri de fag de pe dealul subcarpatic Soimul.
Din comuna Berca, chiar după podul de peste Buzău, faceţi stânga şi treceţi prin satele Cojanu şi Răteşti, drumul începând să urce către ocolul silvic şi mai apoi către mănăstire şi seminar.
Biserica mare a mânăstirii este construită în 1844 cu două hramuri! Sfânta Treime şi Sfântul Dimitrie -Izvorâtorul de mir, iar la câtiva ani distanţă, în cimitir s-a ridicat biserica Invierea lui Lazăr.
Pictura este absolut superbă(din nou interdicţie la fotografiat) şi este creatia lui Nicolae Teodorescu şi a nepotului său, marele pictor de mai târziu, Gheorghe Tăttărăscu.
Lângă mânăstire functionează un seminar liceal aparţinând Episcopiei Buzăului şi Vrancei.
Deşi blogul meu se bazează exclusiv pe zone, destinaţii sau locaţii turistice vizitate PERSONAL, nevoia de cunoaştere a cititorilor si ,,căutătorilor" acestui blog m-a îndemnat să încep acest minifoileton turistic.
Azi despre:
Semmeringul din Banat sau cea mai frumoasă cale ferată din România!
Semmeringul este un tren şi o cale ferată din Alpii austrieci, după care a fost construită şi calea ferată Oraviţa-Lişava- Gârlişte- Anina. Zona acesta a muntilor Locvei este străbătută de o cale ferată absolut spectaculoasă care te poartă pe 33 de kilometri peste prăpăstii adânci, peste care au fost construite nu mai puţin de 10 viaducte şi 14 tuneluri. Tăiată în stânca cristalină dură, începând din 1854 linia şerpuieşte prin păduri neumblate, prin zone fără nicio aşezare umană, pe o diferenta de nivel între cele doua capete de 337 de metri. Locomotivele speciale care tractează cele trei trenuri mixte pe zi(marfa şi călători) trebuie să facă faţă unor curbe cu o deschidere de pâna la 114 metri.
Cel mai uşor este să critici. Oricum în România toată lumea critică pe toată lumea. Și cum turismul este o activitate pe care o practică aproape toată lumea iar ministerul este condus de doamna Udrea, asta duce lucrurile(criticile) la paroxism. Reflecţiile de mai jos sunt generate de o vizită la palat, după care m-am întrebat: Ce naiba facem noi aici, în ţara asta sau cu ţara asta?
Castelul nu m-a impresionat niciodată în mod deosebit, atât doar ca mândria de a călca pe acolo pe unde alergau Prinţesa Maria sau Prinţul Mihai sau pășea gânditoare Regina Elisabeta, era consumată frenetic de abundenţa de stiluri ce îmbrăcau fiecare cameră a palatului.
Urcând aleea- evident necurăţată- spre castel, într-o dimineaţă de martie, după ce am lăsat maşina în parcare și am plătit taxa- evident fără chitanţă- mă gândeam ce peisaj frumos a ales Regele Carol, pentru a construi castelul, probabil ca urmare a vizitelor la Mânăstirea Sinaia cea atât de dragă.
Se gândea probabil la Bavaria natală și la frumuseţea unui Neuschwanstein, în mare i-a reuşit( sau mai bine în mic!), decorul de tablou cu zăpezile de pe Furnica ce sunt întrerupte de verdele turnurilor și al copacilor, mai că te (a)duc cu gândul către Alpi și către Allgäu.
Cazi repede, la propriu, când dai de gheaţa groasă de pe alei și de tarabele cu ,,suveniruri" kitch, împreună cu marocanii, israelienii, francezii, germanii, englezii sau cu diferiţii vorbitori ai acestor limbi. Cauţi o bancă mai acătării, dar te așezi în merele glazurate ale unui comerciant, sau o iei în freză de la un bumerang aruncat de un vrăjitor măsliniu, flancat de două muieri ce încearcă să vândă o,,ffaţă dă masă tradiţeonală".
Dacă emblema castelelor si palatelor românesti nu este îngrijită si curăţată la propriu si la figurat, dacă se urmăreşte doar exploatarea patrimoniului si nu conservarea lui, dacă urme de respect turistic nu avem, normal că ce se afla sub castel ca importanţă, este mort si este un leş în putrefacţie.
POZITIA: Sudul Carpatilor Occidentali, la sud de Valea Muresului; LIMITE: N - Valea Muresului; S - Defileul Dunarii; E - Culoarul Timis-Cerna, Culoarul Bistrei, Depresiunea Hateg; V - Dealurile de Vest( Banatului); CARACTERE GENERALE : - altitudinea maxima 1446 m - Vf. Semenic, (1374 m - Vf. Pades Muntii Poiana Rusca); - alcatuire geologica: - sisturi cristaline+ calcare+ roci magmatice; - relief carstic:Cheile Nerei, Cheile Carasului, Pestera Comarnic; - altitudinea scade de la est la vest; - Defileul Dunarii: 144 km - cel mai lung din Europa; - foarte fragmentaţi( discontinui); SUBDIVIZIUNI: Muntii Semenic, Almajului, Locvei, Dognecei, Depresiunea Almajului si Caras -Ezeris, Muntii Aninei, Muntii Poiana Rusca, Cul. Timiş – Cerna- Bistra. CLIMA: factorii ce influenţează clima în această zonă sunt: - circulaţia generală a maselor de aer dinspre vest - relieful; - t.m.a. 0° - 6° C si 6-10 + 10-11 in Defilel Dunarii; - pp.m.a – 1000 – 1200 mm/an şi peste 1200 mm/an în unele masive muntoase - vânturile: Vânturile de Vest si Austrul+ fenomene de foehn; - nuanţe climatice: submediteraneana; - Etaje ce climă: climat montan si de dealuri inalte; HIDROGRAFIA: Timisul, Nera,Carasul,Birzava, Bega, Mures si Dunarea LACURILE: lacuri carstice temporare;Portile de Fier– lac hidroenergetic pe Dunare,lacuri de acumulare pe Birzava; VEGETATIA: zone de vegetatie :zona padurilor cu: - et. stejarului – in regiunile joase – gorun; - et. fagului 600-1200 m; - et. coniferelor 1200-1800 m (molid, brad, pin, zada) – Semenic; - Vegetatie submediteraneeana – iasomie, liliac,carpinita si mojdrean; FAUNA: veverita, mistret, lup, jder, vipera cu corn, scorpion SOLURI:: argiluvisoluri – brune, brun roscate,,cambisoluri (brune acide) si spodosoluri (podzoluri,)
Ridată şi obosită de la Curtea de Argeş- Arefu până la Bâlea Lac, netedă şi neastâmpărată de la Bâlea Lac la Bâlea Cascadă, această şosea numită oficial DN 7C, este ea însăşi un obiectiv turistic care te poartă către alte câteva zone ce merită văzute.
Cei 92 de kilometri oficiali de la Arefu(unde se afla hidrocentrala) la Cârţişoara, sunt parcurşi de turişti cu maşina trecând prin Cheile Argeşului unde se află Cetatea lui Tepeş de la Poienari, apoi pe la Lacul şi barajul Vidraru-cel mai înalt din ţară, apoi pe lângă lac şi în cele din urmă, după trecerea prin tunelul de la Capra(aprox. 900 metri lungime) se ajunge în golul alpin de la Lacul Bâlea, pentru ca pe versantul opus, la coborâre să admiraţi Cascada Bâlea.
Construită între anii 1970-1974 de către mineri si militari de geniu, această şosea care se îndreaptă spre nori are punctul maxim de altitudine la 2042 de metri(nu este cea mai înaltă din ţară, ci Transalpina care trece peste Parâng şi are maximul la 2241) si spune povestea a sute de muncitori salahori care şi-au pierdut viaţa pentru un vis, un vis frumos, devenit realitate.
Se spune că Ceauşescu a dorit un drum de culme, chiar dacă funcţiona doar patru luni( între iulie si octombrie, de obicei), ca o alternativă turistică, economică si militaro-strategică la cele două văi ce încadrează Culmea Făgăraşului, Oltul şi Dâmboviţa+Prahova, la fel cum a procedat şi cu Canalul Dunăre- Marea Neagră.
Legendele militare vorbesc şi de spre un tunel pe sub munte ce ar asigura trecerea trupelor în Transilvania, în cazul ocupării acesteia şi a şoselelor de vale sau de altitudine.
Date tehnice:
-construcţie între 1970 şi 1974;
-lungime: 92 kilometri;
-poduri si viaducte: 27;
-benzi de circulaţie: 2;
-3 de milioane de tone de rocă excavate;
-altitudine maximă a şoselei: 2042 m;
-altitudine maximă a munţilor: Vârful Moldoveanu 2544 m;
-viteza medie la urcare: 30 km/h dinspre Arefu spre Bâlea;
-viteza medie la coborâre: 50 km/h dinspre Bâlea spre Cârţişoara;
-stare drum: bună, cel mai prost sector este între Barajul Vidraru si Cabana Capra;
-mândrie naţională: nota 10!
Deşi blogul meu se bazează exclusiv pe zone, destinaţii sau locaţii turistice vizitate PERSONAL, nevoia de cunoaştere a cititorilor si ,,căutătorilor" acestui blog m-a îndemnat să încep acest minifoileton turistic.
Azi despre: Podul Uriaşilor din Ponoarele, Mehedinţi O situaţie unică în Europa se întâmplă la Ponoarele, în judeţul Mehedinţi, comună aflată la patru kilometri de orăşelul Baia de Aramă ( singurul din Podişul Mehedinţi). Este vorba de Podul Uriaşilor, Podul lui Dumnezeu sau Podul natural de la Ponoare, unde pe tavanul unei peşteri prăbuşite parţial s-a amenajat o şosea, nemaifiind nevoie de infrastructura pilonilor. Inălţimea naturală a podului este de 10 metri iar lungimea de 25, si se poate trece cu masini mari, el realizând legatura între casele din comună. Aş sta o săptămână în zonă, pentru a admira Padurea de liliac salbatic (o sarbatoare are loc aici în prima duminică din mai) -imaginati-vă mirosul; aş vizita zătoanele sălbatice care azi pot aparea în doline si mâine pot dispărea (lacuri carstice); cheile si peştera Bulba plus peştera Ponoare dacă ar fi amenajate, ceea ce nu cred.
De la cota 1400 şi până la cota 2000 telecabina face cam şapte minute, timp în care respiraţia îţi este tăiată de peisaj și de... scăderea de presiune. Un martie cu o zăpadă cum n-a fost nici în ianuarie sau decembrie.
Valul de nori ce se ridică precum un zid vaporos, mă trezește din reverie și-mi dă ocazia să constat, că n-am de ce să fiu invidios pe schiori- oricum nu aparțin acelei lumi- pentru că pot obține asemenea imagini și pot trăi asemenea sentimente...înălţătoare.
Jumătate de cabană situată sub zăpadă și un WC răcoros... nevoie mare. Acest lucru este absolut normal aici. Exact ca și cei 2180 de metri ai Muntelui Furnica- ce întâmplare!, cel care străjuieşte Sinaia de sute de ani.
Chiciura sau promoroaca reprezintă un fenomen meteorologic ce se întâmplă pe Platoul Bucegilor timp de opt luni pe an, doar că acum s-a suprapus și peste un strat de zăpadă consistent, acoperind tot ce înseamnă fir, antenă sau crenguţă( bine crenguţă nu, că nu există aici).
După o săptămână, imaginile de la televiziuni arătau domnişoare care se bronzau pe aceste bănci sau macho-clubb-eri bronzându-şi pectoralii. Oricum fiţele şi firmele trebuie arătate, chiar dacă nu ştim să schiem, măcar avem clăpari dă... fiţe.
Preţurile la 2000 de metri sunt pe măsura altimetrului. Nu asta este important, ci felul în care se pregăteşte mâncarea de post, pe căramizi și cu gaze. Și când te gândeşti că sunt ,,oraşe" în ţară unde acesta este încă un vis. De... este Valea Prahovei!
Ajungeţi la mânăstirea ce poarta numele unui fost mare boier, prin Buzău-Vipereşti-Tisău( la primul indicator sunt 22 km.) sau continuati după Vipereşti-Sătuc( lăsând pe dreapta Berca) pe drumul naţional, până în comuna Măgura, unde la capatul ei faceti stânga și mergeți 7 kilometri printr-o pădure deasă şi sălbatică. Coordonate GPS: 45/14/8.95 N; 26/32/55.03E
,,Mijlocul liniştii" înseamnă trei turle pierdute printre fagii și stejarii dintr-o mare poiană, situată chiar pe vârful Dealului Ciolanu, unul dintre cei mai importanti din Subcarpaţii Curburii sau din Subcarpatii Buzăului.
Biserica mare cu hramul Sf. Ap. Petru si Pavel a fost construita în 1828 si refacută în 1860( lângă una mai veche din 1590), cu o pictura interioară splendidă, pe care n-am cum să o redau pentru că baba cloanţa de la intrare aproape că m-a afurisit când a văzut aparatul de fotografiat. Ai fi spus că păzește Sfântul Graal și nu o bisericuţă.
Dincolo de dezamagirea produsă de întâlnirea cu muma pădurii, deși mânăstirea este de călugari, am rămas cu o parte din suflet lipită de frumuseţea discretă a bisericii, de liniştea curată a zonei si de încremenirea sculpturilor de pe deal.
