Pensiunea Doi Brazi- Voineasa

Dacă ajungeți la Voineasa, în inima Grupei Parâng, mergeți spre capătul de vest al stațiunii unde sunt mai multe pensiuni decât în asa-zisa stațiune.
Așa am găsit noi pensiunea Doi Brazi, străjuită chiar la intrarea de la receptie, de DOI... MOLIZI(?).
Mă rog, chestii geografice, de finețe, parcă pe cine interesează că sunt doi brazi sau doi molizi, tot dracul ăla e, ceva cu conuri, oricum.

În fine, cazarea este ieftină( undeva la 100 de lei în 2010), condițile sunt de trei stele, singurul inconvenient fiind lipsa balconului.

Pensiunea aparține de Hidroconstrucția, care avea aici în anii dezvoltării multilaterale, o cabană pentru mărimile de la București sau de la Râmnicu Vâlcea, care veneau să inspecteze stadiul lucrărilor la barajele din zonă.
Au transformat-o în pensiune cu gândul la ceva profit, pe care cred că-l obțin, pentru că amenajarea este una de succes.
Există un mic restaurant, fără pretenții, unde poți servi vreo cinci, șase feluri de mâncare, plus păstrav din iazul amenajat în curte, o terasă ce dă spre pădure și foișoare cu grătar pentru cei ce doresc o fripturică ca la curte.

Pentru cei aflați în tranzit, este o opțiune bună să doarmă într-un pat confortabil, într-o cameră spațioasă și curată, în liniște, pentru ca apoi să realizeze turul de cinci stele al zonei: Defileul Latoriței, cu lacurile de acumulare Petrimanu și Galbenu, Șaua Fratoșteanului, Barajul Vidra și Lacul Balindru cu cataractele Lotrului.

Pensiunea Doris- Rodna, Valea Someșului Mare

Este situată pe DN17D, la intrarea în comuna Rodna, din județul Bistrița Năsăud. Este o construcție nouă, modernă, cu 28 de locuri de cazare, în camere moderne și decorate cu mult bun gust. Are 3 stele și este cam singura opțiune decentă de cazare pe Valea Someșului Mare.

Celelalte pensiuni( nu mai mult de trei) sunt undeva pe drumuri secundare, unde ai surpriza să găsești ori închis ori prea plin, ori grupuri de ,,turiști" prieteni cu Guță.

O locație, după cum spuneam, decentă cu restaurant excelent amenajat și cu o terasă ce dă spre râul mai sus amintit.
Prețurile sunt mici prin comparație cu servicile dar și cu pensiunile despre care vorbeam, și care oricum sunt în apropiere de Sângeorz Băi( o altă stațiune care a ratat șansa de se reinventa).
Așadar, o cameră costă în jur de 100 de lei cu mic dejun, iar pentru celelalte mese din timpul zilei, oferta este foarte bogată, inclusiv cu preparate tradiționale bistrițene.

La minusuri, aș nota în primul rând faptul nemaiîntîlnit, de a se închide pensiunea pe timpul nopții, fără să ai posibilitatea să mergi nici până la mașină, nu mai vorbesc de urgențe sau de o cafea măcar de la benzinăria de peste drum. Trist dar și comic în același timp, să te foiești până aproape de ora 8( primul semn de viață din partea angajaților) prin toată pensiunea și să nu fie nimeni prin preajmă?!


Poziția la stradă îți dă acel sentiment că te afli în tranzit și nu la odihnă, asta chiar dacă traficul nu este intens. Sigur, poți să iei cameră cu vedere către râu dar pe malul celălalt se află un service si multe, multe ...cauciucuri. Drumul ,,național"  se termină- ca asfalt-  la câțiva kilometri de Pasul Rotunda, despre care vă voi povesti altădată.

Chiar dacă are două minusuri, restul serviciilor sunt excelente și oricum nu prea aveți de ales în zonă. Mai ales că în  comuna Rodna se pot vedea ruinele bazilicii dominicane din secolul al XIII lea, muzeul etnografic sau biserica ortodoxă de dimensiuni foarte mari. De asemenea, se pot face drumeții pe Valea Vinului la Casa de odihnă a scriitorilor sau la lacurile glaciare din rezervația Bila -Lala.



