Lăsăm în urmă izbucul cu poveste
tristă al Tăuzului şi urcăm spre înălţimile calcaroase ale Bihorului. După ce
ne strecurăm printre cheişoarele Gârdei Seci, ne întâlnim cu pârâul Spurcat şi
cu cel al Vulturului şi în cele din urmă (cu)prindem cu privirea câteva căsuţe,
străjuite de albul stâncilor care dau numele crângului, acolo unde moţii şi-au
găsit culcuş.
Trecem
la pas, prin cătun şi dăm bineţe bărbatului ieşit pe prispă să-şi pregătească
coasa, ocolim grajdul şi livada cu meri semipădureţi, iar lucrurile se întâmplă
natural, chiar dacă mai aveam puţin şi intram în casa omului.
În
mijlocul aşezării se mai află, încă, vechea bisericuţă cu acoperişul găurit de
trecerea timpului, abandonată lângă noua biserică, mică şi ea şi care ocroteşte
cele 22 de familii aciuate în poiana mărginită de molizi falnici, şi de
stâncile Culmii Crestăturii.
Cineva
de la Muzeul Satului, a dorit odată să ia bisericuţa veche de secol XIX şi să o
ducă la muzeu, dar proiectul s-a împotmolit, iar acum este prea târziu să mai
salvezi ceva din tradiţia creştinească a locurilor.
Hărnicia şi curajul moţilor care au
,,lăzuit"(defrişat) pădurea, munca grea la coasă prin poienile răspândite
pe abrupturile carstice, puţinele animale pe care le au, iernile foarte lungi
îndurate sau izolarea, nu i-au descurajat câtuşi de puţin. Sunt elementele care
i-au întărit, de aceea sunt sfătoşi şi ospitalieri, precum bătrânul de la prima
casă de la drum, care nu mai conteneşte cu întrebările şi cu rememorarea
întâmplărilor de pe munte.
În
sunet de tulnic, moţii gătiţi de sărbătoare din Gârda, de pe platourile
Scărişoarei cea cu gheţar sau chiar din Albac, aşteaptă întâlnirea cu muntele
şi tradiţiile, acolo sus, unde muntele pare că atinge cerul.
8 comentarii:
Un loc frumos, in care ma duc in fiecare vara :)
D_le Viorel !
Nimeni nu ne aude, poti sa-mi dezvalui si mie secretul de gasire a perlelor turistice ??
S-au poate sa fie numai talent nascut ??? :-))
Numai doua noptii in Apuseni nu e de ajuns. :-((
@Traveling-imi imaginez, doar sunteti ,,apuseanca" prin adoptie, nu?
@Domnul Ilan- zeci de ore petrecute cu ochii in carti de specialitate, geografice, turistice, cu note de calatorie sau cu impresii-FARA INTERNET SAU WIKIPEDIA-(DOAR IN CAZURI SUPER SPECIALE).Imi place sa cred ca sunt un creator de resursa turistica nu doar un consumator.
Cu respect.
Cand m-am hotarat sa ma fac geograf, nu era wikipedia. Dorinta de cutreierat prin lume mi-a venit din curiozitatea starnita de profesoara de geografie din generala, care ne explica lectiile cu fotografii superbe din toate colturile lumii.
Tot respesctul pentru astfel de profesori de geografie!
Multumesc pentru frumoasele povesti vi!
Asa e, Viorel :)
@Cornelia- total de acord cu tine.Salut intotdeauna cu respect un coleg calator, care mai este si geograf pe deasupra.
Ce dragi mi-s locatiile de genul asta...atat de izolate si de autentice...felicitari!
cateodata imi doresc sa traiesc in locurile astea!!!...atat de liniste ... ar fi minunat !!!! fercu ale..:d
Trimiteți un comentariu