Asta până când am citit un pasaj despre acest vârf, în cartea marelui geograf Ion Simionescu, Prin munții noștri.
Atunci am înțeles ce am simțit...
Inăul e mai accesibil, fie din Valea Vinului, dinspre Rodna, fie de la Cârlibaba( n.r.- eu am urcat pe la Gura Lalei, către lac), drum ales prin tărăgăneala lui, și îndeosebi prin faptul că, după ce ieși din pădure, pășunile larg întinse fac ca la tot pasul priveliștea să fie deschisă.
Sub vârful principal al Inăului, într-un decor măreț, al unei largi căldări glaciare, odihnește și limpedele lac Lala, la înălțimea Ceahlăului. Drăgălășenia lui, mai ales în răsărit de soare, când fața-i e poleită cu aur, este neuitată, cu totul deosebită de a lacului Bucura, în mijlocul năruiturilor de stânci. Cadrul lacului aice îl formează o pășune întinsă, una, verde, bogată, plină, de-i dă un aer de molcomită așezare, ce te dispune. În jur nu e dezolare; clima cu totul alta a făcut ca vegetația să fie bogată, înviorătoare. Neuitată îmi va rămâne amintirea nopții cu lună plină trecută la marginea ochiului de apă cu tainică sclipire".
Despre: Lala Mare
Despre: Bucura
2 comentarii:
Foarte frumoasa prezentare ,a fost ca un vis frumos.In cateva clipe am vizitat un loc ca din povesti.Va doresc o vara insorita si plina de calatorii ,pentru a ne incanta si simturile noastre.
Multumesc. Inseamna ca Ion Simionescu, a scris cu adevarat ceva miscator. Pentru toate sufletele de montaniarzi.
Cu resepct.
Trimiteți un comentariu