Casa memorială George Enescu din Sinaia

bustul lui Enescu este creaţia unui mare sculptor român, Ion Irimescu


creatia arhitectului Radu Dudescu

dinspre hotel

Priveam de pe balconul Hotelului Riviera din Sinaia către Prahova cea frumos curgătoare, şi observ o vilă frumoasă cu un turn de belvedere, răsărind dintre copacii îngheţaţi.

Spre rusinea mea nu ştiam că este casa memorială a marelui compozitor român George Enescu, vila sa mult iubită de la Sinaia, numită ,,Luminiş". Am ajuns să o fotografiez dincolo de porţile din fier forjat pentru că muzeul era închis, dar si după un slalom plin de adrenalină pe strada bombardată din cartierul Cumpătu din Sinaia( ruşine!)

Din banii obtinuţi pentru marile sale concerte, compozitorul a dorit să aibă un colţ de rai, de munte si de linişte care sa fie doar al lui, locul unde să compuna Rapsodiile române, Concertul pentru pian şi mai ales părţi importante din opera ,,Oedip".

Plecat din ţară după o ultimă vizită la mormântul mamei sale, în 1946, are puterea dar si imensa dorinţă ca aceasta casă să fie donată statului român( statul comunist pe care-l detesta!!) pentru a fi loc de creaţie si de reflecţie pentru artiştii români. Acest lucru se întâmpla în 1947, iar în 1990 vila intră în categoria caselor memoriale, dupa o serioasă restaurare.

La parter, în salon, se afla faimosul pian ,,Ibach" la care maestrul a susţinut miniconcerte pentru prietenii invitaţi la vilă si de asemenea colecţii impresionante de porţelanuri si obiecte tradiţionale româneşti dar şi camera soţiei maestrului Maria Cantacuzino-Enescu sau mansarda în care a creat compozitorul.

Salina Praid şi speleoterapia

unelte de lemn folosite de secuii ocnaşi la exploatarea sării

capela ecumenică sfinţită în 1993 cu hramul Sfântului Ioan de Nepomuk




Situat la poalele Munţilor Gurghiu-Harghita, în extremitatea estică a Depresiunii Colinare a Transilvaniei, Praidul este cunoscut pentru salina extraordinară amenajată aici. Alte saline vizitabile din ţară mai sunt la Tg.Ocna, Cacica, Turda şi Slănic Prahova.

Zona Praid-Sovata poartă numele de ,,Ţinutul Sării", dealul ce înconjoară localitatea numindu-se, cum altfel, Dealul Sării( sau Spatele Sării) cu altitudinea de 576 de metri, fiind în fapt o cută diapiră apărută într-o mare de lave andezitice neogene.

Salina propriu-zisă se vizitează(12 lei intrarea) mergând cu un autobuz pe un drum-galerie lung de 1250 de metri până la intrarea către scările (câteva sute) ce coboară la 120 de metri adâncime. Sub acest orizont sarea se exploatează în continuare după ora 15, de la adâncimi de până la 320 de metri.
Zăcământul de sare(cel mai mare din ţară) îşi are rădăcina la mai bine de 3 kilometri în pământ, acesta ar putea asigura necesarul de sare al ţării pe câteva sute de ani!

Speleoterapia(forma de terapie practicată în aerul plin cu aerosoli din minele de sare sau din anumite peşteri) şi climatoterapia se practică minim patru ore pe zi( încă din 1980) timp de trei săptămâni, pentru afectiuni ale aparatului respirator(astm în special) dar şi pentru reumatismul bătrânilor. Numărul de vizitatori din timpul verii atinge un maxim de 3000 pe zi, aici funcţionând un restaurant, un mic muzeu al sării, o minibiblioteca dar si terenuri de sport sau sala de internet.

Lângă salină functionează un bazin cu apă clorurosodica(sarată) si termală cu temperatura de 50 de grade recomandatî în afectiunile ginecologice, la fel ca lacul Ursu din Sovata.

Lacul Ursu(Sovata), rezervaţie naturală cu proprietăţi terapeutice unice

Situat chiar în centrul staţiunii Sovata, acest lac este cunoscut de multă lume datorită salinităţii sale foarte mari, proprietăţilor terapeutice dar si pentru faptul ca este o rezervaţie naturală.