Aş vrea să merg și vara acolo, pentru că peisajul ar fi infinit mai verde chiar dacă n-aş mai regăsi liniştea aceea de sfârşit de lume.
Deşi blogul meu se bazează exclusiv pe zone, destinaţii sau locaţii turistice vizitate PERSONAL, nevoia de cunoaştere a cititorilor si ,,căutătorilor" acestui blog m-a îndemnat să încep acest minifoileton turistic.
sursa- crestinortodox.ro
Azi despre:
Mânăstirea Pissiota
Situată în sudul judeţului Prahova, lângă drumul Bucureşti- Ploieşti( undeva la Gorgota faceţi dreapta) această mânăstire este ridicată între anii 1928-1929, de către urmaşii unor familii italiene aduse pentru construcţii monumentale în România, şi este un unicat în felul ei.
În primul rând este construită, cum altfel, în stilul renaşterii italiene, dar ce o individualizează faţă de celelalte biserici din ţară este pardoseala unică în România din marmură de Carrara! Lângă biserică găsiţi şi un muzeu bisericesc cu obiecte de cult aparţinând bisericii romano-catolice.
POZITIA: Nordul Carpatilor Occidentali (la V de Depresiunea colinară a Transilvaniei.)
LIMITE: N - Valea Someșului si V. Barcăului; S - Valea Mureșului; E – Depr. Col. a Transilvaniei;
V - Dealurile și Câmpia de Vest
CARACTERE GENERALE:
Altitudinea maxima 1849 m Vf. Bihor (1836 m - Muntii Vladeasa); mozaic petrografic: amestec de roci vulcanice, şisturi cristaline, calcare şi conglomerate;
relief vulcanic în sud (Muntii Metaliferi) conuri şi cratere vulcanice erodate si coloane de bazalt la Detunatele si relief carstic dezvoltat (Pestera Scarisoara, Pestera Ursilor, Cheile Turzii, Cetatile Ponorului);
foarte fragmentat datorită depresiunilor tip golf- pătrunderi ale Câmpiei de Vest si Dealurilor de Vest în interiorul muntilor;
altitudinea scade din zona centrala spre margini s-au format prin cutarea scoartei în orogeneza alpină;
Bătrâneţea grea precum sacul umplut din apropiere, se scurge în pamântul sărăturos de pe dealurile Buzăului, lângă o căpriţă si un câine pripăşit în zonă.
Deşi blogul meu se bazează exclusiv pe zone, destinaţii sau locaţii turistice vizitate PERSONAL, nevoia de cunoaştere a cititorilor si ,,căutătorilor" acestui blog m-a îndemnat să încep acest minifoileton turistic.
Azi despre:
Comuna Bozioru, Buzău- zona cu cele mai multe biserici şi schituri săpate în stâncă
Comuna Bozioru este situată pe valea Bălănesei, afluent al Buzăului, la 15-20 de kilometri de drumul national Buzău- Nehoiu, în Subcarpaţii Curburii.
Aici se află numeroase biserici şi chilii de lemn, între care si o ctitorie a lui Mihai Viteazu din 1596( în satul Nucu), dar si mai multe biserici si aşezări monastice sculptate în gresia si calcarul subcarpatic, de sihaştri retraşi de la cele omeneşti.
Peştera lui Iosif, Schitul lui Agaton, Biserica Piatra Gaurită, Schitul Fundătura sunt denumiri relevante şi sunt doar câteva din minunile spirituale dar si ,,petrografice,, prezente în acestă comună de sub munte.
De astăzi voi scrie pentru o noua rubrică/etichetă numită ,,Pastila de turism", în care voi prezenta succint un obiectiv turistic natural sau antropic pe care mi-aş dori să-l văd în următoarea perioadă. Deşi blogul meu se bazează exclusiv pe zone, destinaţii sau locaţii turistice vizitate PERSONAL, nevoia de cunoaştere a cititorilor si ,,căutătorilor" acestui blog m-a îndemnat să încep acest minifoileton turistic.
Azi despre:
Călineşti-locul unde trenul trece pe sub biserică!
Locaţia este pe valea/defileul Oltului, în Depresiunea Loviştei/Brezoi din zona Carpaţilor Meridionali, în satul Călineşti, unde calea ferată trece pe sub mânăstirea construită aici în 1666 si refăcută în 1835.
Mânăstirea se numeşte Cornetu, are hramul Taierea Capului Sf.Ioan Botezatorul şi este o mânăstire fortificată cu zid de incintă.
Probabil, neputând fi strămutată iar calea ferată neavând destul loc în spaţiul îngust al defileului s-a luat decizia de a se ridica rambleul pe sub acestă biserică. Este singurul loc din lume unde se întâmplă aşa ceva!
Citesc într-un ghid că undeva între Râmnicu Sărat şi Focşani se află, în localitatea Dragosloveni, casa memorială a celebrului autor a a cărţii de căpătâi pentru călători -România Pitorească.
La kilometrul 164, după cum citesc pe pliantul luat de acolo, caut disperat un indicator.
După prima intersecţie nu găsesc nimic, după a doua o iau prin Gugeşti, ocolesc fabrica de lemn, înconjur jumătate din podgoriile Vrancei şi undeva la capătul satului, după ce traversez iar E85, dau după 200 de metri de o căsuţă cu cerdac şi cu etaj, în faţa căreia se află statuia poetului și prozatorului.
Dezamăgit, întreb ghidul de ce nu există niciun indicator şi îmi spune că cei de la drumuri nu l-au considerat conform!
Conform cu ce?
Că toată ţara e plină de indicatoare către mânăstiri obscure și kithcioase în care unii călugări cred că l-au găsit pe Mesia, pe coclaurii credinţei!
Acelea cu ce sunt conforme?
Poate cu vreun pomelnic pentru răposaţii directorului de la drumuri.
Intru şi aflu că nu este casa unde s-a născut poetul(1858-1919) ci aceea în care a locuit câțiva ani în timpul Primului Război Mondial, o casă unde se întâlnea foarte des cu prietenii săi, Barbu Delavrancea și I.L.Caragiale.
Născut în satul Pleşeşti din fostul judet Tutova, poetul prozator a iubit dealurile dogorite de podgorii din Vrancea aceea rubinie, care l-a adoptat și l-a maturizat spiritual.
Pleacă din Dragosloveni cu un car prăfuit în care-şi pune câteva lucruri, atunci când linia frontului îl obligă să se retragă în Moldova.
Întreb pe doamna muzeograf câţi vizitatori are într-un an, si îmi spune că puţini ştiu despre aceasta casă memorială înfiinţată în amintirea scriitorului, în 1958 iar pe siteul muzeului Vrancei NU există fotografii!!!- aşa că singurele poze sunt la mine pe blog- şi mă roagă să-i trimit vreo două poze!
Pe siteul vrancea.com se afla și pagina cu muzeul Vrancei, deci nu există un site individual!!
Aşa se face turism cultural în ţara noastră: fără bani, fără promovare, fără nerv, fără interes şi fără...poze.
Situată într-un cadru excepţional, având Bucegii ca fundal şi râul Prahova ca piatră de temelie, această mânăstire construită de Spătarul Mihail Cantacuzino în 1695 (biserica mică sau biserica veche) reprezintă un simbol al renaşterii spirituale româneşti din secolele XVII-XIX.
Numele vine de la muntele unde Moise a primit cele zece porunci, în amintirea pelerinajului făcut de Spătar la Ierusalim. Zona unde a fost construită biserica era cunoscută ca ,,Izvor" şi nu ca Sinaia, nume dobândit mai târziu, după ce oraşul începe să se dezvolte în jurul bisericii.
La aproape 150 de ani distanţă, începe construcţia bisericii mari, după planurile arhitectului George Mandrea, din piatră şi cărămidă, care imaginează o fortificaţie ca a mânăstirilor bucovinene, cu un brâu de ceramică smălţuită ce semnifică Sfânta Treime, precum şi cele cinci cruci diferite de pe turlele bisericii.
Familia regală a locuit aici cât timp s-a construit castelul Peleş, începând cu 1871, iar drept mulţumire Regele Carol I a introdus energia electrică, aceasta devenind prima mânăstire ortodoxă din România iluminată astfel.
Frumuseţea acestei mânăstiri vine şi din stilul brâncovenesc în care sunt construite chiliile și din pictura veche din biserica mică, acolo unde Pârvu Mutu Zugravu a pictat scene din viaţa Sfintei Ecaterina; el fiind cel mai de seamă pictor din perioada brâncovenească, tot el ocupându-se şi de bisericuţa din Berca- Buzău.
În muzeul mânăstirii se află prima ediţie a Bibliei, tipărită în română prin grija domnitorului Șerban Cantacuzino, în 1688 precum și 5 icoane pictate de același Pârvu Mutu.