Notă:  siteul pensiunea-doris.ro nu mai există, așa că luați legătura cu ei la office@pensiunea-doris.ro sau la tel 0236377452 sau 0744 643 753

Pensiunea Floare de Crin- minunea turistică din Pojorâta

Ați fost  vreodată  undeva, de unde v-ați dorit să nu  mai plecați? Mi s-a întâmplat de curând la o locație turistică excepțională. Și nu mi s-a întâmplat numai mie, ci și celor 35 de elevi, cu care am fost într-o excursie prelungită, la Pojorâta, lângă Câmpulung Moldovenesc.

După cum a scris și în titlu, este vorba despre Floare de Crin, o pensiune de patru margarete din Pojorâta, situată la doi pași de albia Moldovei și străjuită de simbolurile comunei, stâncile Adam și Eva, ultimele prelungiri calcaroase ale Rarăului.

Unde să mergi de Paște în România Rurală

Dincolo de regiunile turistice consacrate, se află o Românie rurală cu tradiții destul de bine păstrate și cu obiective  naturale sau antropice de vizitat în perioada sărbătorilor. Am identificat cinci astfel de comune din diferite județe ale țării, despre care nu știați mare lucru. 

1. ROMÂNAȘI- ȚARA CERGILOR ȘI A LALELELOR PESTRIȚE

Plusuri
- pozitie pitorească la poalele micilor dar împăduriților munți ai Meseșului( capătul nordic al Apusenilor), situată la maxim 15 kilometri de Zalău, pe E 81;
- obiective turistice religioase: biserici de lemn pictate în satele Chichișa, Ciumârna, Păușa, Poarta Sălajului și Romita( secolele XVII-XIX);
-surs- vinsieu.ro
- sărbătorile tradiționale Maialișul( 20 mai) și Fântăna lui Simion Bărnuțiu( ultima duminica din mai) și confecționare de cergi tipice meleagurilor sălăjene;
- poiana cu lalele pestrițe din satul Poarta Sălajului, plus ruinele daco-romane de la Porolisum( Moigrad) și stâncile din Grădina Zmeilor de la Gâlgăul Almașului;
- la câtiva kilometri, comuna Hida cu două conace din secolele XIX-XX și câteva biserici de lemn cu picturi interioare.
- locatia comunei pe google maps-aici.

Minusuri

- lipsa pensiunilor( cele mai apropiate sunt la Cuzăplac, Zalău sau Șimleul Silvaniei)
- drumurile comunale și judetene nemodernizate.

Căbănuțele de la Căpâlna, pe Valea Sebeșului

Când am scris de Transalpina, multi mă întrebau unde găsesc cazare, așa că le dau un pont, și sunt sigur că nu vor regreta.
La capătul dinspre Sebeș al Transalpinei, se află comuna Săsciori, iar parte componentă a  acesteia este satul Căpâlna. Am explicat în postarea despre cetatea dacică din patrimoniul mondial UNESCO,  de ce nu trebuie făcută confuzia cu vestitele ,,Fete de la Căpâlna", din zona Jidveiului.


La intrarea în sat treceți peste un pod ce se face peste apa Sebeșului. Pierdute printre arinii, plopii și răchitele de malul râului, zăriți câteva căbănuțe, iar pe stânga drumului un mic indicator către Complexul turistic ,,Vraja vacanței". Chiar dacă sună a complex comunist de pe malul mării, vă asigur că nu veți dori să mai plecați.

Opriți-vă, pentru că nu o să regretați.
Parcați mașina în fața unei cabanuțe și trageți tare aer în piept. Strada, deși aproape, pare foarte departe; curgerea apei, strecoară în fiecare fiorul liniștilor ancestrale. Cel puțin așa am simțit eu.