În lumea ştiinţifică este cunoscut ca fiind lacul cu heliotermie(cel mai mare din lume, de acest tip si unic în Europa). Heliotermia seamănă cu efectul de seră, căldura intră în lac prin stratul de suprafaţă- mai dulce- ajunge în stratul de adâncime-mai sărat- unde rămâne captivă(n.m.- căldura). Astfel, în adâncime, la peste 1,5 metri se înregistrează o temperatură ce variază între 26 si 71 de grade Celsius, în funcţie de anotimp.



Proprietăţile terapeutice ale lacului, ţin de fenomenul de heliotermie și de salinitate care poate ajunge la adâncime până la 300 de grame/litru, conținând nu numai sare de bucătărie(NaCl) ci şi săruri de magneziu, potasiu și calciu. Vara, staţiunea este plină de turişti străini şi români, tineri și bătrâni care inundă la propriu malurile amenajate pentru baie ale lacului. Principalele afecţiuni care se tratează aici sunt cele ginecologice, cele ale aparatului locomotor si cele ale sistemului nervos periferic.



Formarea lacului se leagă de prezenţa în zonă a cutelor diapire(dealuri cu depozite de sare în interior) si de infiltrarea în ele a apelor din precipitaţii care au creat o cavitate carstosalină ce include Lacul Ursu, dar si două lăcuşoare în aproiere numite Lacul Verde si Lacul Roşu cu salinitate mai mare. Solul din zonă, deşi plin de săruri a generat o pădure de foioase luxuriantă, ce oferă peisajului o notă de exotic care bucura ochiul
privitorului.o imagine de iarna.

O excursie frumoasă!

La Bezid
La Biertan
La Motel Corsa, pe terasa transformată în discotecă

La Salina Praid
  Cheile Bicazului

O excursie pe timpuri de criză este o performanţă în sine, mai ales că am dorit ca elevii să se bucure de condiţii foarte bune. Am ales o pensiune-motel de trei stele, la doi kilometri de Sighişoara, cu dotări excelente( voi reveni cu o postare despre Motel Corsa).

Un stres plăcut începe să le dea ocol copiilor din a V a E, pe măsură ce data plecării se apropie.
Părinţii se plâng că puştii aflaţi în pragul pubertăţii, încep să piardă din ce în ce mai mult timp gândindu-se şi consumându-se pentru excursie şi că alocă foarte putin timp pentru scoală.
Eu însă îi văd altfel, se concentrează la ore în măsura în care profesorul le ,,distrage" atenţia de la ,,lipeli" şi intrigi.

Bucuria plecării într-o excursie nu este egalată de nimic. Cu atât mai mult cu cât unora dintre ei nu le mai place în mod deosebit să meargă cu părinţii, iar în plus, aici sunt cu colegii, iar libertatea, ah da ... libertatea de a te distra neîngrădit, supravegheat de un dirig' care are multe pe cap( vreo 35 de personalităţi puternice şi gălăgioase), nu poate fi decât ameţitor de frumoasă.

Constat pe an ce trece, că elevii cu care merg în excursie sau pe care îi insoţesc la diverse evenimente ştiu să se distreze foarte bine, acestia dulci pe care îi ,,diriguiesc" nu fac excepție.
Fiecare băiat( și nu sunt decât 10 din 35!) a invitat la dans câte o fată în aplauzele asistenţei, dar frustrările se accentuează si capătă proporţii de tragedie, atunci când alte 15 fete nu au partener.
Aşa că fii şi diriginte şi consilier pe probleme sentimentalo-hormonale.

Una peste alta sunt copii pe care mi-am dorit întotdeauna sa îi am ca diriginte, îi iubesc pentru inocenţa lor( încă!) si pentru spiritul de echipă pe care îl au dar şi pentru sinceritate.
VĂ PUP. DIRIGU'

Puncte cardinale

Că tot a venit vara de câteva zile.

Bezid- satul scufundat de comunişti, un obiectiv turistic trist

Calc cu grijă prin bălăriile ce invadează malurile pline cu răchită, ocolesc micile bălţi rămase de la ultima ploaie, sar peste sutele de peturi și de resturi menajere aduse de ape la coada lacului. La un moment dat, printre ramuri zăresc o turlă ruinată de biserică, care învinge timpul, apa lacului și intemperiile de mai bine de 20 de ani.

Este turla bisericii catolice din fostul sat Bezid, satul ungurilor harnici, pălărieri din tată în fiu şi cultivatori de trandafiri de stepă.

Refuzul bătrânilor satului de a pleca din vatra strămoșească, după construirea barajului  în anii 1975-1977, lucrare continuată apoi în 1988-1989, a dat naştere unor tragedii umane enorme. Drama oamenilor de aici nu poate fi descrisă decât  urmărind pozele făcute peste ani de turiştii amatori de istorie şi nu de  turiștii de week-end amatori de peşte sau grătare.

Pe pârâul Cuşmed și pe râul Niraj aveau loc numeroase inundaţii ce ameninţau oraşele Târnăveni și Sângeorgiu de Pădure (din care face parte sătucul Bezidu Nou), aşa că autorităţile comuniste iau decizia să realizeze un baraj de pământ și să instaleze o mică hidrocentrală sub el.

Microdepresiunea în care se afla acest sat înfloritor trebuia inundată, iar oamenii strămutaţi la bloc, în Sângeorgiu de Pădure. În 1989, într-o noapte , apa cea mare a venit repede, a umplut satul şi uliţele, a dărâmat casele din chirpici şi a inundat cele două biserici, catolică şi evanghelică.

Când văd azi pozele realizate în excursia cu elevii, am un gol în stomac și sentimentul că vieţi nevinovate de bătrâni au fost jertfite pe un altar improvizat, bântuit de figuri demonice al căror nume se termina inevitabil în ,,escu".

Un obiectiv turistic trist, de care România aceea a nostalgicilor după marile realizări, ar trebui să se ruşineze, iar ruşinea ar trebui spălată de autorități, măcar cu o placă comemorativă.

Doar localnicii și maghiarii din Ungaria( mulți plecați acolo după Revoluție)  mai vin și ţin o slujbă religioasă lângă biserica scufundată, amintindu-şi de drama întâmplată aici.

P.S. Nici un ghid turistic din România nu menţionează existenţa lacului, darămite povestea tristă a apariției lui.

 

biserica evanghelică!




o casă!


scările care nu mai duc nicăieri!


ruinele celor două biserici!

Biserica interzisă femeilor din Muereasca, Vâlcea!

 ( sursa foto-crestinortodox.ro)

Pastila de turism sau ce aş vrea să văd în România
Azi despre:

Comuna Muereasca situată la poalele Munţilor Căpăţânii, în judeţul Vâlcea, este accesibilă dinspre Râmnicu Vâlcea, Călimăneşti sau Băile Olăneşti.
În această comună(cu un nume ciudat şi în deplin contrast cu situaţia), în satul Şuta, se află  mânăstirea Frăsinei, ctitorie a Sfântului Calinic, cu biserica cu hramul Adormirea Maicii Domnului, construită între 1860-1863, care are tipicul Sfântului Munte Athos, adică femeile nu au voie sa intre în biserică, acesta fiind singura biserică din ţară care nu a fost secularizată.

În centrul comunei se afla Piatra de la Stolovan, un punct cu o rezonanţă istorică deosebită pentru localnici, pentru că aici se adunau haiducii din codrii Builei.

Biserica din Ulieş

O biserica reformată din 1798, judeţul Harghita, pe care am fotografiat-o în drum spre biserica UNESCO din Dârjiu.
Aspectul ei părăsit şi trist contrastează cu poza vie ce surprinde linşitea turlei desenată pe fundalul unui cer limpede de decembrie.

Cota 1400 din Sinaia şi telegondola

Hotel Alpin, situat pe ,,buza '' prăpastiei, sau mai bine zis pe o brână sau poliţă ce aparţine uriasului abrupt al Bucegilor. Am aflat târziu ca în zonă, reîncepe activitatea monahală la un schit ce a disparut un timp, numit Sfânta Ana.

Sinaia văzuta din telegondola este ca o mică staţiune din Alpi. Lipsesc lacurile glaciare de la poale, autostrăzile si nemţii!

Intâlnirea cu telecabina care urca până la cota 2000, din centrul orasului, şi nu de la Taverna Sărbului de unde am luat telegondola.


Tehnic vorbind, acesta telegondolă a fost inaugurată în 2007, baza este la 1006 metri altitudine, vârful este la 1416 metri, lungimea este de 1385 metri cu o viteza de deplasare de 6 m/s.Este mai spectaculoasa si mai salbatica decit telescaunul de pe Kalinderu din Busteni.

