Mic ghid pentru un circuit în Săsime

Câlnic

O minimă pregătire pentru cei ce-și doresc un circuit, presupune în primul rând alegerea traseului (lungime, timp, drumuri, nr. de orașe, nr. de obiective), a cazării( nr. de zile, condiții) și a obiectivelor și a tipului lor (arhitecturale, religioase, naturale, urbane, muzeale, etnografice). 

Spun și scriu asta pentru că am constatat că românii nu știu, sau mai bine zis nu-i interesează să-și planifice concediile și/sau circuitele prin țară, după minime reguli turistice, cu excepția earlibooking-urilor, poate.
Ca să nu mai vorbesc că atunci când ajung în afara țării, nu au minime cunoștințe generale, geografice sau de gramatica franceză ori germană, că de engelză nu are rost să vorbim, pentru că fiecare se descurcă cumva.
În sfârșit, să revenim pe meleaguri transilvane.
Un circuit în zona din sudul Transilvaniei presupune o oprire obligatorie în zona Mărginimii Sibiului, la românii de acolo, la ciobanii și stânile lor, după care se poate continua în regiunea de origine germană Sibiu- Cisnădie- Cisnădioara-Tălmaciu, și chiar dacă nu mai sunt mulți vorbitori, cred că vă va folosi un ghid de conversație româno -german, chiar dacă dialectul săsesc vorbit aici este unul arhaic.

Valea Viilor

N-aș vrea să insist asupra multiplelor obiective turistice din orașul lui Herman( Sibiu- Hermanstadt), astfel că vă recomand trei obiective religioase aflate în patrimoniul mondial UNESCO, de care, sau cu care sudul vestitei regiuni Siebenburgen( 7 Cetăți), se mândrește.

Este vorba de bisericile fortificate de la Valea Viilor, numită Wurmloch, devenită în românește Vorumlac, și care înseamnă ,,Gaură de vierme", corect din puntul de vedere al gramaticii limbii germane dar și din punct de vedere geografic, întrucât satul este situat la capătul îngust al unei depresiuni alungite între dealurile Hartibaciului.

A doua biserică fortuificată este cea de la Câlnic, în dialectul săsesc Kellenk , iar în germana literară Kelling, unde se află unul din cele mai bine păstrate turnuri, din secolul al XIII lea, numit Donjonul Siegfried.

Biertan

Cea de a treia biserică fortificată, este și cea mai cunoscută și cea mai bine păstrată, este vorba despre Biertan, numită în germană Birthälm, și care se mândrește cu o celebră încuietoare de la ușa bisericii, unică în lume, dar și cu două rânduri de fortificații.

Închei micul ghid și puținele dar esențialele recomandări pentru sudul Transilvaniei, cu explicația pentru SĂSIME, simplă de altfel, pentru că este preluată de la SECUIME, ambele populații venite în zonele lor în secolele XII-XIII.

Despre riviera slovenă la Adriatica

Slovenia are ieșire la mare, pe doar 46 de kilometri, în extremitatea estică a Golfului Trieste unde se află o limbă de pământ stâncoasă, îngrămădită între litoralul croat și cel italian. 
Se poate ajunge cu mașina, autocarul dar și prin procurarea de bilete de avion, pentru că exista aeroporturi și la Ljubljana, si la Koper si în Italia la Trieste.

Orașul cel mai cunoscut și mai mare de pe această coastă este Piran, în a cărui jurisdicție se află perla litoralului sloven, Portoroz.
Numele său vine de la călugării benedictini, care au înființat aici o mănăstire numită Santa Maria de la Rose, situată în apropierea unui port natural ferit de furtuni, astfel că pe hărțile vremii apărea denumirea de Porto Santa Maria de la Rose, transformat în timp în Portorose( în italiană) sau Portoroz în slovenă, adică Portul Trandafirilor. Pentru că Portoroz este situat foarte aproape de Croația și de peninsula Istria și de restul litoralului dalmat, se pot face curse cu bilete ieftine de avion, de la companiile europene care operează curse spre Croația sau Muntenegru.
Frumusețea sa constă în situarea extraordinară pe coastele calcaroase,  cu multe care rustice care curg în valuri către micile porturi de ambarcațiuni.
Dintre casele rasfirate pe străduțe înguste răsar peste tot palmieri, pini portocalii mediteraneeni, tuia columnari, măslini, migdali și smochini. Iar la tot pasul, peste zidurile gardurilor, cad tufe uriașe de oleandri roșii, albi, roz sau lila.
Deși este o stațiune mare, aspectul ei îngrijit și curat nu-ți oferă sentimentul  pe care-l ai în țară, că ești sufocat de construcții, de comercianți agresivi sau de fumul grătarelor.
Hotelurile de cinci stele care stau aliniate frumos în zona centrală a stațiunii și șiragurile de case cu acoperiș roșu și terase care dau către mare, sunt perfect încadrate în peisajul exotic al acestei oaze de relaxare. Depinde de bugetul pe care-l aveți la dispoziție, dar siguă vă descurcați și cu bilete low cost și cu cazare și mâncare low-cost.
Restaurantele și terasele, pentru toate gusturile și buzunarele, se înșiră frumos pe așa zisa plajă, oferind mâncare tradițională și internațională și băutură, cam scumpă, este drept, pentru că în Slovenia TVA-ul la băuturi este de 24 %, mult mai mare decât la alimente.
Stațiunile de pe riviera slovenă sunt de mult o atracție pentru turiștii italieni, germani sau austrieci și sper să devină și pentru români, bulgari sau alți est-europeni.

Ce înseamnă să călătorești

În perioada vacanței e plină lumea de persoane care aleargă de colo colo, cu dorința evidentă, maladivă aș putea spune, de a vedea multe obiective turistice într-un timp relativ scurt, așa că, repede, caută bilete de avion cu destinația Roma sau o zonă cu lacuri glaciare din Alpi. Dacă o fac doar ca să aibă despre ce vorbi sau cu ce se lăuda la multinațională, nimic mai firesc, căci e mai bine să poți cita mai multe nume de locuri și orașe; mai trece timpul și mai bifăm vreo stațiune, oras cultural, muzeu sau hotel de fițe sau de nefițe.

DAR, dacă o fac pentru ei, pentru a vedea cu adevărat, îi înteleg. Când vezi lucrurile în fugă, ele ajung să semene unul cu altul.
Un torent pietros de munte este, peste tot, un torent. Astfel cei care cutreieră o lume cu viteză maximă nu vor fi niciodată mai bogați în amintiri la sfârșit față de început.
Cunosc oameni care au wishlist-uri, cu țările și orașele importante ale lumii, și care te anuntă imediat ce pun mâna pe niște bilete de avion pentru Barcelona, sau pentru Colombo, în Sri Lanka, doar cu gândul expres de a te umili.

Adevărata bogăție a spectacolelor constă în detalii. A vedea înseamnă a parcurge detaliile, a te opri puțin asupra fiecăruia și, din nou, a cuprinde ansamblul dintr-o privire. Nu știu dacă unii pot face toate astea rapid, pentru ca apoi să alerge la altceva și să reînceapă. Eu n-aș putea. Fericiți cei din Amsterdam care, în fiecare zi, pot arunca o privire la lucruri de valoare și profită de canalele și de curcubeul vaselor care roiesc în sus sau în jos, de exemplu, ca de un tablou pe care-l ai în casă, așa cum ar trebui să fie fericiți și cei ce au deja biletele de avion pentru Amsterdam, și care se duc să simtă fiorul adevărat al ,,Veneției Nordului".

În timp ce, dacă treci printr-un muzeu o singură dată, sau printr-o țară, ca turist, este aproape inevitabil ca imaginile, amintirile să se amestece și să formeze un soi de imagine cenușie, cu liniile neclare.
După gustul meu, a călători înseamnă să parcurgi un metru sau doi o dată, să te oprești și să privești din nou un aspect abia descoperit al aceluiași lucru. Adesea, dacă te așezi puțin mai la dreapta sau mai la stânga, totul se poate schimba mai mult decât dacă faci o sută de kilometri.

Trebuie numai să alegi un spectacol bogat și variat, astfel încât să nu te moleșească obișnuința. Mai trebuie menționat că pe măsură CE ȘTII să vezi mai bine, un spectacol oarecare ascunde bucurii inepuizabile. Și, la urma urmei, de peste tot se poate vedea cerul înstelat, depinde din ce unghi privești sau cum îl privești.

Tulcea- poarta de intrare în deltă

Tulcea este cel mai mare oras din judetul cu acelasi nume si totodata resedinta acestuia, este situat in regiunea istorica Dobrogea, in Sud – Estul Romaniei, iar la ultimul recensamant aici au fost inregistrati circa 67000 de locuitori dintre care 92% romani, iar restul turci, rusi-lipoveni, tatari, ucraineni sau alte minoritati. 

Datorita faptului ca orasul Tulcea este si port, aici puteti ajunge cu vaporul pe Dunare, cu masina pe caile rutiere sau cu trenul, in Tulcea functionand doua gari Tulcea Oras, respectiv Tulcea Marfuri.

 Deasemenea, la o distanta de aproximativ 105 km fata de oras si la 15 km fata de Constanta se afla Aeroportul International Mihail Kogalniceanu si va sta la dispozitie in cazul in care vreti sa va deplasati cu avionul. In Tulcea exista numeroase unitati de cazare deschise tot timpul anului, ce va asteapta pentru petrecerea unui concediu de relaxare si odihna. Un oras ca acesta are nevoie de mai multe zile pentru a fi vizitat iar cei care nu au un loc propriu in oras ar putea arunca o privire peste aceasta selectie de pensiuni si case de vacanta din Tulcea.

Fiind situat chiar la intrarea in Delta Dunarii (Rezervatie a biosferei), orasul Tulcea va ofera posibilitatea de a pleca in drumetii pe numeroase trasee turistice dintre care amintim: Traseul 1 – Tulcea – Canalul Mila 35 – Garla Sireasa – Garla Sontea – Canalul Olguta – Dunarea Veche – Mila 23 – Crisan – Maliuc si din nou Tulcea, un traseu de o frumusete rara strabatut doar cu barca, unde aveti posibilitatea de a admira peisaje floristice si faunistice deosebite (nuferi, stufaris, salcii si numeroase pasari); Traseul 2 – Tulcea – Canalul Litcov – Canalul Crisan – Caraorman – Hotelul Lebada – Maliuc – Tulcea este un traseu pe un canal sapat cu harletul de catre un pescar pe nume Litcov pentru a ajunge in locuri noi bogate in peste; Traseul 3 – Tulcea – Maliuc – Hotel Lebada – Canalul Crisan – Caraorman – Lacul Puiu – Popas Puiu – Lacul Rosu – Lacul Rosulet – Canalul Rosu – Canalul Busurca – Sulina – Tulcea este un traseu pe care puteti sa-l urmati pentru a ajunge in cel mai estic oras din Romania si anume Sulina; Traseul 4 – Hotel Lebada – Canalul Mageru este un traseu in apropierea caruia se afla padurea Letea, unde puteti intalni o mare diversitate de specii atat de plante cat si de animale; Traseul 5 - Murighiol – Canalul Dunavat – Canalul Dranov – Golful Holbina – Lacul Razim – Gura Portitei este un traseu parcurs prin cel mai mare complex lagunar de pe teritoriul Romaniei si anume Razim – Sinoe, situat in sudul Deltei Dunarii.

In aceasta zona minunata a tarii noastre pot fi organizate drumetii pe trasee turistice in localitatea Letea, localitatea C. A. Rosetti, padurea Letea, lacul Nebunu, Padurea Caraorman, Lacul Erenciuc, localitatea Murighiol sau grindul Saraturile. Pe langa atractiile amintite mai sus, in orasul Tulcea si in imprejurimi mai exista si alte obiective turistice pe care le puteti vizita si admira oricand doriti dumneavoastra. De exemplu, Piata Civica din oras este ideala pentru recreere, Acvariul Complexul Delta Dunarii are in dotare peste 50 de specii de pesti, Lacul Jijila, Muzeul Ecoturistic Delta Dunarii, Muzeul de Etnografie si Arta Populara Delta Dunarii, Muzeul de Istorie si de Arheologie, Cetatea Aegyssus, Rezervatia Naturala Sacalin – Zatoane sau lacasurile de cult Biserica Buna Vestire, Catedrala Sf. Nicolae, Biserica Sf. Gheorghe sau Manastirile Celic Dere, Cocos si Saon, unde va puteti reculegere spiritual.

             

Pădurea subtropicală din inima Deltei Dunării

Rezervația forestieră Pădurea Letea, în suprafață de 182 de hectare, este un unicat în Europa și cred că și în lume. În primul rând că este cea mai veche rezervație naturală din Dobrogea, ea fiind înființată în 1938, la puțini ani după Parcul Național Retezat, prima declarată din țara noastră. 

În al doilea rând prezintă câteva caracteristic fitogeografice de excepție, fiind amplasată pe fâșiile de nisip ce alcătuiesc Grindul Letea, din zona deltei fluvio-maritime.
Unicitatea ei rezidă în faptul că este o pădure cu aspect luxuriant, tropical sau subtropical, deși, este amplasată pe nisip(!?), și în regiunea cea mai secetoasă din țară, unde precipitațiile ating cu greu 400 de milimetri pe an(aproape de valorile unui semideșert!).

În cazul în care căutați oferte în Delta Dunării, ar trebui să faceți, împreună cu proprietarii de pensiuni, toate demersurile speciale pentru obținerea autorizației de vizitare a acestei minunații, numita Hasmacu Mare-Letea. O ocazie în plus să vizitați și satul Letea, cu casele sale tradiționale lipovenești.

Grindul cel mare de 10 kilometri lungime, cuprinde cea mai remarcabilă vegetație, în compunerea căreia intră stejarul brumăriu(specie termofilă), plopul alb, plopul negru, salcia albă și frasinul pufos. Elementul de curiozitate, cel care dă aspectul de junglă temperată este însă o liană, numita Periploca graeca, care desfășoară coarde lungi de 10-25 de metri, de culoare roșu-brumăriu, și care ,,leagă" copacii seculari unii de alții. Deși de origine mediteraneeană, această liană își găsește aici cea mai nordică locație din lume. În afară de aceste liane, mai stau agățate de arbori și vița de vie sălbatică, hameiul, iedera sau volbura.

Dacă v-am captat atenția și dacă cumva vreți să vă cazați la o locație de lux din inima deltei, alegeți Hotel Danube Delta Resort din Delta Dunării, pentru că de aici puteți vizita grindul și pădurea Letea, sau mai la nord, rezervația Roșca-Buhaiova, unde cuibărește cea mai mare colonie de pelicani din Europa sau ceva mai la sud, rezervația de la Palada- Pelișor, unde găsiți celebra gâscă cu gât roșu  dar și  pe sora ei mai gulerată.
Inutil să vă mai spun de cele 110 specii de pești din deltă sau despre cele peste 1000 de specii de plante, higro și hidrofile, sau despre câinele enot, nurca( disparută din Europa de 150 de ani!), broasca țestoasă sau vidra.
Toate aceste elemente zugrăvesc un tablou unic în partea asta de lume, un tablou real, palpabil și foarte la indemână pentru noi românii, atât ca spațiu geografic cât și ca posibilități de cazare și drumeție.

Exotism culinar în Slovacia

Dacă cumva vă vine în gând să faceți un drum în Europa Centrală sau poate vă vine pofta odată cu citirea acestui articol, vă recomand să vă luați bilete de avion Blue Air, și să poposiți la Bratislava, pentru a încerca bunătățile din bucătăria slovacă. Vă va aștepta un exotism culinar, generat de influențele cultural-gastronomice din numeroasele țări cu care se învecinează acest mic stat.

Gastronomia slovacă- Slovenska Kuria-  abundă în bunătăți de orice fel, vorba aceea, numai cu carne să fie.
Aerul oarecum exotic degajat de bucătăria central europeană, cu influență germană (catolică sau protestantă), este întregit peste tot de salate ca element compensatoriu și de nelipsita varză.
Știti deja că central europenii nu obișnuiesc să mănânce ciorbe, un ingredient ce aparține culturii ortodoxe, est europene( rusești mai exact, gândiți-vă la cuvântul ciorbă). Cu bilete de avion ieftine, se poate face un circuit al ciorbei, borșului sau supei, în toată Europa, dar asta este o recomandare de turism extrem, deja.

Puteți găsi în meniurile slovace supe de diferite feluri, recomandarea mea expresă este aceea de a încerca supa cu varză și cârnați, un fel de mâncărică de la noi, cu un sos ceva mai subțire, sau supa de usturoi cu un fel de crutonașe. Excelente și disponibile și dimineața și la prânz și mai ales seara(?!).
Ele trebuie însoțite- obligatoriu- de un păhărel de Borovicka Spisska, băutura sau tăria lor națională.

Felurile principale încercate de noi au avut în centru cărnurile. Un fel de celebrare a Crăciunului, pe care nu l-am petrecut în țară. Dincolo de cartofii de care sunteți plictisiți, am pus câteva fotografii sugestive cu tipuri de fripturi- mai ales cea de la Grill Pub-ul din imagine, situat în centrul stațiunii Tatranska Lomnica, și unde un ...rus era specialistul în fripturi- sau alcătuirile cu umpluturi de diferite tipuri de cârnați sau chiar  porțiile de cârnați și caltaboși în sos. Nu ratați cea mai bună bere, peste cea cehească sau nemțească, nu trebuie decât să cereți o ,,local beer, please".

Prețurile nu sunt mari, ci aș putea spune că sunt decente, de vreme ce o friptură cu omniprezenta sălățică- inclusă în preț, și asta  oriunde- nu depășea 7-8 euro!Și dacă mai pui că nici avionul până acolo nu poate fi scump,  pentru asta chiar vă dau o recomandare de zboruri ieftine cu e-Avion.ro, cazarea însă se duce la peste 60-70 euro pe noapte, pentru o cameră. Dar să revenim la gastronomie...

Cu burtica goală, încercați să vă aventurați în satele din jurul stațiunilor unde veți găsi micile afaceri de familie cu restaurant și minipensiune, așa cum am găsit noi în Velika Lomnica. Proprietarii vor face mâncare ca la ei acasă, în bucătărioara lor, astfel sentimentul  acela unic și gustul mâncării gătite de o gospodină nu se va pierde. El va căpăta dimensiunea gastronomică și spirituală de care aveți nevoie atunci când vă aflați în altă țară.

La terasă- revelația decenței turistice

Coborâm în pas leneș străduțele care pleacă din breteaua de beton care se numește malul Dâmboviței, căutând un loc unde să ne relxăm și să mâncăm. Plecăm de la hotel pe care l-am găsit ușor cu ajutorul prietenilor noștri. Pentru noi, nu este importantă abundența-deși nu strică niciodată să ai de unde alege-, ci ambianța, servirea, decența chelnerilor, comoditatea scaunelor, aranjamentul mesei, oferta de băuturi, muzica decentă, spațiul de joacă pentru copii, etc.

Știu că suntem pretențioși pentru niște turiști români într-o capitală de țară semibalcanică, dar așa înțelegem ce mai trebuie făcut. Și se pare că unii reușesc să ne mulțumească și să ne împlinească așteptările,cum se întâmplă la multe restaurante în București. În cele din urmă găsim ceva. Ceva care ne va satisface pe deplin.

Sincer, vă spun, nicăieri în acest oraș n-am mâncat atât de mult cu atât de puțini bani. Sutele de terase colindate cu copii după noi în ultimi ani, nu ne-au oferit atâta satisfacție culinară cât această terăsucă, relativ izolată pe o străduță din zona centrului vechi. Fără pretenții de mare terasă cu fițe, fără fântâni arteziene sau soliști de mâna a treia, care-ți cântă la ureche o manea neaoșă, chiar dacă terasa are nume de capitală europeană.

Patronul, un tip tânăr, surprins de abordarea mea entuziastă, îmi mărturiseste cinstit și absolut natural că  ,,respectă rețetarul". Și atunci, lovit de dimensiunea comercială a vorbelor domnului patron, cuget adânc: Cine respectă nenorocitul acesta de rețetar în orașul ăsta blamat de toți? 

Răspuns: NIMENI!

Sau apoape nimeni!

Cu o exceptie: terăsuca de pe colț, dintr-o capitală cu iz semibalcanic.

Cu toate acestea mă duc vară de vară în marele oraș, pentru zilele și nopțile concertelor din București, pentru că se întâmplă, după cum am spus, şi lucruri bune. Condițiile de cazare se îmbunătățesc iar pretențiile turiștilor se dublează, și pe bună dreptate. Doar fac comparație cu Praga, Atena sau Viena. Apar  terase și restaurante conduse de oameni de bun simţ, familii cu copii ce învaţă sa preţuiască banul și distracția, există și ceva animație cultă pe străduțe și  multă, multă ...distracție.

Circuitul turistic al unor ceasuri unice

Tot explorând ideile de circuite neobișnuite, m-am gândit la unul cel puțin bizar. Ce-ar fi să fac odată un circuit prin Europa în care să mă opresc, în principal, la cinci-șase locații oarecum unice din punctul de vedere al pasionatului de ceasuri.Circuit pe care să-l realizez rapid, cu avionul.

Deși ceasurile au fost inventate în China anului 725, ele au ajuns relativ târziu în Europa, undeva prin secolul al IX lea, răspândindu-se rapid prin marile capitale. Primele  cadrane automate de dimensiuni mai mari au fost create începând cu secolul al XIV lea, la Cluny în Franța, apoi au apărut cu unul, două sau trei calendare(laic, bisericesc, astronomic) în alte orașe ca Londra, Lund în Suedia, Praga, Haga sau Milano, unde pot fi admirate și astăzi.

Circuitul meu ar pleca de la București cu un zbor low cost, eventual, și m-aș opri la cel mai celebru orologiu din lume, la Big-Ben, aflat în turnul palatului Westminster-Parlamentul britanic. Cică este acționat de greutăți în lungime de 5 metri, pendula are 310 kg. iar acele cadranului parcurg într-un an 191,5 kilometri. Sunetele Big-Ben-ului se aud de la 6 kilometri. Aș face cale întoarsă pentru o zi la Sighișoara la celebrul Turn cu ceas, atestat documentar în 1648, cu mecanismele schimbate însă pe la 1906, pe o comandă făcută, unde altundeva decât, în Elveția.
Aș lua bilete de avion Lufthansa, de data aceasta, pentru că trebuie făcută obligatoriu oprirea la Besancon, la muzeul de orologie unde se află ceasul cel mai complicat din lume, care are nu mai puțin de 27 de arătătoare, din care 16 arată lungimea zilei și a nopții, ziua din săptămână, anotimpul, răsăritul și apusul Soarelui, etc.

Închei circuitul european cu tarom România, care mă duce la Copenhaga, unde se află cel mai exact ceas mecanic din lume, chiar în turnul primăriei capitalei, cu o eroare de o secundă la 600 de ani. Și ultima oprire  din circuit este la Geneva, în țara ceasurilor, unde se află cel mai plat ceas din lume, care are 1,89 milimetri grosime.
Sigur, aș putea adăuga și Observatorul de la Greenwich, de unde se măsoară oficial timpul  sau  cel mai mare ceas solar păstrat până în zilele noastre în localitatea Amersburg, din comitatul Salisbury, U.K.

Bucureștiul și reperele sale geografice

sursa: miscarea.net

În orice ghid despre capitala țării, ți se vorbește foarte frumos despre istoria și arhitectura sa dar și despre faptul că este cel mai mare, mai important și mai atractiv centru turistic al României, locul unde orice turist petrece în București zile și nopți. Se vorbește însă mai puțin despre coordonatele sale geografice sau despre reperele sale latitudinale.

După cum probabil știți, aici se concentrează mai bine de 10% din populația țării dar și cea mai mare parte a capitalului românesc sau străin, cu cele mai multe investiții. Din punct de vedere latitudinal, kilometru 0 național este în Piața Sf. Gheorghe, numită din 2010 Piața Roma, odată cu mutarea statuii Lupoaicei în zonă. Coordonatele kilometrului 0 sunt 44/25/50 lat. N și 26/04/50 long E, ceea ce înseamnă că Bucureștiul este așezat pe aceeași linie imaginară cu Belgradul, Genova, Bordeaux, lacul Michigan din SUA, lacul Aral din centrul Asiei, Deșertul Gobi sau insula japoneză Hokkaido.
Punctele centrale, nodale ale capitalei, pot fi și Piața Victoria. Piața Universității cu kilometru 0 al democrației sau chiar pavilionul expozițional Romexpo, unde au loc numeroase expoziții în București, cu participări dintre cele mai diverse.
Suprafața administrativă a metropolei bucureștene are, teoretic cel puțin, câteva capete cardinale și anume: zona Străulești în extremitatea nordică, IMGB Berceni în extremitatea sudică, zona Militari în extremitatea vestică și zona satului Căldăraru în extremitatea estică. Dar în ultimii ani capetele acestea au fost depășite de extinderea masivă a construcțiilor civile sau industriale, așa că nu cred că mai știe cineva dacă Bucureștiul are 22 de kilometri  de la nord la sud sau 40 de kilometri.
Dincolo de datele reci geografice prezentate, inclusiv distanțele până în marile capitale europene( 1140 km. până la Viena sau 2460 km. până la Paris), ceea ce atrage la această capitală este zona centrului vechi semirenovat sau numeroasele zile și nopți cu târguri din București.
Ce trebuie reținut este că, frumos sau urât, prafuit sau nu, Bucureștiul rămâne un reper important în această parte de Europă, fiind cel mai mare oraș până la Atena și Istambul, din spațiul balcanic și central european, așa că prin promovare sper să ocupe locul pe care-l merită.

Delta Dunarii- o fascinanta rezervatie a Biosferei

Rezervatia Biosferei Delta Dunarii, declarata in 1992 ca apartinand ptrimoniului mondial UNESCO, este singura de acest tip din Romania. Un monument de o asemenea anvergura merita cu siguranta mult mai multa atentie. 
 
Mii de romani dar cu siguranta mult mai multi strainii o viziteaza in fiecare an, uimiti de bogatia extraordinara a faunei si florei, care vietuieste pe grinduri, in ostroavele dintre brate, in mlastini sau in garlele si bratele ei.

Fara indoiala, bratul cel mai vizitat, este Sulina, el fiind cel mai amenajat pentru navigatie dintre cele trei( sau ma rog, patru, pentru ca exista si bratul Tulcea de 17 kilometri, despre care nu vorbeste nimeni) dar si cel mai populat.
In inima geografica a deltei se afla cateva sate celebre, intre care Mila 23, Crisan sau Maliuc, care au dezvoltat in ultimii ani o baza turistica si de agrement extraordinara.
Poti merge, de pilda, in Crisan intr-o vacanta in Delta la Danube Delta Resort, un complex care se lauda cu o pozitie excelenta, de unde se poate atinge orice punct important din delta intr-o ora.
Printre multiplele facilitati puse la dispozitie se afla si posibilitatea de a urmarii pasarile, asa numitul birdwatching, foarte gustat de straini, dar si din ce in ce mai multi romani.
Oricum, destinatia in sine, reprezinta o minunata ocazie de a vedea modul in care se imbina arhitectura moderna cu traditia, obiceiurile localnicilor, celebrii rusi-lipoveni, cu cele mai moderne tehnici de pescuit sau vanatoare.
Oriunde mi-as arunca privirea, acesta se bucura de plaurii in care cuibaresc becatele sau de gaturile lungi ale batlanilor, aud curgerea apei pe canalele inguste sau ma feresc din calea unor salcii plangatoare, ori asa ceva nu simti si nu traiesti decat aici, la kilometru 0 al deltei.
Orice cautare despre delta ai da pe net, indiferent daca alegi  o cazare in Delta Dunarii la Danube Delta Resort, despre care am vorbit mai sus, sau mergi cu cortul  si ceaunul, la pescuit, toate iti vor aduce bucuria aceea netainuita a intalnirii cu un paradis lacustru si cu siguranta  se vor termina cu exclamatii, chiar si cand e vorba de ciupiturile de tantar, de care se face atata caz.

Unde vei fi poimaine? Poate intr-un city break?

Parafrazand titul unui  celebru film cu accente apocaplitice, intreb si eu, sau ma intreb, daca gustul pentru calatorii al romanilor a ramas acelasi sau a scazut, in ultimii ani. 

Pentru multi angajati in firme mari, unde salariile sunt decente, ideea unui city break la Roma, este nu numai apetisanta ci si izbavitoare, ca si pentru studentul avid de experienta noi sau pentru barbatul sur cu familie, ori pentru hipsterul  pe bicicleta.


Si cum sa nu te duci la Roma, in ceea ce numim turistic ,,Cetatea Eterna", cand primavara preturile sunt aproape la jumatate decat in timpul aglomeratei si canicularei veri mediteranneene.
O chestie de genul acesta, spuneam, te izbaveste de toata energia negativa acumulata in fuga prin jungla urbana. Mergand in continuare pe firul dorintelor in materie de city break, ce ar fi sa cauti niste preturi de hoteluri  in Praga, si sa spui Na zdravi, in centrul orasului caruia i se mai spune ,, ... de Aur".
Oricine a ajuns in capitala Cehiei, si-a dorit sa revina, si sa stea mai mult, pentru ca berea, Vltava, palatele si turnurile sau podurile sale, n-au cum sa nu te cucereasca. Ar trebui sa ne imaginam o plimbare linistita, pe stradutele tip burg din zona centrala inalta, o ocazie excelenta sa descoperi spiritul autentic al orasului medieval.
Multinationalul sau apartinatorul de brava clasa medie, isi doreste la vara, un concediu in Grecia, mai ales ca odata cu falimentul tarii, preturile au luat-o vertiginos in jos.
Este evident pentru oricine, ca ideea unei vacante la Marea Ionica  este una foarte buna, mai ales daca consulti site-urile unde sunt oferte la Lefkada in 2014, sau la vecina de sud, Zakyntos ori Kekira(Corfu), vecina de nord a Lefkadei.
Concluzionand, romanul isi pastreaza apetitul pentru vacante in tara si in afara ei, unii tocindu-si incaltarile pe pavelele vechi cu urme de care romane in orasul Colosseumului, sau in jurul orologiului care domina piata centrala din Praga, ori pe nisipurile din jurul hotelurilor insulei Lefkada, cea insorita.
Dorinta de acumula, de a cunoaste si de a avea ce povesti, nu poate disparea nicodata din structura noastra de aventurieri pe aceasta planeta.

Mănăstirea Mraconia- străjerul din Defileul Dunării

Situată pe o poliță calcaroasă, din zona Cazanelor Mici, din Clisura( Defileul) Dunării, mănăstirea Mraconia, este o apariție cu trei turle, cel puțin ciudată, oricum spectaculoasă și cu o istorie tumultuoasă, aflată lângă gigantica statuie a lui Decebal din golful cu același nume.

Cel mai important aspect, fără legătură cu actuala viață monahală, este inundarea ei odată cu construirea barajului de la Porțile de Fier- Gura Văii, care a ridicat apele Dunării  cu căteva zeci de metri. Astfel, în 1967 mănăstirea Mraconia a dispărut, după sute de ani în care a străjuit cotul acesta al defileului, care duce către peșterile Ponicova și Veterani.

Istoria mănăstirii începe în 1453, după unele surse, când biserica de aici avea  hramul Sf. Proroc Ilie. În 1523 banul Nicolae Gârlișteanu, ridică o biserică, care este distrusă  în războiul ruso-austro-turc, de la sfârșitul secolului al XVIII.

Reconstruită în perioada interbelică și inundată în anii comunismului, revine la viață în 1995 când reintră în circuitul monahal, la inițiativa unui inimos preot. Biserica este construită în formă de cruce, cu trei turle, și a fost terminată în 1999.
În 2008 devine mănăstire de călugărițe, iar la scurt timp maica starteță a fost în centrul unui scandal legat de inducerea în eroare a turiștilor și pelerinilor, cu o raclă cu oase care nu aparțineau unor sfinți. Când am trecut pe acolo, în 2013, liniștea din zonă, discreția măicuțelor și undele Dunării albastre, mi-au șters din memorie acest episod și am simțit cu adevărat că este un loc binecuvântat.

Aici trăiesc acum 4 măicuțe, iar hramurile mănăstirii sunt Sf. Arh. Mihail și Gavril și Sf. Treime.
Mănăstirea este de neratat, fiind situată pe DN57, lângă comuna Dubova, la câțiva kilometri de Orșova, în zona de unde pleacă ambarcațiunile de agrement către zona Cazanelor Dunării.

Barajul și lacul Pecineagu de pe Dâmbovița superioară

Undeva într-o minidepresiune cățărată, hăăt sus, între culmile Munților Iezer-Păpușa și Piatra Craiului, se află unul dintre cele mai frumoase și spectaculoase baraje din țara noastră. 

Un drum suficient de desfundat, te poartă cale de 14 kilometri, cu pornire din Săticul de Sus( un cătun turistic din comuna Podu Dâmboviței), către liniștea unui lac absolut remarcabil, întins pe valea, mai largă aici, a Dâmboviței superioare. 

Aflat foarte aproape de limita dintre județele Argeș și Brașov, lacul acesta și barajul care se desfășoară ca o sfoară de beton bine întinsă, îți dau sentimentul acela de început de lume, de vacanță  și de vară.
Asta am simțit eu, este drept și ca o ușurare, după un drum de mai bine de o oră peste hărtoapele desenate de cele câteva exploatări de bușteni, întâlnite în drum. Oricum, situarea sa într-un cot al văii, avantajează privitorul, care poate cuprinde panorama tuturor culmilor muntoase importante din inima asta de țară.

De pe malul drept, se poate admira maiestuoasa coroană calcaroasă a Pietrei Craiului, îmbrăcată în lumina unui soare care la ora cinci după-amiaza devenise portocaliu, iar spre sud-est capetele pleșuve ale Bucegilor și Leaotei.
La fel de interesantă este și ciudata pâlnie care se profilează pe malul celălalt, și care seamănă cu un preaplin de beton armat. Când afli că are 81,5 metri înălțime, sau adâncime, mă rog, chiar te ia cu ...frig.

Prin acest deversor pâlnie, se pot evacua 687 mc/s, adică vreo trei debite medii ale Siretului, iar în anumite perioade ploioase pe acolo cad și trunchiuri uriașe de copaci smulși de viituri. Mi-ar plăcea să văd un asemena spectacol și să-l filmez. Deversoare de acest tip am mai văzut la Zetea, pe valea Târnavei Mari și la Colibița, la poalele Munților Călimani, iar după cunoștința mea mai există așa ceva și la barajul Râușor de pe Râul Târgului.

Barajul a fost terminat în 1984, în spatele lui formându-se un lac cu un volum de 63 kmc, lungimea la coronament fiind de  267 de metri. El a fost ,,ancorat" între munții Dracsin și Lerescu la peste 1000 de metri altitudine. Undeva mai sus, pe valea din ce în ce mai îngustă a râului, ajungeți la 1500 de metri altitudine în punctul Otic, adică la izvoarele Dâmboviței, pe versantul nordic al Masivului Iezer-Păpușa, de unde se deschid priveliști nebănuite către creasta Făgărașului.

Vizualizaţi Lacul Pecineagu de pe Dâmbovița pe o hartă mai mare

Morile de la Rudăria - o minune istorică

In localitatea Eftimie Murgu, pe firul Rudariei, se afla cel mai mare complex mulinologic din sud-estul Europei.

In comuna Eftimie Murgu din Caras Severin (vezi Pensiuni Caras Severin), veti avea parte de o surpriza foarte placuta. O salba de mori de apa pe raul Rudaria, sfideaza timpul si tehnologizarea moderna.

Cheile Rudariei alcatuiesc o rezervatie naturala intinsa pe o suprafata de 250 ha ce se afla in Muntii Almajului, grupare montana a Muntilor Banatului (vezi Pensiuni Banat), la o altitudine cuprinsa intre 350 si 900 m si este strabatuta de valea Rudariei, pe a carui curs sunt amplasate vechi mori de apa. Aria naturala reprezinta o zona cu chei, abrupturi, stancarii, grohotisuri, cascade, vai cu vegetatie ierboasa de stancarie, pajisti, tufarisuri si paduri iar in acest decor se afla complexul mulinologic Rudaria, cel mai mare complex mulinologic din sud-estul Europei.

In Rudaria s-a nascut si a copilarit Eftimie Murgu, fruntasul roman pasoptist. La un secol de la moartea marelui revolutionar de la 1848, numele localitatii a fost schimbat in Eftimie Murgu. Ramasa in anonimat, Rudaria de odinioara, cu morile ei, cu intamplari care adesea trec pragul legendelor ramane un mic colt de rai din Banat. Istoricii spun ca Rudaria a fost atestata documentar in 1470, desi in zona, au fost gasite ramasite de ceramica ale Culturii Cotofeni din preistorie.

Morile de apa au fost folosite inca de pe vremea dacilor, dar si mai apoi, in perioada romana si in Evul Mediu pana in zilele noastre. In anul 1772 au existat opt mori, iar din 1874 pana in 1910 au fost construite 51 de mori.
Inca de la inceput, o moara era detinuta de mai multe familii in devalmasie. Astazi totul este la fel.Fiecare are dreptul sa foloseasca moara un timp stabilit pe baza unor intelegeri verbale. Faptul interesant este ca si in vremea comunismului acest sistem de gestionare a functionat, in ciuda principiilor regimului. Morile poarta numele constructorului, numele locului unde sunt amplasate sau numele unei „familii-sef". Astfel morile se numesc Moara cu Tunel (monument istoric, alcatuit dintr-un ansamblu de mori de apa cu ciutura, construite din lemn, la inceputul secolului al XX-lea), Rosoanea, Viloanea, Trailoanea, Indaratnica dintre Rauri si Indaratnica de la perete, Firizoanea, Popascu, Humbroanea, Maxinoanea, Moara din tarina, Podu Ilochii etc.

In morile de la Rudaria, oamenii au obtinut dintotdeauna o faina cu un gust deosebit. Localnicii spun ca ei stiu secretul si ca acesta ar consta in faptul ca bobul este macinat de pietre cu o viteza mica, fata de viteza morilor actionate electric.