Ne-am întâlnit cu domnul Ing. Bodea Vasile, proprietarul minicampingului. Un tip cald, liniștit și foarte binevoitor. Are patru cabane, în lunca râului, cu un mic loc pentru cei ce doresc să stea la cort, cu grătare pe malul apei, cu foișor pentru grupurile mai mari ce doresc sa servească masa, și cu un singur... televizor( în cabane nu este televizor, iar chestia asta este nemaipomenită- pur și simplu nu-ți trebuie!).
În căbănuțe, tot confortul. Două camere, baie, bucătărie, o mică terasă, sezlonguri, etc. Cineva s-a gândit la toate. Orice detaliu imaginat de vreun cârcotaș, nu i-a scăpat proprietarului.
În sat găsiți și magazine pentru aprovizionare și chiar o tărie la localnici, contra cost evident, sau o păstrăvărie situată la 50 de metri de complex..

Sus la baza dealului pe care se află una dintre cele șase cetăți dacice incluse în patrimoniul mondial, este construită o vilă impunătoare cu piscină și cu terasă, pentru cei ce nu preferă apropierea apei sau doresc confort sporit.
De lângă vilă pornește un drumeag-potecuță prin pădure care vă duce la cetate.
 El a fost amenajat și marcat de proprietar, iar  sus vă așteaptă o priveliște deosebită asupra întregii văi inferioare a Sebeșului. Există un drum amenajat, ceva mai lat care plecă de la indicatorul de la pod, ar fi bine să urcați pe potecă și să coborâți pe  drumeagul acela. Tot traseul nu durează mai mult de două ore.

Conatct- dl. Ing. Bodea Vasile-Viorel 0765 061 410 sau 0788 596 234 sau 0258 760 500
info@vrajavacantei.ro sau site vrajavacantei.ro.

Pensiunea Lostriţa- între răsăritul şi apusul de pe Ceahlău

Aruncată ca un smoc de cărămidă pe versanții abrupți de pe stânga lacului Izvorul Muntelui, se află o pensiune ce și-a ales numele unui pește foarte rar- Lostrița. Așa a fost și incursiunea noastră nemțeană, am avut sentimentul rarității și al unicității.

Un drumeag se face din șoseaua Piatra Neamț- Bicaz- Piatra Teiului, în satul Buhalnița. Acesta coboară abrupt, umplând cu adrenalină mușchii șoferului ce caută cu privirea, ba către Ceahlău, ba către pensiune, sau către lac.



Cu forma sa de catedrală evanghelică, dar fără turlă, pensiunea se profilează misterios, pe fundalul platoului și stâncilor celebre din Ceahlău; muntele sfânt al românilor, PEONUL.

Indiferent când ajungi sau în ce perioadă a anului, apusul și răsăritul scaldă conglomeratele de  pe falnicul munte într-o mare de lumină; fie că vorbim de asfințitul care te duce cu gândul la crepusculul arctic, sau de soarele dimineții care topește bruma pe pășunile  Munților Stânișoarei.

Dar ce ar fi orice pensiune, indiferent de poziție și de dotări, dacă nu ar fi mobilată sufletește de oamenii care au grijă de ea.
Așa este, omul sfințește locul, iar aici trebuie să îi cunoști pe, Ciprian-adminstratorul pensiunii, un om dedicat trup și suflet turiștilor și pe Petrică- maestrul bucătar, fără de care papilele gustative ar fi spus că au trăit degeaba. Fără îndoială că nimic din toate astea n-ar fi fost posibile, dacă prietenii de la Icar Tours nu și-ar fi propus să promoveze pensiunea.


Dacă ajungeți acolo nu ezitați să mergeți până pe malul lacului Bicaz, aici la Buhalnița( comuna Hangu) lacul face un cot adânc către vest, la vărsarea râului ce dă numele comunei.
De jos, de la nivelul apei, abia se distinge silueta pensiuniii, privirea îmbrățișează întâi trunchiurile portocalii ale pinilor, ramurile vesele ale fagilor și în cele din urmă tăpșanul înnierbat pe care este construită.

Cand am fost noi, lacul era înghețat, iar urmele copcilor făcute de pescari se distingeau încă la câțiva metri de malul apei.
Soarele amiezii  înmuia puțin gheața de la suprafață, iar pâraiele începeau să se avânte zgomotos spre golfurile formate la vărsare.
Ciprian îmi spune că la vară va funcționa un ponton-debarcader pentru iubitorii de pescuit și pentru cei ce doresc să zăbovească mai mult lângă luciul lacului.

Dincolo de cazarea de trei stele și mâncarea de cinci, veți avea  o surpriză plăcută să-l cunoașteți pe preotul Cristian, parohul bisericii din sat, al micii și sărăcuței biserici, dar atât de bogate, ca mânăstire pe vremea lui Miron Barnovschi, ctitor și domnitor, cu destin tragic.
Declarată monument de arhitectură și văruită toată în albul modest, dar atât de nobil, are parte de o binecuvântare, iar aceasta se numește părintele Cristian.

Sătucul care aduce aminte cu numele său de buhaii, bivolii și vitele de odinioară, are casele răsfirate pe versanții vestici ai Munților Stânișoarei, cei care străjuiesc spre est întreaga vale a Bistriței, de la  Zugreni și până la Bicaz. Dinspre pensiune, pășunile și fânețele se întind cât vezi cu ochii, iar târlele stau mărturie, încă, a activităților domestice ale muntenilor.

Recomandarea noastră este să nu ratați prânzul sau cina pe terasa largă cu vedere către lac, priveliștea, liniștea și  întâlnirea din farfurie cu amicii lui Pantagruel, vă vor face cu siguranță să reveniți.

Week-end de februarie la Cabana Skiorilor cu DAV Tour și BeWhere!

Undeva la peste 1000 de metri altitudine, în pasul Predealului, de Dragobete sau Valentines Day, sau mai corect spus între ele, am avut uriașa plăcere să petrec un week-end spectaculos, la poalele Masivului Piatra Mare.

Iată povestea:

Sub ceața Clăbucetului, la doi pași de telescaun, răsare la un cot de drum un splendid hotel de patru stele, Cabana Skiorilor. 
Este premiul!
Premiul meu pentru nostalgia unor ținuturi muscelene( postarea cu care am câstigat AICI). Un sfârșit de săptămână care trebuia să fie perfect, ȘI A FOST!

Grația aparține revistei de curând descoperită și degrabă iubită, BeWhere! iar maestrul de ceremonii este agenția DAV Tour. Ei au făcut posibil weekend-ul cu petale de trandafir în inimioară, cu șampanie italiană și  mic dejun în cameră sau cu meniuri care au învins și cele mai sceptice papile gustative.

O locație specială cu restaurant clasic și intim, cu clasificare de patru stele dar cu servicii de patru + și oameni de cinci.
Întotdeauna am spus că secretul  unei bune simțiri, este bucuria simplă a turistului normal și nu cu fițe sau cu prejudecăți. Asta întunecă întotdeauna emoția, așteptarea sau împlinirea clipelor de călătorie. Eu unul, am fost fericit și ca mine familia mea și toți cei ce gândesc ca mine.

Țin să le mulțumesc pentru week end-ul romantic cu copil în pat(?!)- ce să fac, știu că trebuia să fie romantic, așa fost însă mult mai vesel. Pentru plimbarea cu ATV-ul, oferită de băieții de  la închirieri echipamente de iarnă, extrem de drăguți și pentru profesionalismul gazdelor, în general.
Multumesc pentru întelegere doamnei Mihaela de la agenție  și domnului Ionuț de la revistă.
Știu că sună a mulțumiri de complezență, cine știe sau mă știe a reținut tonul sincer din cuvintele mele.
Am promis un plus de cuvinte pentru doamna Rodica, a cărei clasă în servirea clienților este pe măsura așteptărilor  și a experienței. Sărutmana pentru tot, dar și pentru domnișoara Gina.



 Bonus, două fotografii cu cel mai fericit băiețel din luna februarie.

Pensiunea Alex- Horezu

Deși seamănă cu un camin de familiști  proaspăt renovat, pensiunea Alex, oferă mult mai mult decât se vede la primul ochi. Așa că nu vă lăsați păcaliți.
Este o pensiune mare cu  36 de locuri, care sunt repartizate în 11 apartamente, unul la parter- unde se află și sala de conferințe- și celelalte la etajele superioare.
Am găsit-o la marginea orasului Horezu, la ieșirea spre Novaci- Tg. Jiu, într-o zi toridă de august când stațiunea era plină.


Surpiza plăcută este dată de poziția deosebită și de priveliștile de la balcon, asupra Munților Căpățânii și Parâng.
Dispune de un spațiu de joacă exterior pentru copii, de o terasă elegantă cu restaurant foarte mare( 100 de locuri), saună și sală de fitness. Restaurantul este cu adevărat select, mâncarea - inclusiv tradițională- este gustoasă și în cantități rezonabile iar chelnerii sunt destul de amabili.

La capătul acesteia, se află un foișor, unde vă puteți retrage dacă  doriți o oarecare intimitate. Am înțeles că se pot organiza aici tabere școlare-și nu vreau să vorbesc despre  numeroasele obiective turistice naturale sau antropice- dar și cantonamente sportive.

Apartamentele sunt cu două!? și patru paturi/locuri, la prețuri situate între 100 și 150 de lei. Interesant este că pe siteul lor la secțiunea tarife  scrie: ,, Vă rugăm a ne contacta"( !!!).


N-am mai văzut asemenea politică de prețuri sau mă rog, de marketing.

Clichoteluri, un serviciu modern de rezervare

După modelul firmelor care oferă rezervări de bilete de avion online, Clichoteluri oferă un serviciu de rezervare de camere de hotel sau de pensiuni, oriunde în țară de la Constanța până la Băile 1 Mai din județul Bihor.

Au ales să se promoveze pe plecatdeacasa.net, având în vedere numărul crescut de accesări și interesul vizitatoilor pentru articolele blogului și pentru prezentarea obiectivelor turistice din ȚARĂ, sau a pensiunilor.

Cei care sunt interesați nu au decât să apese pe widget-ul instalat în partea din dreapta sus a paginii principale de pe blog, click care îi va duce către pagina clichoteluri .ro, unde pot să facă o rezervare și să aleagă perioada, hotelul și orașul sau localitatea unde doresc să se cazeze.

Simplu, ușor și eficient.
Alegi orașul sau localitatea turistică și ți se vor afișa hotelurile si pensiunile din zonă. Poți alege de pe site-ul lor și să faci o rezervare telefonică.

Hotel Capitol- Jupiter, aşa cum e

Un hotel bun, cum s-ar spune, rezonabil adică.

Cu o înfăţişare nouă, sobră, destul de rece, dar modernizat într-o proporţie foarte mare. Oferta de şapte zile a fost mai mult decât atractivă, doar o problemă cu aerul condiţionat pe care a trebuit să-l plătim la recepţie pentru că agenţia din Bacău a făcut o ,,greşeală", trecând pe ofertă şi acest element, ca fiind inclus în preţ.

Vreo 200 de camere din care mai bine de jumătate cu condiţii de trei stele iar restul de două stele, plus alte 11 garsoniere.

Cel mai înalt hotel din zona Neptun- Jupiter-Venus, cu 13 etaje, cu lifturi moderne şi rapide si servicii de curăţenie la standardul hotelului, başca o privelişte spectaculoasă asupra Neptunului si a mării.

Recepţionere drăguţe şi amabile, parcare ieftină pentru maşină, plus o grămadă de oferte pentru familişti, biciclişti, amatori de scufundări şi chiar pentru studenţi.

O terasă interesantă într-o ambianţă intimă, de lângă piscină, oferă posibilitatea celor cu voce sau fără-nu contează- să interpreteze melodii la karaoke cu un amfitrion cu reale calităţi vocale.

Un mare minus pentru piscina, desprinsă parcă din filmele comuniste alb negru, populată cu turişti de la hotel dar şi cu o faună locală-probabil tineri ospătari sezonieri fără mamă şi fără tată-, si cu un adminstrator venit de pe altă lume.

Veche, scorojită pe alocuri cu 20-25 de sezlonguri de jur împrejur, cu apa curăţică ca să nu-i spun altfel. Cu alte cuvinte un hotel de trei stele, pe alocuri cu servicii de patru şi cu o piscină de o stea sau de doi lei.

Bucuraţi-vă de mare, piscina nu-i o opţiune.

Un alt minus sunt preţurile de la restaurant, cele de la liber, care sunt uriaşe chiar dacă mâncarea este excelentă şi se respectă reţetarul.