Târgul de produse realizat de elevii de la Cuza

Cu ajutorul prietenului Mitrut,postez câteva poze de la sfârşitul târgului, când copii si-au gasit linistea si au început sa danseze.
A fost o zi plina de evenimente, o zi în care a triumfat spiritul antreprenorial, bucuria obţinerii primilor bani cinstiţi.
Fără ajutorul scolii în mod deosebit(si mă refer la optionale de educatie antreprenoriala), societatea si părintii au inoculat acest spirit copiilor, pregătindu-i pentru ce va urma, ei trebuie doar bine organizati, în rest îşi fac treaba excelent.
Sunt mândru de toti copii acestei scoli, dar mai mândru sunt de copii de la a V a E care au reuşit performanţa de a vinde produse(hand made, popcorn si ciocolata calda), de a juca o sceneta cu trei reprezentatii, de a inventa un joc cu premii care le-au adus în final aproape 12 milioane de lei!!!!!
Este de necrezut, nu?
Cu banii obtinuti de toti elevii(vreo 2000!?) vom construi un foişor uriaş pentru orele în aer liber. Bravo, copii!

Podul monumental în formă de ,,S'', unic în ţară din Sângeorz Băi!

Azi despre:

Podul monumental

Staţiune balneoclimaterica din judeţul Bistriţa-Năsăud, situată la poalele munţilor Rodnei, acesta staţiune de renume în perioada comunistă, nu-şi mai regăseşte calea...turistică, deşi are cu se mândri.
Podul acesta pe care vreau să-l văd are o forma ciudată de ,,S'' ceea ce îl face unicat între podurile din ţara noastră şi se afla în localitatea componentă Cormaia( din păcate nu stiu dacă este pietonal, rutier sau feroviar,pentru că informaţia mea nu este completă).
Ce aş mai vrea să văd sau să vizitez aici: Casa memoriala a lui Liviu Rebreanu din Maieru, depunerile de carbonat de calciu de la Valea Borcutului(vagi asemănări cu Pamukale din Turcia), biserica maramureseană ,,de peste apă".

Câteva precizări despre vulcanul islandez Eyjafjallajökull

Mă supără situaţia acesta cu erupţia vulcanului, din mai multe motive care nu ţin de milioanele de pasageri care stau în aeroporturi ci de precizarile care ar trebui să vină de la specialisti, care culmea, nu mai sunt invitati, si mă refer aici la geologi sau vulcanologi. Plus că au apărut temeri că acesta erupţie face parte dintr-o ecuaţie planetară similara cu subiectul filmului 2012.

Precizări...tehnice

1.Vulcanul Eyjafjallajökull se află în sudul Islandei si are altitudinea de 1666(?) de metri, si este situat la est de capitala Reykjavik;

2.Insula Islanda este cea mai mare insulă vulcanică de pe Glob, fiind situată la capătul nordic al marelui rift atlantic( rift: crăpătura formată de curentii magmatici din manta între două plăci tectonice cu sensuri diferite), rift din care se mai ridica vulcani precum Jan Mayen, Teide din Tenerife/Canare, vulcanii din Azore, Capul Verde si Ascension;

3.Vulcanii islandezi, în număr de 100, din care 30 activi si foarte activi, nu sunt vulcani propriu-zisi, cu caracteristici de con înalt, coş sau crater, ci sunt eruptii longitudinale localizate pe mijlocul insulei pe o directie NE-SV, asta pentru că riftul trece prin mijlocul insulei.

4.Vulcanii de tip islandez se caracterizează prin curgeri de lave bazice în lungul unor crăpături ce pot atinge si 20 de kilometri. Cea mai cunoscută este linia Laky (gresit asociata cu un vulcan) pentru ca în lungul ei sunt 150 de miniconuri cu înăltime de maxim 150 de metri. Un alt vulcan cunoscut este Hekla, iar cea mai devastatoare eruptie de cenusă vulcanica din Islanda s-a produs pe insula Heimaey(in 1973, acoperind cu cenusa orasul Vestmannacjyar), la sud de Eyjafjallajökull, pe aceeasi linie de rift asociată si cu apariţia în anii '60 a insulei Surtsey.





Cenuşa vulcanică

1.Este un material foarte fin, rezultat din arderea particulelor de lavă sau din fărâmiţarea materialului cazut în crater.

2.Una dintre cele mai mari eruptii de cenuşă, numite de specialisti ,,val de praf vulcanic", a avut loc în 1982, în vulcanul El Chicon din Mexic, când cenusa si praful vulcanic au ajuns în stratosfera la 30 de kilometri înaltime, răspânditi de curetii Jet-stream( ce au viteze de sute de kilometri pe ora) în toata emisfera nordica, generând cel mai rece august din toate timpurile din America de Nord, ca si o cumplita iarna între 1982 si 1983.

3.Datorita eruptiei vulcanului Galunggung din Indonezia tot din 1982, unui Boeing 747 al British Airlines, care zbura la 12 000 de metri i s-au oprit motoarele timp de 16 minute, aterizând fortat la Jakarta. Alti vulcani ,,cenuşari" sunt Irazu din Costa Rica, Tambora din Indonezia, Fuego din Guatemala, Katmai din Alaska si Pinatubo din Filipine, cu o eruptie catastrofala în 1991, ce a acoperit luni întregi tot sudestul Asiei.

Concluzii

1.Incălzirea Terrei, ca în filmul 2012 nu este posibila, iar acest lucru ar trebui sa fie ,,anuntat,, de eruptia marilor vulcani din toata lumea.
2. Cutremurele recente au legatura doar partial cu eruptiile vulcanice, cum ar fi zonele din Chile sau din Indonezia, iar cel din China nu are legatura cu vulcanismul, la fel ca si în tara noastra.
3.Eruptii de cenusa vulcanica au mai avut loc si au avut urmari infinit mai catastrofale decât deranjul sutelor de pasageri europeni care si-au amintit pentru o saptamâna că sunt oameni si nu semizei tehnologici.

Fosta staţiune Solca şi durerea unui localnic

Am primit pe mail de la Alexandru, o reactie la câteva postari facute despre Solca si împrejurimile acestui oras bucovinean. Dupa cum veti observa, din cuvintele lui Alexandru razbate o tristete care vine si de la meleagurile copilariei( nu avem toti asa ceva ?) dar si de la gândul legat de ,,ce ar fi putut deveni Solca".


,,Am placerea de a te saluta si de a-ti spune ca e bine ceea ce faci. Daca ar exista mai multi sau ai avea o buna echipa cred ca turismul romanesc ar avea doar de cistigat.... insa ai dreptate, sunt si alti care ar trebui sa faca ceva pentru aceste zone, putine, dar care inca exista, frumoase si pe cale de a fi distruse. Am vazut o fotografie din ce ai publicat si vad ca padurea dispare intr-un mod.... ,uite am regasit doua foto mai clare si placute daca vrei sa le publici. Da cunosc o parte din obiceiuri, am vazut Pietrele Muierilor urmarind un traseu cu indicii care erau evidente, dese si pline de locuri unde apa cristalinacu mici izvoare te astepta sa iti potolesti setea, zone amenajate (perioada lui Ceausescu nu-mi pare rau ca s-a dus, imi lipsesc insa aceste frumuseti si "interesul" pentru natura). Asa cum ziceam era un orasel in care traiau in jur de 20.000 de persoane, unde in fiecare an veneau pentru a se trata cu izvoarele( ape minerale clorurosodice) captate la unu din cele doua "spitale", multi bolnavi, iar in fabrica de bere erau angajati in jur de 1.000 persoane in trei schimburi, iar in 2005 am ajuns sa aud ca tot orasul, de la primar pina la gunoier sau fie 200 in total??( n.m. in jur de 5000) suparat? trist? cine a facut bine si cine nu?.Nu stiu! Sti, cind ajungi si vezi ceea ce vezi, si sti cit a fost de frumos, cind vezi ceea ce a mai ramas... e dureros. Toate pasunile erau pline de animale care ofereau o brinza si un lapte extraordinar, si cind zic ca nu am regasit aceste arome e si pentru faptul ca orasul Solca este locul doi in Europa ca si puritate de atmosfera??? O zic alti, eu l-am simtit. Te salut si sper sa reusim intr-o zi sa bem si o bere impreuna( era foarte buna)."
Alexandru Tehanciuc

Câmpia Română- caracterizare fizico-geograficâ

Pozitia: în sudul țării;

LIMITE: N – Pod. Getic, Subcarpaţii Curburii, Pod. Moldovei

- S – Lunca Dunării;

- E – Lunca Dunării(Sectorul Baltilor)

- V – Lunca Dunării;

