Stațiunea montană Bușteni era, pe vremuri, numită de către cei din Sinaia
sau din Predeal, Stațiunea Paltonarilor, pentru că se presupunea că aici vin pensionari obosiți și rutinați, provinciali ignoranți și oameni cu portofelele pe jumatate goale, care-și fac imprumuturi rapide nebancare de la Provident, pentru a ajunge odată în viață aici. În
timp însă, percepţia s-a schimbat și orașul Buşteni a devenit un loc de
atracție pentru iubitorii de schi și de alte sporturi de iarnă.
Bușteniul
este un oraș de peste 12 000 de locuitori situat la poalele abruptului
impresionant al Bucegilor, abrupt dat de vârfurile Caraiman (2384 m) și
Coștila ( 2498 m), cu amendamentul că dacă se ia în considerare și
înălțimea releului de televiziune de peste 100 de metri, aici avem de-a face cu cea
mai mare altitudine din România.
Totuși, orașul are, sau avea, mult de
suferit la capitolul urbanism și grijă pentru curățenie. Am fost în anii din urmă și am rămas surprins de mizeria de pe trotuare, de dalele din
pavaj care erau distruse, răsturnate sau furate, de străzile lăturalnice
pline de gropi și de peiajul dezolant oferit de faţadele unor clădiri
din centru.
Ce m-a surprins plăcut ?
În primul rând pârtia Kalinderu
dotată cu un telescaun ultramodern, unde se urca de la cota 900 până la
1250-1300 de metri, plus traseul de escalada pe gheață situat alături și
unde se organizează cele mai cunoscute concursuri din aceasta parte a
Europei.
Apoi mi-a plăcut foarte tare pensiunea unde am stat,
pentru că, deși mai puțin cunoscută si neamenajata în totalitate, oferă un confort deosebit și un lux și un bun
gust cum rar am văzut. Se numea ,,Casa Albă" și este pe drumul ce urca spre pârtie la prima intersectie pe dreapta, după indicator. Iar proprietarii, care voiau să vândă locația, ar fi avut sigur nevoie de un calculator de credit, pentru că locul nu era de vândut și avea potențial. De asemenea, din Bușteni se poate urca spre Babele (cu telecabina) și spre cascada Urlătoarea, dar despre asta am mai scris.
De vizitat muzeul /casa memorială Cezar Petrescu
(n-am ajuns, încă!), unul dintre scriitorii mei preferați, cel ce a
surprins foarte bine atmosfera interbelică în ,,Calea Victoriei ", în
,,Aurul Negru " sau ororile și absurditățile războiului în ,, Întunecare".
blog de lărgit orizontul Admin: Viorel Irașcu, Bacău, e-mail viocalatorul@gmail.com sau v_irascu@yahoo.com
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Pisa... o surpriză
Știu că toată lumea știe despre Pisa și turnul ei. Filmulețul de 1,24 minute nu evidențiază decât surpriza unui turist în fața unui turn sur...

-
Dacă vă interesează un filmuleț cu marea insulă de plastic( PET-uri) din Pacific- AICI La sfârșitul lui septembrie am fost la Vatra Dornei,...
-
Principalele zece lacuri din ţara noastră sunt situate în locaţii diferite şi sunt de tipuri genetice diferite.Unele sunt mai cunoscute, p...
-
Ce tip de iubitor de natură sunteți? Un filmuleț despre cel mai înalt vârf din Germania, Zugspitze- AICI Izvoarele Dunării. Filmuleț de pe c...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu