Distrusă de tătari, este refacută în 1511 de un alt Bogdan, fiul lui Ştefan cel Mare, dar cade pradă prigoanei semilunei turceşti în anii ce vestesc venirea marelui voievod, ctitorul de Moldoviţa, Petru Rareş.
După înscrisurile de pe zidul bisericii, 1540, după alte documente 1542, Petru Rareş reuşeşte să ridice aici o impresionantă mânăstire cu pictură exterioară, din care azi s-a păstrat doar cea de pe faţada sudică, pe care umbrele dimineţii joacăștrengărește v-ați ascunselea cu chipurile sfinţilor.
Nenumăratele adaugiri, precum pridvorul cu turlă, o serie de anexe de pe latura vestică, zidul de incintă din secolul al XVII lea sau reclădirea celor 8 chilii în anii 1830-1840, nu ştirbesc cu nimic măreţia bisericii care nu a intrat, din păcate, în atenţia patrimoniului mondial UNESCO, precum suratele ei mai nordice.
Situarea oarecum excentrică faţă de drumurile comerciale moldoveneşti, la aproape 20 de kilometri de Fălticeni, a permis transformarea ei într-un loc în care erau aduşi ,,călugării vagabonzi'', un fel de batalion disciplinar al monahismului românesc dar şi un loc de ,,deportare" pentru boierii cere se opuneau politicilor domnitorilor vermii.
De altfel, Domnitorul Mihai Sturdza l-a exilat aici pentru şase luni, în 1844, pe marele istoric şi om politic Mihail Kogălniceanu, în turnul clopotniţei, într-o celulă care există şi azi şi unde se află o placă de marmură ce aminteşte de acest eveniment.
Se mai menţionează şi efortul deosebit făcut de călugării de la această mânăstire, în timpul Primului Război Mondial, când s-au transformat în infirmieri pentru soldaţii răniţi pe câmpul de luptă, iar chiliile au fost puse la dispoziţie pentru spital şi infirmierie.
I.P.S. Pimen, Mitropolitul Moldovei la 1921, pune umărul la refacerea bisericii a cărui acoperiş a fost mistuit într-un incendiu, eforturile sale finalizându-se sub domnia Regelui Carol al II lea şi sub atenta autoritate a Arhimandritului Paisie Cozma.
Zona frumoasă a dealurilor Subcarpaţilor Modovei-Culmea Pleşu- şi versanții domoli ai Munţilor Stânişoarei, mângâie zona aceasta binecuvântată cu credinţă, tradiţii și folclor autentic, aşa cum arată şi acest panou de intrare în comuna Râşca.
( prietenii de la jurnal de calatorii.wordpress.com) este asociată marii depresiuni intramontane a Maramureşului, dar şi zonelor aferente din judetul cu acelasi nume. Este marginită la est de Munţii Maramureşului, la sud şi vest de Munţii Rodnei, Ţibleş şi Gutâi, iar la nord de Tisa, unde se află graniţa cu Ucraina, continuându-se şi dincolo, cu regiunea omonimă din ţara vecină. 
(statiunea Voineasa de la turism-blog.ro) este situată între grupele montane ale Carpaţilor Meridionali, între Făgăraş la est şi Parâng la vest. Depresiunea Loviştei cuprinde spatiul mai larg creat de râul Olt, la confluenţa cu Lotrul. 
(de la promoturism.ro) suprapusă peste partea de central-sudică a Depresiunii Braşovului, cu nume luat de la râul şi munţii din apropierea oraşului cunoscuţi sub numele de Postăvaru si Piatra Mare. Mărginită de munţii cu acelaşi nume la sud, de Munţii Perşani la vest, Întorsurii la sud-est şi porţiunile nordice ale Depresiunii Braşovului adică Depresiunea Baraolt şi Depresiunea Târgu Secuiesc. 
(de la mine!) este una dintre puţinele ,,ţări" care nu se suprapune în întregime peste o depresiune tectonică. În acest caz valea Arieşului reprezintă inima acestei ,,ţări". Este mărginită de două ,,ţări,, la vest şi anume cea a Beiuşului şi cea a Zarandului , iar spre est de Munţii Trascăului, spre sud de Munţii Metaliferi , iar spre nord de Munţii Vlădeasa. Veche vatră de trăire şi cultură românească, supusă la numeroase oprelişti, a generat cunoscutele răscoale conduse de Horea sau de Avram Iancu. Zona aceasta mai poartă numele şi de ,,Ţara Ţopilor,, adică a lemnarilor, undeva între Vidra si Albac, şi a ,,Băeşilor,, adică a minerilor, undeva între Câmpeni şi Brad. 
(tot de la mine!) zonă recunoscută cu ,,inima" în centru Depresiunii Dornelor, zonă înconjurată de Munţii Suhard la vest, Călimani şi Giumalău la sud, Obcina Feredeu la nord şi Obcina Mestecăniş la est. 
( mascati din Nereju, de cjvrancea.ro) o regiune de poveste care se întinde peste Depresiunea subcarpatică a Vrancei, extinzându-se şi peste dealuri, către Odobeşti şi Vidra şi către Munţii Vrancei, legată de legendele Vrâncioaiei şi de Ştefan cel Mare. 
numită în documente Terra Blachorum- situată la poalele Munţilor Făgăraş, între abrupturile podişului Hârtibaciului sau Târnavelor şi abruptul şi mai impresionant al Munţilor Făgăraş, mărginită la est de Munţii Perşani şi Ţara Bârsei şi la vest de Mărginimea Sibiului. 
( sursa aradul.com) este situată în ulucul depresionar dintre Munţii Codru-Moma la nord şi Muntii Zarandului la sud, având o deschidere largă spre Câmpia de Vest şi legături pe valea Crişului Alb cu Ţara Moţilor, iar peste culme la nord cu Ţara Beiuşului. 
( sursa romanianmonasteries.ro)zona situata la sud de depresiunea Baia Mare şi la vest de Ţara Lăpuşului, încadrată ce Podişul Someşan şi Culmea Preluca la sud şi est şi de Dealurile de Vest la vest; 
( sursa visitbn.ro)regiunea suprapusă peste dealurile cu acelaşi nume din nordul Transilvaniei, situată la poalele Munţilor Rodnei şi Ţibleşului; 