CARACTERISTICI: cea mai mare unitate de câmpie din România ;

altitudinea minima în Campia Siretului Inferior (5 – 6 m);

altitudinea maxima Campia Piteştilor 300 m;

s-a format prin sedimentare (nisipuri şi pietrişuri) într-un fost lac, la sfârşitul orogenezei alpine;

înclinată spre S şi E, lucru indicat de direcţia de curgere a râurilor: Oltul şi Jiul la S, Argeşul spre SE, Ialomiţa spre E, Buzău spre NE;

;acoperită de un strat de loess gros de 40 m care scade de la E la V;

crovuri = mici adâncituri de tasare în loess;

- 3 tipuri de câmpii: înalte(piemontane) se află la contactul cu podişurile şi cu Subcarpaţii (Piteştilor, Târgoviştei, Ploieştilor, Râmnicului), joase (de subsidenţă) se află la altitudini mici (C. Titu, C. Buzăului, C.Siretului Inferior), orizontale, netede (tabulare), cu dune şi crovuri (C. Găvanu-Burdea, C.Boianului, Burnasului, C. Vlăsiei);

Trei sectoare:Vestic (C. Olteniei), între Olt şi Dunăre, Central între Olt şi Argeş si Estic, între Argeş şi Prut;

CLIMA: factorii ce influenţează clima în această zonă sunt:

circulaţia generală a maselor de aer dinspre vest;

circulaţia frecventa (geruri) a maselor de aer din NE;

t.m.a. 10° - 11° C şi sub 10° în zonele sudice;

pp.m.a – 500 – 700 mm/an dar şi 400 – 500 mm/an in est;

vânturile: Crivăţul, Vânturile de Vest, Austrul;

HIDROGRAFIA: Dunărea în S, Jiul, Oltul, Vedea, Dâmboviţa afluent al Argeşului, Mostiştea, Ialomiţa, Călmăţui, Buzău, Siret ,Prutul în NE;

LACURILE: în crovuri, partea estică (dulci: Plopu si sărate: Amara, L. Sărat) ,între dune, sectorul vestic, limane fluviale – Snagov, Căldăruşani, Mostiştea, hidroenergetice: Olt, Dunăre (Ostrovu Mare)

VEGETAŢIA: zona stepei în E, zona silvostepei în S şi E; zona de pădure: etajul stejarului fufos (cer şi gârniţă – sectorul central al C. Române), vegetaţie azonală în SV ;

SOLURILE: molisoluri cu cernoziomuri, argiluvisoluri:cu soluri brune şi brun roşcate;

Hotel Riviera din Sinaia, plus şi minus

Situat cam la stradă, cu iz de popas pentru camionagii, cu o priveliste interesantă(din pliant reiese că acesta este un vis, dominat de Crucea de pe Caraiman, care se afla în Buşteni??), acest hotel îţi rezervă totuşi surpize plăcute.



Aflat pe varianta ce ocoleşte Sinaia, în drum spre Bucureşti, îşi merită numele de rivieră sau de ,,margine", pentru că prin spatele lui curge linistită Prahova, dincolo de care se afla casa lui George Enescu şi cartierul Cumpătu. Cazarea se face separat de intrarea în restaurant într-o atmosferă glaciară, holul fiind prea mare ca sa fie încălzit, în schimb în camere este cald si bine, cu conditii de două stele la care se poate adauga chiar si un ,,+". Ce deranjează în faţă este zgomotul permanent făcut de traficul pe care îl stiti, iar în spate o pădurice de arini plus vreo câteva bălării din curte si vreo cincizeci de câini, strică cu totul cheful privitorului.


Mâncarea dă nota deosebită a hotelului, mai ales că este NON STOP, cu feluri traditionale(sarmale delicioase!) cu un vin al casei excelent, cu un mic dejun bunişor (cu variante la alegere) si cu ciorbe proaspete. Chelnerii au acea blazare caracteristică, de genul ,,multumeşte-mi că te bag în seamă", se miscă când mai repede când mai încet, iar unii nu reuşesc să-si steargă rictusul nici atunci când zâmbesc. Aici am observat un lucru interesant si anume ca multi turisti asa zişi de fiţe vin si mănâncă relativ ieftin, iar asta se vede după caii putere ai masinilor lor.
Aşa cum ziceam, plus şi minus.
Să nu-mi ziceţi că sunt două stele si nu trebuie să am pretenţii, pentru că nu m-am plâns de preţuri ci de servicii- şi asta parţial!