Ca exemplu, două beri absolut comune, un suc, şi un orez sârbesc cu şniţel costă peste 40 de lei, în condiţiile în care în staţiune cu banii aceştia puteau mânca doi adulţi câte un meniu complet. Sigur, nu te obliga nimeni să faci vânzare restaurantului hotelului în care eşti cazat, dar este o discrepanţă majoră între ofertele culinare.

Să termin pe plus, cu un spaţiu de joacă pentru copii cu play station, un spaţiu special cu computere cu acces la internet in incinta lobby-barului, un spaţiu de divertisment exterior cu trambulină, joc de şah şi teren de tenis cu nocturnă şi două săli de conferinţe.

Super Tabără la Casa Lucia, Moro(i)eni

La recomandarea unor prieteni care vizitaseră pensiunea anul trecut, am făcut o întreprindere curajoasă şi servindu-mă doar de referinţele lor, am decis să organizez o tabăra cu clasa unde sunt diriginte, la Casa Lucia, în localitatea Moroieni din judeţul Dâmboviţa.

Între dealurile Subcarpaţilor Curburii şi cu privirea sprijinită pe pantele sudice ale Bucegilor, zona îţi taie răsuflarea. Nu atât prin aerul care este cel mai curat din ţară( aici se afla unicul sanatoriu de boli pulmonare!) cât prin curgerea continuă a imenselor păduri de fag, în care zăreşti verdele mai închis al coniferelor sau argintiul scoarţei de mesteacăn.

Aici, doi oameni inimoşi: domnul Radu şi doamna Lucia, au ales să construiască în buza dealului o splendidă pensiune de patru stele, cu toate dotările moderne, mai putin aer condiţionat- dar la ce-ţi trebuie?- care se pretează excelent pentru o tabără. Un salon mare de luat masa unde încăpeau 35 de copii, foarte bine amenajat şi o terasa exterioară sunt alte dotări care mi-au plăcut. Bine, foarte mult mi-a plăcut tradiţia de a te servi singur cu ţuica casei!

Mai multe pe Casa Lucia.

Le multumesc încă o dată pentru sprijinul acordat în organizarea taberei şi pentru că au făcut tot posibilul ca ,, taberiştii,, să se simtă minunat.

Mai jos câteva poze cu pensiunea şi cu activităţile copiilor MEI!

În salonul de jos, cu masa de ping pong şi cu intrare la jacuzzi şi saună, unde desfăşuram concursurile şi unde copii experimentau toate dansurile, inclusiv...blues-urile.

La iniţiativa domnului Radu şi cu ajutorul unui prieten din Bucureşti, i-am dus pe copii cu căruţa pe valea pârâului Ruşeţu, îngrămădiţi şi hurducaţi, nu vor uita prea curând...

Focul de tabără făcut în lunca râului lângă terenul de tenis, a fost cireaşa de pe tort asezonată cu super gogoşile Doamnei Lucia şi ale Doamnei Crina dar şi cu sutele de cântece ale unor copii speciali şi cu sutele de ...bancuri.

O drumeţie pe dealurile Moroienilor se lasă cu un cules asiduu de frăguţe de iunie.

Printre ramurile mestecenilor despletiţi de vânt se înşiră primele vârfuri ale Bucegilor.

Terenul de tenis, fotbal, basket unde copii mei au învaţat prima oară OINĂ, mă rog o variantă propusă de mine, măcar un merit să am şi eu, nu?

La drumetie prin Muntii Bucegi, pe valea Ialomiţei şi prin Cheile Orzei, spre barajul unde n-am mai ajuns, la Scropoasa.

MAI MULTE POZE AICI.

Pensiunea Napsugar- Vlăhiţa, sub semnul rozului

N-am vrut sa ne cazăm la Harghita Băi pentru o sesiune de schi, pentru cel mic, ci am dorit o pensiune cu o mică piscină, noua fiţă a familiei.

Am căutat la Vlăhiţa, cunoscută pentru poiana de narcise de aici si pentru vechea turnătorie de fontă-şi cam atât- şi am găsit Pensiunea Napsugar, de trei stele, cu piscină, saună şi cu un restaurant recunoscut pentru delicatesele gastronomice româneşti sau secuieşti.

Cam fără gust, fără sare şi fără personalitate arhitecturală, pensiunea este aşezată la poalele unui deal, foarte aproape de drumul naţional care uneşte Miercurea Ciuc de Odorheiu Secuiesc, dar aveţi grijă că puteţi rata indicatorul către ea, pentru că el se află la 100 de metri după drumeagul ce face la dreapta?!

Cazarea ne-a surprins... vizual, pentru că am luat sau mai bine zis ni s-a dat camera matrimonială, plină de perdeluţe, perne şi cearşafuri roz. Deşi nu păream doi tineri proaspăt căsătoriţi şi dornici de nebunii ba aveam şi copilul cu noi, ei au ales această variantă.

Elementul de mobilier care ne-a ,,cucerit" a fost însă o CADĂ, care împodobea un colţ al camerei, toaleta fiind îngrămădită într-un spaţiu de un metru pe un metru, în alt colţ al camerei.

Am zâmbit şăgalnic soţiei, n-am comentat ci ne-am concentrat pe explorarea dulapurilor, a mileurilor de pe noptiere-tot roz-a celor două balcoane şi perdeluţelor de tip baldachin, evident roz.

Una peste alta ne-am simţit bine, ne-am bălăcit în piscina de la demisol, şi am mâncat un cordon bleu absolut delicios. Dacă n-aţi observat şi restaurantul este tot...roz.

Hotel Aluniş- Sovata, trei în unul

A fost prima dată când am petrecut Sărbătoarea Crăciunului, departe de casă. Prilejul a fost dat de oferta destul de generoasă a acestui hotel din Sovata, unde mai fusesem să luam masa cu ceva ani în urmă, aşa că ştiam la ce să ne aşteptam. În plus, au realizat o investiţie extrem de utilă şi anume un centru SPA, legat de hotel, cu dotări deosebite.


Hotelul

Face parte dintr-un complex de cazare mai mare ce include si câteva vile, fiind singurul hotel care a ,,suferit" modernizări.
Intrarea în hotel este, însă, umbrită de recepţia şi barul care te duc puţin cu gândul către altă lume turistică, aceea a poporului muncitor care vine la tratament ca să împlinească dorinţa iubitului conducător. Aerul de lambriu expirat nu iese, indiferent cât de mult îl lăcuieşti, comunismul să trăiască.
Recepţionerele sunt amabile şi asteaptă cu eleganţă să deschizi gura, pentru a-ţi răspunde, după caz, în maghiară sau în româna, sau în engleză, de ce nu?
Camerele de la etajele superioare sunt modernizate cu mobila albă, cu acces cu cartela, cu tot ceea ce presupune cazarea la trei stele, asta deşi hotelul este clasificat la două.


Restaurantul

Elegant şi curat, cu locuri pentru fumători şi nefumători, cu un personal amabil, cu formaţie muzicală, care creează o ambianţă plăcută.
La mâncare sunt însă, un dezastru!
Nu că nu ar fi suficientă, dar nu prea are gust, început şi sfârşit, nici fripturile sau Cordon Bleu-ul, şi nici supele sau ciorbele.
Ştiam asta din comentariile citite înainte. Nu cred că nu-şi pot permite un bucătar cu experienţă-pentru că altfel nu-mi explic -, mai ales ca în zona secuiască se mănâncă bine, iar oameni au drag de mâncare, vezi Pensiunea Korona din Borsec.
Păcat, se poate mai mult.


SPA-ul

O construcţie modernă cu trei etaje care se vede şi din zona lacului Ursu, şi care domină arhitectural partea de sus a staţiunii.
Dispune de piscină, băi cu apă sărată şi termală, jacuzzi, masaj, solar si fitness. În preţul biletului puteţi avea acces gratuit la piscină şi la băile termale, dar celelalte servicii le plătiţi.
Un bar situat langa piscina si doua angajate de la receptia SPA-ului, indica buna organizare din acset departament.
O investiţie excelentă care ridică rangul hotelului şi atrage turişti, chiar daca unii dintre ei se comportă execrabil, ca nişte terorişti din genul pitecantropus.

Se pare că marketingul functionează pe principiul, avem de oferit cazare bună, relaxare multă şi mâncare proastă.